tag:blogger.com,1999:blog-922991073372962572.post8921374109296249584..comments2023-09-02T14:16:21.507+03:00Comments on loculundescriu: Sfarsitul basmelor 2monicahttp://www.blogger.com/profile/05377323108689829685noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-922991073372962572.post-1671885741747139712013-11-25T09:33:48.410+02:002013-11-25T09:33:48.410+02:00Superb :) Suntem personajul care schimba povestea....Superb :) Suntem personajul care schimba povestea. <br />Te imbratisez<br />Multumescmonicahttps://www.blogger.com/profile/05377323108689829685noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-922991073372962572.post-68336929905597861832013-11-23T20:02:00.343+02:002013-11-23T20:02:00.343+02:00propunere:
"Cenusareasa"
"Se aprop...propunere:<br /><br />"Cenusareasa"<br />"Se apropia miezul noptii. Cenusareasa privea ingrijorata orologiul care parca luase timpul la goana. Se apropia ora la care trebuia sa plece, altfel… Dar era atat de greu, atat de greu sa se smulga din imbratisare, din ritmul acela ametitor. Dar trebuia, conditia trebuia respectata. La prima bataie a orologiului se rupse din bratele Printului si alerga spre iesire. Inima-i batea in tample: bum-bum, bum-bum. Stia, simtea ca se rupe, dar nu putea sta. In graba mare cu care strabatu scarile impunatoare ale palatului scapa un pantof. Aproape ca nu-si dadu seama dacat atunci cand ajunse in camaruta ei umila. Se cuibarii in patul ei saracacios incercand sa-si dea seama ce simte. <br />Parca plutea desupra norilor cand isi amintea privirea Printului in ochii ei, parca isi continua zborul in bratele lui in ritmul muzicii. Inchise ochii si indraznii sa viseze pentru un moment ca totul n-a fost doar o poveste, ca e posibil intr-o zi…si sa spere ca intr-o zi viata adevarata o va gasi si pe ea. Dar cum sa faca?<br /> Cu aceast gand, adormi. Somn zbuciumat, brazdat de cosmaruri in care mama vitrega si cele doua surori o chinuiau si mai mult, o umileau si puneau la cele mai grele munci si nu vedea in acel cosmar nici o iesire, era ca o temnita invizibila. Speriata, se trezi si dandu-si seama ca a fost inca un vis din cele care-i cotropeau noptile, transpunandu-se din realitate in vis, incepu sa planga. Plans tacut, fara suspine, doar un sirag nesfarsit de lacrimi, nici macar nu mai erau sarate, devenisera amare de-a lungul noptilor nedormite. <br />Cu ochii in lacrimi privi incaperea intunecoasa si se apropie de fereastra, vazu Luna, buna ei confidenta, vazu puzderia de licurici stelari si lacrimile incepura a se usca. Inalta atunci catre stele o ruga: isi dorea sa invete sa faca sa-i fie bine, sa fie libera, sa-si reintalneasca Printul. Se gandi ca poate are prea multe dorinte si se intrista. Dar dupa o clipa ii trecu prin cap un gand nou, ceva ce nu gandise pana acum: maine e o alta zi, o zi deschisa tuturor posibilitatilor. O zi pe care ea o va putea construi de la zero, asa cum va simti. Veni gandul asta al ei exact ca un bumerang, trimisese spre stele o ruga si primi un raspuns, un raspuns interior: totul e posibil daca vrei, daca crezi. Dar trebuia sa invete sa vrea. Si sa creada. Cu sentimentul ca aflase cel mai important secret al vietii, puse capul pe perna si adormi linistita, stia de-acum ce va urma in viata ei. In viata ei se va intampla exact ceea ce trebuia.<br />A doua zi isi astepta rabdatoare Printul, increzatoare ca ceea ce e de intamplat se va intampla. Acum stia, credea, voia."<br /><br /><br />Seara buna, Monica!<br /><br />Cu drag,<br />Elena<br />Anonymousnoreply@blogger.com