Reteta satisfactiei

Ma simt implinita. Si asta e o veste buna! De unde imi vine? Mi s-a implinit vreo dorinta? L-am prins pe Dumnezeu de picior? S-au aliniat planetele taman in zodia mea? Pulseaza Universul pe frecventa undelor mele personale? Nimic din toate astea. Si totusi a dospit asa in mine aluatul asta al implinirii: ca un aluat de cozonac framantat bine, creste si se rumeneste frumos. Simt miezul meu: cald, pufos, dulce. Sunt si sunt EU. Satisfacuta! Satisfactia constructorului. Asta o simt. Am construit si a fost un proiect de o complexitate ametitoare, cu riscuri uriase si costuri enorme. Si mi-a iesit! Ma uit, aliniata frumos cu toate ale mele, la ce mi-a iesit. Ma bat pe umar si ma felicit: bravo ma! Si multumesc pentru ce am!

Urmeaza-ti drumul, implineste-ti visul

Contrar tuturor declaratiilor, ca o unica exceptie, aceasta postare e scrisa pentru tine.

Rugaciune pentru calatorie

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti calea, adevarul si viata, si ai calatorit impreuna cu sluga Ta Iosif, precum si cu cei doi ucenici care au mers la Emaus, insuti, Stapane, calatoreste si cu mine robul Tau, binecuvantandu-mi drumul. Trimite-mi si mie inger pazitor ca lui Tobie, ca sa-mi fie povatuitor si pazitor si sa ma fereasca nevatamat de toata reaua intamplare. Si, astfel, cu pace, sanatate si buna sporire sa ma intorc intru ale mele si toata viata mea sa proslavesc preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Am citit-o intamplator astazi. Din pacate nu stiu toate pildele descrise aici. Sper ca tu sa le stii mai bine.

Mai adaug numai un zambet :) asa ca in Vremurile Bune. Si refrenul: "Mere. Si nuci verzi."

Acasa

Am incercat sa construiesc "acasa" - acel loc al regasirii si sperantei. Asa vad eu spatiul in care locuiesti, spatiul caruia ii spui "acasa". Poate ca cer mult de la un simplu loc cu acoperis, cu un anumit grad de confort, cu o anumita luminozitate, cu un miros placut. Poate ca cer mult de la un tablou atarnat pe un perete, de la o draperie colorata, de la un fotoliu ergonomic. Poate ca cer mult de la o lumanare aprinsa. Poate ca cer mult de la un aragaz si un frigider care sa-ti dea posibilitatea sa gatesti. Poate ca cer mult de la o cada mare si de la un dus functional. Poate ca cer mult de la cateva ghivece cu flori. Poate ca cer mult de la o icoana si un colt pentru rugaciune. Dar de fapt toate astea pot sa lipseasca. Imi doresc numai SA SIMT ca acest loc este impregnat de regasire si speranta. Si cat timp a fost astfel mi-a daruit linistea si pacea, starea de bine. Plec din acest loc cu amintirea acestui "bine". Nu voi inceta sa-mi construiesc "acasa". Oriunde pe acest Pamant sau aiurea voi alege sa locuiesc.

Aptitudinea de a iubi

"Tinere draga, da-mi voie sa-ti mai spun un lucru: dragostea rezulta mai ales din aptitudinea de a iubi, existenta in noi insine, si nu neaparat din faptul ca partenerul are reale calitati pentru a fi iubit. Gasesc ca Alison are aptitudini deosebite de iubire si devotament. Mult mai mult dacat am avut eu vreodata. Si asta e un lucru foarte pretios. Eu n-am facut decat s-o conving ca nu trebuie sa subaprecieze ce are de oferit, asa cum presupun sa c-a subapreciat toata viata.
.........
Esti orb pentru ca n-ai fost in stare sa recunosti acest perfect exemplu de feminitate pe care l-ai avut in mana. Nu iti dai seama ca Alison poseda singura calitate cu adevarat importanta prin care sexul nostru contribuie la viata? Pe langa care educatia, mediul, clasa sociala nu inseamna nimic? Si n-ai stiut sa o pastrezi, ai lasat-o sa-ti scape."
John Fowles, The Mag, pag.662 (Editura Universul, 1987)

Si ca sa parafrazez un cantec misto: "Who  the fuck is Alison?" :)

Realitatea

Am o abilitate pe care am cizelat-o pana la perfectiunea unui diamant. Pot, stiu cum, ma pricep sa, sunt campioana la evadarea din realitate. A fost modul meu de a supravietui cu lucruri pe care le credeam de neschimbat in viata mea.
E un mecanism care functioneaza. Pot depune marturie pentru asta. Traiesti si traiesti bine. Dar ratezi viata!! Ratezi sa fi aici si acum. Si cele mai mari satisfactii mi-au venit din "aici si acum". Cand am fost fericita a fost "aici si acum". Odata ce am experimentat realitatea orice alta lume imaginata, oricat de perfecta ar fi fost ea, mi s-a parut un surogat. E ca atunci cand, dupa ce bei o cafea adevarata, oricare alta ti se pare nisip.
Am invatat sa raman in realitate si e cea mai frumoasa lectie pe care mi-a adus-o varsta de over 40.
Lumea reala e cu bune si rele, e cu cald si rece. Dar e si cu o infinitate de senzatii intre cald si rece, e si cu o infinitate de nuante intre bune si rele. Lumea reala e vie si te face sa te simti viu. E in continua schimbare si miscare si tu esti astfel traind in realitate. In realitate esti intr-un curcubeu de senzatii in fiecare clipa. Nu trebuie decat sa fii atent.

Libertatea de a alege - The free will

Am castigat aceasta libertate, cea de a a ne face propriile alegeri, odata cu nasterea. Este un dar divin pentru ca e recunoscuta de Dumnezeu. Suntem pusi in permanenta in fata unor alegeri. Si atat timp cat suntem liberi putem lua deciziile pe care le dorim, pe care le credem bune, dupa o grila absolut unica si personala de masurare a ceea ce este "bine". Ma intrebam zilele acestea in care si eu am luat o decizie, am facut o alegere, daca faptul ca incercam sa protejam pe altcineva in timp ce gandim aceste decizii este o ingradire a libertatii. Si am ajuns la concluzia ca da. Ba mai mult, nu este cel mai bun mecanism de a lua decizii. In primul rand pentru ca nu stim, nu avem cum sa stim sigur ce este bine pentru altcineva, care sunt dorintele adevarate ale altcuiva. Oricat de bine am cunoaste aceea persoana, oricat timp am fi petrecut cu ea, oricat de mult am iubi-o. Nu stim. Nu avem cum sa stim. Ba mai mult, chiar daca avem curajul sa intrebam nu stim daca ne spune adevarul. Singurul om cu care putem fi cu adevarat in contact intim si pe care il putem cunoaste cu adevarat suntem noi insine. Singurul om caruia ii putem face bine cu deciziile noastre suntem noi insine. Singurul om fata de care suntem responsabili cu adevarat suntem noi insine. Singurul om pe care il putem ajuta cu adevarat suntem noi insine.
Stiu ca exista, pentru ca il simt si eu, un simt al datoriei si al responsabilitatii pentru altii. Mai ales pentru cei fata de care ne-am luat anumite angajamente la un moment dat. Si in aceasta zona avem libertatea de a alege. Avem libertatea de a cobora in noi insine si de a analiza cat de autentice sunt aceste angajamente. Si aici putem decide daca ne fac bine sau nu. Si optiunea pentru o astfel de analiza este o dovada de respect fata de noi insine. Si am aceasta credinta: ca atat timp cat aceste angajamente sunt in vigoare avem nevoie sa le respectam ca o dovada de respect fata de noi insine. Nu ne vom gasi linistea si pacea daca nu le respectam. Cand aceste angajamente nu mai sunt in vigoare ele nu mai au forta. Asa ne dam seama ca le-am parasit: nu mai au forta de a ne face sa le respectam.
Libertatea... Daca ar fi sa dau acum o definitie ar fi asta: Sunt liber atat timp cat am posibilitatea de a-mi face propriile alegeri. In ciuda a tot si a toate. Dupa propria mea grila de evaluare. Dupa propriul meu bagaj de angajamente, in vigoare la un moment dat.

Update "Pasare nebuna"

A venit si perechea ei si se pare ca a convins-o sa renunte. S-au mutat in pomul din fata. Au facut alte oua pe care le clocesc cu schimbul. Pe cele de la geam le-au abandonat.
Lectia: Cand nu merge mai bine renunta. Imediat ce iti dai seama.