Arbor invers
Arbor invers, cu rădăcinile-n vânt,
cu tălpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingând
anotimpurile anului.
Cu mâinile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbură-adâncă
în care dorm urşii cu capul în jos, în zadar
spre-un cer de pământ vrând s-ajungă.
Mereu cu creierul gol, cu ideile
răsfirate ca pe-un deal pomii rotaţi,
dus în nori, în scânteile
celor neluminaţi.
Văzut ca în apă, mereu,
şi foşnind de un vânt de pământ,
cu rădăcinile înfipte în curcubeu
şi-n culori ce nu sunt.
Arbor invers am rămas, rupt din sferă
cu sfera aceasta aidoma, geamănă...
Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica
din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă.
marți, 22 ianuarie 2013
luni, 21 ianuarie 2013
Astazi este sarbatoare
Cum? Inca una? Dupa toate sarbatorile de iarna si chiar si dupa ziua lui Eminescu?
Da!!! Este. Este sarbatoarea vietii. Si sarbatoresc cu toate celelalte din jurul meu.
Nu vedeti ca e de ajuns sa zgariem putin in pamant si ni se umple mana de viata? Ca e de ajuns sa respiram si ni se umple corpul de viata? Ca e de ajuns sa privim un petic mic de cer, mic cat deschizatura dintre doua blocuri si ni se umple privirea de viata?
Viata colcaie in jurul nostru. Radiem viata prin porii pielii noastre. Si Universul este atat de mare incat sunt convinsa ca acum, chiar in acest moment, se naste pe inca o planeta viata.
Atata vreme cat pot sa simt asta sunt tanara!
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
(Mircea Dinescu - Sunt tanar, Doamna)
Da!!! Este. Este sarbatoarea vietii. Si sarbatoresc cu toate celelalte din jurul meu.
Nu vedeti ca e de ajuns sa zgariem putin in pamant si ni se umple mana de viata? Ca e de ajuns sa respiram si ni se umple corpul de viata? Ca e de ajuns sa privim un petic mic de cer, mic cat deschizatura dintre doua blocuri si ni se umple privirea de viata?
Viata colcaie in jurul nostru. Radiem viata prin porii pielii noastre. Si Universul este atat de mare incat sunt convinsa ca acum, chiar in acest moment, se naste pe inca o planeta viata.
Atata vreme cat pot sa simt asta sunt tanara!
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
(Mircea Dinescu - Sunt tanar, Doamna)
joi, 17 ianuarie 2013
Adevarata noastra comoara
Astazi ma vad pe mine si pe voi ca pe niste exploratori, ca pe niste cautatori de comori.
Unii suntem mai norocosi si avem niste harti dupa care ne ghidam in cautarile noastre. Altii ori am pierdut harta ori abia am aflat ca exista o comoara si ne gandim cum sa facem sa ne gasim si harta.
In cautarile noastre punem la cale expeditii zilnice si incercam sa bifam diferite etape atunci cand le atingem. Cateodata gasim indicii si astea ne hranesc speranta ca suntem pe drumul cel bun.
Cateodata trecem prin incercari in care castigam sau pierdem "vieti".
Iar in alte etape gasim chestii care sunt sclipitoare si ne iau mintile cu stralucirea lor atat de tare ca avem impresia ca am gasit comoara. O punem la loc de cinste, o stergem mereu de praf, o aratam celor care ne viziteaza. Dupa un timp observam ca se cam rugineste pe ici pe colo si ne dam seama ca nu e chiar comoara asa ca plecam in alte cautari.
Astazi cred ca adevarata noastra comoara este iubirea. Iubirea de care suntem capabili. Gramada asta de iubire, depozitata pe undeva, ne asteapta sa o descoperim. Ne cheama cu o forta atat de puternica ca nu o putem ignora. Are aceasta proprietate, un fel de magnetism, un fel de forta comparabila cu cea care tine laolalta stelele si planete in Universul nostru.
Iar cand ajungi in fata ei, e de o frumusete care te amuteste, te uluieste, te impresioneaza pana la lacrimi. Te face fericit.
Fata de alte chestii catalogate ca si comori asta are o particularitate: cu cat daruiesti mai mult din ea cu atat devine mai valoroasa. Nu stiu cum sa explic asta dar asa se intampla.
Unii suntem mai norocosi si avem niste harti dupa care ne ghidam in cautarile noastre. Altii ori am pierdut harta ori abia am aflat ca exista o comoara si ne gandim cum sa facem sa ne gasim si harta.
In cautarile noastre punem la cale expeditii zilnice si incercam sa bifam diferite etape atunci cand le atingem. Cateodata gasim indicii si astea ne hranesc speranta ca suntem pe drumul cel bun.
Cateodata trecem prin incercari in care castigam sau pierdem "vieti".
Iar in alte etape gasim chestii care sunt sclipitoare si ne iau mintile cu stralucirea lor atat de tare ca avem impresia ca am gasit comoara. O punem la loc de cinste, o stergem mereu de praf, o aratam celor care ne viziteaza. Dupa un timp observam ca se cam rugineste pe ici pe colo si ne dam seama ca nu e chiar comoara asa ca plecam in alte cautari.
Astazi cred ca adevarata noastra comoara este iubirea. Iubirea de care suntem capabili. Gramada asta de iubire, depozitata pe undeva, ne asteapta sa o descoperim. Ne cheama cu o forta atat de puternica ca nu o putem ignora. Are aceasta proprietate, un fel de magnetism, un fel de forta comparabila cu cea care tine laolalta stelele si planete in Universul nostru.
Iar cand ajungi in fata ei, e de o frumusete care te amuteste, te uluieste, te impresioneaza pana la lacrimi. Te face fericit.
Fata de alte chestii catalogate ca si comori asta are o particularitate: cu cat daruiesti mai mult din ea cu atat devine mai valoroasa. Nu stiu cum sa explic asta dar asa se intampla.
miercuri, 16 ianuarie 2013
Instructiuni pentru cand m-apuca criza
Opreste-ma la tine, cand o sa-mi vina criza
De a pleca departe far-aparat de bord
Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza
Cu lacrimile tale adu-ma de acord.
Aprinde incaltamintea, ce drumului o cere
Cu ganduri innodate si pumnul pe toiag
Si din tulpina alba a boiului de miere
Fa-mi piedici iscusite sa mor la tine-n prag.
Ia-mi penele din aripi, cand numai langa tine
Regenerez sorbindu-ti mirozna din pafta
Sopteste-mi indulgente hristo-elefantine
Si leaga-ma de scaun cu anemia ta.
Aprinde incaltamintea, ce drumului o cere
Cu ganduri innodate si pumnul pe toiag
Si din tulpina alba a boiului de miere
Fa-mi piedici iscusite sa mor la tine-n prag.
Ajuta-ma o clipa cand zorile ma striga
Saruta-ma domestic sau crancen ca un drog
Mai fierbe niste lapte, mai fa-mi o mamaliga,
Opreste-ma la tine, opreste-ma te rog.
Aprinde incaltamintea, ce drumului o cere
Cu ganduri innodate si pumnul pe toiag
Si din tulpina alba a boiului de miere
Fa-mi piedici iscusite sa mor la tïne-n prag.
Versuri de la: http://www.versuri.ro/
duminică, 13 ianuarie 2013
Mesajul de azi - sa continuam cu Viata
în această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi ...
... ca fiecare zi este un nou Inceput.
Un nou ciclu incepe azi, si totusi un nou ciclu incepe in fiecare zi. Si chiar in fiecare moment. Si daca recunosti ceva in aceasta zi, recunoaste ceea ce simbolizeaza: Miracolul continuu si fara sfarsit al Ciclului Vietii.
Ce zi grandioasa! Ce timp pentru celebrare! Incepem din nou astazi! Intoarcem pagina. Asa ca, da drumul la tot ceea ce nu doresti sa cari cu tine mai departe. Orice teama, orice tristete, orice furie, orice resentiment, orice dezamagire, orice lamentare…lasa totul in urma. Si acum, folosind caracterul special al acestei zile ca rampa de lansare, sa continuam cu Viata !
Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch
... ca fiecare zi este un nou Inceput.
Un nou ciclu incepe azi, si totusi un nou ciclu incepe in fiecare zi. Si chiar in fiecare moment. Si daca recunosti ceva in aceasta zi, recunoaste ceea ce simbolizeaza: Miracolul continuu si fara sfarsit al Ciclului Vietii.
Ce zi grandioasa! Ce timp pentru celebrare! Incepem din nou astazi! Intoarcem pagina. Asa ca, da drumul la tot ceea ce nu doresti sa cari cu tine mai departe. Orice teama, orice tristete, orice furie, orice resentiment, orice dezamagire, orice lamentare…lasa totul in urma. Si acum, folosind caracterul special al acestei zile ca rampa de lansare, sa continuam cu Viata !
Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch
O portocala
O experienta de viata, adica o intamplare traita pe pielea ta, cuprinde si o lectie. Cred ca mai contine si altele dar acum m-am oprit asupra acestei perspective.
Iar lectia, daca ar fi sa o aseman cu ceva care trebuie digerat, ar fi o portocala. Pentru ca, exact ca si portocala, are la suprafata o coaja amara, foarte amara (dar si aromata) care este frica. Daca te opresti cu muscatul la coaja, te alegi cu o lectie care te invata frica. Daca insa ai intelepciunea de a face o analiza mai profunda ajungi la miezul suculent si dulce care te invata despre incredere, despre rabdare, despre compasiune, despre perseverenta, despre grija pentru ce e in jurul tau, despre adevar si integritate, despre iubire. Si despre altele pe care si eu le mai am de invatat.
Anda stia ea ce stia cand ne canta asa, dada, chiar asa:
Iti mai amintesti iubirea mea
Cand ne-am intalnit cu dragostea
Pasari albe n zbor se leganau
Zmeie de carton se ridicau
Incercam sa vad ce nu vedeam
Incercam sa stiu ce nu stiam
Nu mi-ai spus nimic si in cerdac
Floarea florilor tu nu mi-ai dat
Intr o zi mi-ai daruit
O PORTOCALA
Eram doi copii si aveam
O PORTOCALA
Lumea toata ne parea
O PORTOCALA
Soarele era si el
O PORTOCALA
DA DA DA
DA DA DA
CHIAR ASA
Anii au trecut iubirea mea
Au trecut la brat cu dragostea
Drumurile lor le-am strabatut
Zmeii de carton au disparut,
Dar te rog sa crezi nu pot uita,
Cel mai drag suras din viata mea,
Steaua stelelor nu-mi vei fura,
Floarea florilor tu nu mi-ai da.
Intr o zi mi-ai daruit
O PORTOCALA
Eram doi copii si aveam
O PORTOCALA
Lumea toata ne parea
O PORTOCALA
Soarele era si el
O PORTOCALA
DA DA DA
DA DA DA
CHIAR ASA
Versuri de la: http://www.versuri.ro/
Iar lectia, daca ar fi sa o aseman cu ceva care trebuie digerat, ar fi o portocala. Pentru ca, exact ca si portocala, are la suprafata o coaja amara, foarte amara (dar si aromata) care este frica. Daca te opresti cu muscatul la coaja, te alegi cu o lectie care te invata frica. Daca insa ai intelepciunea de a face o analiza mai profunda ajungi la miezul suculent si dulce care te invata despre incredere, despre rabdare, despre compasiune, despre perseverenta, despre grija pentru ce e in jurul tau, despre adevar si integritate, despre iubire. Si despre altele pe care si eu le mai am de invatat.
