luni, 7 iulie 2014

Cateodata ma sochez

Imi scrie Neal astazi:
Dragă Monica Chiroiu,
în această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi ...

…că măiestria nu este măsurată de numărul lucrurilor teribile pe care le elimini din viaţa ta, ci de numărul de ori când nu le mai consideri teribile.
Buddha a adus suferinţa asupra lui însuşi, pentru a o privi în faţă, să vadă dacă el este aceasta, şi, dacă nu, să vadă atunci ce este el. Isus a permis să fie crucificat, pentru a demonstra cine este. Şi tu ce crezi că faci aici?
De ce te-ai mai chinui cu această lume relativă dacă nu să te cunoşti pe tine însuţi în propria ta experienţă? Şi cum ai putea face altfel decât prin întâlnirea cu ceea ce tu nu eşti?
Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch


Multumesc Neal. Ce bine ar fi sa nu mai consider ca exista lucruri teribile.... De ce? Pentru ca deocamdata cand intalnesc un lucru pe care il traiesc ca "teribil" ma socheaza. La propriu. Adica ma paralizeaza, ma face sa ma simt complet neputincioasa, rupta de realitate, pierduta. Ca atunci cand te trezeste din somn, in creierii noptii, un cutremur. Nu mai pot avea grija de mine. Si atunci iau fiinta asta complet paralizata si incerc sa o pun la adapost. Fug cu ea direct pe Omu! De acolo incep sa traiesc iesirea din soc, care nu e deloc draguta. Ma da cu capul de toate stancile din jur si de mai multe ori m-am ranit la propiu. Multumesc Doamne ca nu mi-am rupt inca gatul!

Nu sunt multe lucrurile pe care le traiesc ca "teribile" si la care am comportamentul asta. Totusi, mi s-au intamplat destul de des in ultimul timp. De asta incerc sa evit modul de viata pe care il numesc "Te pun in fata faptului implinit. Descurca-te!" E un fel de a trai pe Titanic. Si eu, ca o loaza ce sunt, nu sunt in stare in mijlocul scufundarii decat sa ma apuc sa aranjez sezlongurile de pe punte. Clar in momentele alea nu pot sa mai am grija de mine, de noi. Poate ca nu degeaba exista regula: "mai intai femeile si copiii"....
Dar daca, vorba lui Neal, nu le-as mai considera teribile? Ce perspectiva luminoasa!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu