Oamenii de zapada

Poate ca e de sezon si din cauza asta imi vin in minte.

Par simpatici. Sunt mereu zambitori. Au o oarecare maretie fiind de obicei mai inalti decat noi sau urcati pe socluri de gheata. Par sa aiba o cauza de aparat cu aceea matura-arma bine infipta in sold. Par sa aiba principii solide, inghetate in forme perfecte, cu muchii taioase. Au ochi mari cu care privesc in zare. Sunt oamenii prezentului pentru ca nu au trecut si nici viitor. Exista pentru acum cand au prins din neant forma.
Am tot construit oameni de zapada. Oamenii prezentului din mine. A fost o vreme cand imi incepeam dimineata construind omul de zapada al zilei. Nici nu deschideam ochii pana cand nu era gata. Apoi priveam lumea prin ochii lui. Semnele vitale trebuiau reduse brusc la minim pentru a nu topi cu caldura sangelui structura inghetata. Respiram rar, inima batea rar, circuitele electrice ale sinapselor neuronale se aprindeau rar. Sufletul dormea. Emotia nu exista. Nu exista deloc. Lipsea complet ca si cum fusese exclusa in timpul Creatiei. Fiinta mea, in coma profunda, indusa artificial, astepta vremuri mai bune. Cand imi tineam copiii in brate descarcari fulgeratoare ma ardeau din crestet pana in talpi. Ma speriam si imi reinghetam de urgenta partile topite. Totusi apucau sa curga ceva lacrimi...
Ice Age...
Pe alocuri ocazional se dezghetau ceva lacuri cu apa sarata, foarte sarata, prea sarata ca sa inghete complet. Ma dezlantuiam. Deveneam sufletul petrecerii. Transfigurata, de nerecunoscut nici macar pentru prieteni, lasam amintiri de neuitat. A doua zi insa omul de zapada privea iar in zare, peste chipurile cunoscute, incrancenat in lupta mareata cu monstrii invizibili, pentru salvarea lumii.
Cum am facut saltul urias de la omul de zapada la puiul pufos care sunt acum? Ati tinut un pui de gaina de cateva zile in mana? E fierbinte, aproape ca te frige. Viata pulseaza in el. A fost un ou dar a stat la caldura si a prins forma. A stat la caldura... A stat la o anumita caldura, o caldura speciala, potrivita, nici mai multa si nici mai putina, o caldura rabdatoare, grijulie, dedicata, protectoare, delicata. Expus la aceasta caldura de-a dreptul speciala a prins forma si viata. E viu. Sunt vie.