M-am conectat la un salcam

E la cativa metri de mine. Umple spatiul geamului cu o silueta complet aiurea, crescuta alandala - asa or fi salcamii de felul lor? Acum cateva zile mici ciorchini de flori, razleti, au aparut ici si colo, mai ales la varfurile crengilor, lungi, inegale, dispuse fara nicio simetrie. Ieri insa s-a umplut de flori. Peste noapte. Cum a fost putin mai cald cum a izbucnit din el eruptiv inflorirea. Spectaculos! L-am privit indelung si cand am plecat am constatat ca l-am luat cu mine. Ma conectasem cu el prin acest fluid care exista in tot ce are viata si ma simteam ca un salcam inflorit. Oare el se simtea ca mine?

Despre dragoste

Sunt sigura ca asa cum fiecare suntem unici, originali si complet diferiti de ceilalti asa si modul in care simtim este unic, original si complet diferit. Si e valabil pentru tot ce simtim chiar si pentru dragoste.
Dragostea asa cum o vad eu nu trebuie sa doara. Dragostea are inclusa in ea implinirea si fericirea. Durerea este pentru altceva – pentru pierderi, pentru moarte. Dragostea este pentru viata si fericire, pentru implinire, pentru complet si pereche. Dragostea nu este pentru suport moral. Pentru asta e prietenia. Dragostea nu este pentru calauza phihologica. Pentru asta e terapia. Dragostea este pentru implinire, pentru libertate, pentru dorinta. Dragostea nu este pentru datorie. Dragostea este pentru angajament liber in incredere. Dragostea nu este partiala. Dragostea nu este pentru suflet sau trup ci pentru trup si suflet.

Daca nu simti asta dupa parerea mea nu iubesti.

Drob

Ingrediente
1 kg organe de miel, porc sau pui (ce preferati)
2 legaturi de ceapa verde
4 oua
200 g cascaval
2 legaturi de patrunjel proaspat
sare, piper
Mod de preparare
Se fierb organele si se dau prin masina de tocat. Se toaca ceapa marunt. Se toaca patrunjelul cat mai fin. Se rade cascavalul prin razatoarea mare. Se amesteca toate. Se adauga 3 oua intregi, si 2 cani din apa in care au fiert organele. Se unge o cratita de tuci (asa e a mea dar se poate face si in forma de cozonac) cu unt si se presara cu faina. Se pune compozitia. Se bate un ou cu sare si patru linguri de lapte. Se  pune deasupra. Se da la cuptor aproximativ 30 min la foc mediu. Se serveste cald cu smantana si mujdei de usturoi sau rece ca aperitiv.

Antilopa Chiru

Elefant? No more!

Harmless

Pe calea mea nu merg prin pustiu ci inot intr-o mare de mii de intamplari, informatii, imagini, sunete, gusturi, declaratii, alti oameni, alte vieti, alte cai, alte adevaruri, alte realitati, alte viziuni. Toate acestea vin in contact intim cu mine, ma inflenteaza si ma fac ceea ce sunt. Din aceste interactiuni rezult eu ca persoana. Am identificat insa unele care desi par harmless sunt de-a dreptul devastatoare. Si astea ma fac sa fiu ceea ce sunt, la fel de mult ca cele creatoare. Si aceste intalniri devastatoare ma construiesc.
Stiu insa ca am un instrument care ma apara de distrugerea totala: autoapararea. Este un sentiment de precautie fara a fi frica sau disperare. Este acel prag dincolo de care nimic si nimeni nu are voie sa patrunda. Este un complex de tactici care se activeaza singur, instinctiv. Stiu acum sa indentific cand e activ si atunci stiu ca am mers prea departe, m-am indepartat prea mult de zona mea de siguranta, m-am dus acolo unde se termina plasa de sub sarma pe care execut un balet complicat, guvernat de legile echilibrului interior.

 

Sunt o invingatoare

Am pe inelarul mainii stangi o bucatica de aur care m-a insotit in ultimii 22 de ani. M-am gandit de ce o mai port daca legatura pe care o simboliza nu mai exista? Si mi-am dat seama ca este un simbol al vietii mele, al celor 22 de ani, anii mei de tinerete, anii mei de lupta, anii mei de munca pana la epuizare, anii mei de fertilitate cand am fost in stare impotriva tuturor previziunilor sa dau viata celor trei copii ai mei, anii mei de satisfactii, anii mei de impliniri, anii mei in care am luptat si am invins.
Sunt o invingatoare! Si ma simt in stare de orice. O mica bucatica de aur imi aminteste permanent de asta.

Calea spre devenire

Ce spuneti de ideea ca fiecare lucru pe care il facem este de pe calea devenirii noastre ca Persoane?
Am citit asta si mie mi se pare tare adevarat.
Pentru ca acel minunat violonist rus care mi-a cantat la Ateneu concertul de viora al lui Mendelssohn, ramanadu-mi pentru totdeauna in suflet, a exersat acest cocert nu pentru a deprinde tehnica perfecta a interpretarii lui ci ca o cale a devenirii ca Persoana.
Si la fel ma gandesc ca se intampla cu cele mai banale lucruri pe care le facem: renovam un apartament, redecoram o camera sau un coltisor din ea, batem pur si simplu un cui, gatim o masa, vizitam locuri superbe - sunt actiuni de pe cale devenirii noastre. Privite astfel toate actiunile noastre aduc satisfactie, inving rutina, se ridica deasupra scenariilor de "joc la doua porti" - cum spune George Niculescu intr-un cantec drag (http://www.europafm.ro/showbiz/artisti/g-g/george-nicolescu/versuri-george-nicolescu/george-nicolescu-pentru-tine-te-iubesc.html), se fixeaza in memorie ca amintiri frumoase.
Tot ce facem este pentru devenirea noastra ca Persoana. O idee fantastic de frumoasa!