Stilul meu de meditatie

Dupa toate cate am citit despre meditatie indraznesc sa spun ca mi-am gasit si un stil al meu: scrisul. Stilul asta e bun pentru momentele traite la limita luciditatii, cand daca te uiti peste umar vezi negura, simti raceala si mirosi suferinta.
Vad din experienta mea ca in suferinta nu poti sa meditezi in mod sa-i zicem "clasic". In stres, in agitatie, in dezorientare da. Dar in suferinta nu.
Daca scriu insa e ca si cum intorc spatele mizeriei si ma indrept spre luciditate. Folosesc acum din plin acest mod de a medita iar ca subiect mi-am gasit "atasamentul".

Despre atasament - cu luciditate
Capitolul 1 - Cresterea
Sa ne inchipuim un personaj de fictiune pe nume Monica. Nu are habar cine este si ce este. Traieste in virtutea unei inertii, ca un vapor in deriva, pentru ca ceva din ea o convinge in fiecare dimineata sa deschida ochii. Si dintr-o data, in anumite imprejurari speciale, incepe sa constientizeze ca e vie. E inundata de recunostinta si de fericire. Lumea are culoare si viata are sens. Ei, alta viata, alta lume, alta Monica.... Cam cat de importante, pretioase si indispensabile credeti ca devin pentru ea aceste imprejurari speciale? Destul cat sa se ataseze de ele ca marca de scrisoare.
Traieste cu credinta de nezdruncinat ca ea, cu tot ce este al ei, nu are nicio importanta in aceasta ecuatie a transformarii miraculoase. Si ca numai imprejurarile speciale sunt cele care sustin aceasta transformare. Si crede asta pentru ca e logic: "Tot eu eram si inainte si eram looser" gandeste ea logic. "Daca dispar imprejurarile, dispare transformarea".
Si e hotarata sa faca ORICE ca sa intretina aceste imprejurari speciale. Pe deasupra e si perseverenta. Asa ca ignora cu desavarsire ca atitudinea ei fata de viata e adevarata schimbare si continua cu cel mai sincer devotament sa alimenteze imprejurarile speciale. Acestea bineinteles ca au viata lor fiind complet exterioare. Si sunt cand mai vi, cand mai moarte, cand mai prezente, cand mai absente dupa propria lor vointa, determinand fluxul si refluxul fericirii in personajul nostru fictiv.
Capitolul 2 - Descresterea
Cu un atasament de felul acesta ai asigurat biletul pentru dezechilibru. Esti abonatul lui permanent. Iar dezechilibrul este incompatibil cu viata. Viata, in conceptia personajului nostru fictiv este tot atat de echilibrata prin insasi esenta ei ca si apa, care atunci cand e rupta din tot formeaza automat o sfera perfecta. Deci prin insasi esenta ei - echilibrul - viata neaga atasamentele. Si incep sa se dizolve ca sa formezi din nou o sfera perfecta.
Cum e dizolvarea, descresterea unui atasament? E cumplita.
Cineva spunea ca deprimarea este fumul dat de arderea unui atasament. Foarte adevarat!
Daca simti descresterea unui atasament te vei gandi de vreo 1000 de ori daca merita inainte sa mai dezvolti vreunul.
Cum e descresterea atasamentului la personajul nostru fictiv? Cumplita desigur. Si pe deasupra si lunga. Cand crede ca fumul arderii s-a dizolvat pentru totdeauna in atmosfera, se intampla cate ceva care ii arata ca nu, arderea continua. Nu mai sunt flacari atat de inalte, nu mai fumega atat de inecacios dar e, mocneste in adanc si e destul o pala de vant ca sa atate emotia destul de puternic cat sa-i tremure genunchii.
Capitolul 3 - Concluzia
Constientizarea ca eu sunt sursa trairilor mele si nu lucrurile exterioare mie, oricat de speciale ar fi acestea, imi da sansa de a iubi fara a dezvolta atasamente. Deci de a exclude suferinta din iubirile mele.
Capitolul 4 - Scuze
Am scris mai mult pentru ca am avut nevoie astazi de o meditatie mai lunga.

Pentru tine

draga cititorule :)

Ce mai facem prin proiect

Atelier de creatie in cadrul proiectului „Suntem creatorii vietii noastre”


Sambata, 17 noiembrie 2012, are loc in sala de evenimente a asociatiei non-profit “Echipa Omenirii” prima actiune a proiectului “Suntem creatorii vietii noastre - Centru de dezvoltare personala”, dedicat copiilor si tinerilor din centrul de plasament de stat de la Peris. Aceasta va cuprinde trei categorii de activitati: meditatii la materiile principale, un atelier de creatie pentru ornamente de Craciun si sedinte de consiliere.

Meditatiile vor fi sustinute de profesori voluntari, la materiile de baza si in urma identificarii nevoilor de instruire ale copiilor.

In cadrul atelierului de creatie sustinut de asociatie alaturi de partenerii sai, membrii voluntari din cadrul comunitatii, copiii vor realiza manual diferite obiecte – bijuterii, ornamente de brad, origami. Acestea vor fi scoase ulterior la vanzare, urmand ca fondurile obtinute sa fie utilizate pentru sustinerea activitatilor proiectului.

Consilierea prin coaching va fi realizata de catre personal specializat, in urma unui chestionar adresat copiilor si a observarii acestora, pentru identificarea problemelor cu care se confrunta.

Proiectul „Suntem creatorii vietii noastre” , realizat de Asociatia non-profit „Echipa Omenirii”, cu sprijinul financiar oferit prin programul de granturi Raiffeisen Comunitati si prin implicarea membrilor voluntari din comunitate isi propune sa completeze educatia copiilor si tinerilor din orfelinat cu activitati educative si de orientare profesionala, pentru a facilita incluziunea sociala si pe piata muncii a tinerilor la varsta parasirii orfelinatului.

Educatia alternativa axata pe valori, implicarea copiilor in activitati care le dezvolta creativitatea si imaginatia, deschiderea perspectivelor catre viitor si a potentialului pe care-l pot atinge, sunt cateva dintre cele mai importante obiective pe care ni le-am propus.

Invitam persoanele care si-au descoperit abilitati creative sa sprijine aceasta actiune de voluntariat si sa ni se alature, sambata 17 nov. Impreuna putem face diferenta si deschide orizonturile unui copil!

Centrul de dezvoltare personala “Suntem creatorii vietii noastre” face parte din proiectul “Aripi pentru Viitor” despre care puteti citi detalii aici: http://www.humanitysteam.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=329&Itemid=457

Pentru contact:
Monica Chiroiu – coordonator proiect
voluntar@humanitysteam.ro

Despre Asociatia Echipa Omenirii
Asociatia non-profit Echipa Omenirii a fost infiintata in 2010, este apolitica si neguvernamentala avand misiunea de a integra in societate tinerii proveniti din mediile devaforizate, programe de protectia mediului, promovarea unitatii intre oameni si apararea drepturilor omului. Prin proiectul “Aripi pentru viitor”, accentul asociatiei este pus pe oferirea de sanse egale tuturor tinerilor la a accesa o meserie si a se integra in societate si procesul muncii, asigurandu-se un statut demn si respectabil in societate.

La patru maini

Aseara am vazut unul din concertele festivalului SONORO care anul asta se ocupa de dragoste (daca asa traduci love). In spiritul temei s-a cantat la pian la patru maini. Muzica superba, artistii de geniu, sala bizantina de la Cercul Militar, vin de Bourdeaux in pauza - deci spatiul perfect pentru o revelatie. Asa ca nu ma mir ca m-a lovit si pe mine una: ce inseamna "impreuna". Cand alegi sa fi impreuna cu cineva, stii din start ca ai ales ca viata ta sa fie cantata la patru maini si nu la doua. Ai ales ca melodia sa fie facuta prin contributia a 20 de degete. Deci termenul de consoarta e chiar foarte potrivit.....

Cu sau fara...petale?

Salata de sezon

Ingrediente
Salata verde - o capatana mica
Praz - o bucata alba de 20 cm
Rosie - 1 buc
Ridiche de luna - 2 buc
Mar - 1 buc, ionatan
Parmezan - 100 g
Sare, ulei, lamaie
Mod de preparare
Se taie salata in fasii subtiri. Se taie marul, rosia si ridichiile in sferturi de felii subtiri. Se taie prazul in 2 bucati si apoi pe lungime in paie subtiri. Se pune sare, ulei si zeama de la o jumatate de lamaie intr-un shaker (borcan cu capac) si se agita bine.  Se amesteca legumele sau se aseaza intr-o piramida frumoasa pe farfurie si deasupra se toarna sosul. Parmezanul se da pe razatoarea din care ies felii subtiri si se pune deasupra. Se serveste cu paine integrala prajita.
Sa nu ziceti ca parmezanul nu e de sezon. Merge atat de bine cu mirosul de frunze uscate de nuc....

Ce e mai bun in viata