Nimic nu e intamplator

Sunt intr-o cursa nebuna de care romane. In fata mea vad cei doi cai albi, mari pana la cer, cum alearga. le vad spinarile largi si vad cum le danseaza muschii sub piele, incordati pana la rupere. Peisajul se deruleaza cu viteza luminii in dreapta si stanga si tot ce e in jur a devenit numai niste dare lungi de culoare violet care curg. Am picioarele bine ancorate in realitate desi zbor cu micul meu car in aceasta cursa nebuna. Nu ma ingrijorez de nimic, doar las sa fie. Simt insa puternic tensiunea din haturi. Imi sustin mainile cu sufletul si simt cum vibreaza fiecare fibra a lui de lumina si cum preia toata aceasta tensiune construind o puternica legatura cu celalalt suflet, din celalalt cer. Doua suflete impartim temporar aceasta dimensiune si explodam in fericire, in lumina. E iubire.