Joburi 2

Al doilea job al meu, cel de inginer, dupa terminarea facultatii, l-am obtinut evident prin concurs.

Ce mai spune Maria

1. Vineri noapte pe drumul spre Valea Mare imi spune, cu entuziasmul celor 4 ani ai ei: "Mami, uite e luna plina!" O urmareste ea ceva timp dupa care ne informeaza: "Stiti de ce ii zice asa? Pentru ca e plina cu tot felul de lucruri!"
2. La Valea Mare are prieteni, doi baietei mai mari, cam la 7 ani, care stau in vecini. Ii asteapta si ore intregi sa se joace si cu ea. Unul dintre jocuri era asa: alergau pe o alee lunga din beton incercand sa prinda suta de kilometri pe ora in trei secunde. Si pleaca primul strigand: "Eu sunt Lamborghiniiiii!" Si al doilea: "Eu sunt Ferrariiiii!" Si Maria fuguta in spatele lor: "Eu sunt monstru mariiiiin!" Era clar ca Lamborghini si Ferrari erau ceva monstrii pe aleea de beton dar in mare ... nu aveau nicio sansa!

Amintiri din studentie 2

Eram in anul intai.

joburi 1

Cica, se spune, ca esti ceea ce mananci. Ei bine eu zic ca esti si ceea ce muncesti. Am vazut in cei 18+2 ani de cand muncesc ca angajat prin diferite firme (7 pana acum. Or fi multe, or fi putine?) ca de acolo iti faci prieteni, de acolo afli ce se mai intampla si alegi ce sa-ti placa, de acolo pleci fericita, nervoasa, furioasa, depresiva, multumita, cu 2cm mai inalta, etc. Spre acolo se indreapta 99,9% din ganduri. De acolo iti alegi modelele de viata. De acolo iti vine cheful de viata sau de duca.
Asa ca iata joburile mele.

M-am boierit

Cum am aflat ca m-am boierit?
Pai, astazi sunt racita si pentru ca la mine in casa este imposibil sa gasesti ceva dimineata in locul unde l-ai lasat seara, am inlocuit servetelele de negasit cu ceva hartie igienica, improvizatie menita sa ma salveze de ridicolul nasului curgand in metrou. In metrou nu a fost sa fie dar la birou... Scot degraba inlocuitoarea de servetele si cand o duc la nas simt un miros suav de flori de camp de vara! Pai hartie din asta folosesc eu? Frate, m-am boierit!

Sirop de coacaze

Se poate face din coacaze negre, visine, zmeura, capsuni.
Stiu reteta de la nasa mea de botez care si acum la 80 de ani facem minunatii din astea.

ERATA

ORICE ASEMANARE CU PERSOANE SI INTAMPLARI REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE.

Tot ce scriu aici este parerea mea personala despre ce mi se intampla sau mi s-a intamplat vreodata, dupa ce am trecut totul prin reflectia sau refractia (n-am fost buna la optica:) ) celor doua oglinzi interioare: orgoliul si autoconservarea (or mai fi si altele?). Rezulta imagini care, stiu din experienta,ca au slabe legaturi cu realitatea. Asa ca va rog nu o luati de buna!