Anda stia ea ce stia cand ne canta asa, dada, chiar asa:
Iti mai amintesti iubirea mea
Cand ne-am intalnit cu dragostea
Pasari albe n zbor se leganau
Zmeie de carton se ridicau
Incercam sa vad ce nu vedeam
Incercam sa stiu ce nu stiam
Nu mi-ai spus nimic si in cerdac
Floarea florilor tu nu mi-ai dat
Intr o zi mi-ai daruit
O PORTOCALA
Eram doi copii si aveam
O PORTOCALA
Lumea toata ne parea
O PORTOCALA
Soarele era si el
O PORTOCALA
DA DA DA
DA DA DA
CHIAR ASA
Anii au trecut iubirea mea
Au trecut la brat cu dragostea
Drumurile lor le-am strabatut
Zmeii de carton au disparut,
Dar te rog sa crezi nu pot uita,
Cel mai drag suras din viata mea,
Steaua stelelor nu-mi vei fura,
Floarea florilor tu nu mi-ai da.
Intr o zi mi-ai daruit
O PORTOCALA
Eram doi copii si aveam
O PORTOCALA
Lumea toata ne parea
O PORTOCALA
Soarele era si el
O PORTOCALA
DA DA DA
DA DA DA
CHIAR ASA
Versuri de la: http://www.versuri.ro/
vineri, 11 ianuarie 2013
Apel umanitar pentru 2013
Dragele mele, neveste si sotii, anul asta este un an fara sot. Numarat de la Hristos. (Ce alt reper mai bun si mai edificator am fi putut sa gasim?). Asa ca fac aici un apel umanitar de a renunta la a-l privi pe colegul nostru de camera ca sot si sa-l vedem, macar anul asta, ca barbat (asta si e, nu?).
E naspa sa-l descalificam din rolul lui Bruce Willis numai pentru ca acum 10, 15, 25 de ani, intr-un moment de slabiciune interioara, hipnotizat de vocile din subconstient care sopteau 24 de ore din 24: "seamana cu mama. seamana cu mama....", scaldat in persuasiunea dezvoltata cu mai multa sau mai putina constienta de iresponsabila noastra carisma, imbrancit de urgenta hormonala si influentat subliminal de mesajul filmelor romantice la care l-am tarat: "e rau sa fii singur si batran. e bine sa fii cu cineva care sa te ingrijeasca ca pe un bebelus." s-a hotarat sa ne intrebe daca vrem. Si noi vroiam, Doamne cum mai vroiam....
Totusi sa facem un efort si cu toata bunavointa sa il vedem anul asta - fara sot - din nou ca barbatul care ne facea sa visam in loc sa dormim, sa tacem in loc sa vorbim, sa imbratisam in loc sa criticam, sa admiram in loc sa schimbam.
Sa abandonam comportamentul tip "familia Flinstone", nu pentru ca am fi evoluat in vreun fel in ce priveste familia fata de epoca de piatra, ci doar pentru ca e un an fara sot (dupa Hristos).
Deci asa NU:
si asa DA
E naspa sa-l descalificam din rolul lui Bruce Willis numai pentru ca acum 10, 15, 25 de ani, intr-un moment de slabiciune interioara, hipnotizat de vocile din subconstient care sopteau 24 de ore din 24: "seamana cu mama. seamana cu mama....", scaldat in persuasiunea dezvoltata cu mai multa sau mai putina constienta de iresponsabila noastra carisma, imbrancit de urgenta hormonala si influentat subliminal de mesajul filmelor romantice la care l-am tarat: "e rau sa fii singur si batran. e bine sa fii cu cineva care sa te ingrijeasca ca pe un bebelus." s-a hotarat sa ne intrebe daca vrem. Si noi vroiam, Doamne cum mai vroiam....
Totusi sa facem un efort si cu toata bunavointa sa il vedem anul asta - fara sot - din nou ca barbatul care ne facea sa visam in loc sa dormim, sa tacem in loc sa vorbim, sa imbratisam in loc sa criticam, sa admiram in loc sa schimbam.
Sa abandonam comportamentul tip "familia Flinstone", nu pentru ca am fi evoluat in vreun fel in ce priveste familia fata de epoca de piatra, ci doar pentru ca e un an fara sot (dupa Hristos).
Deci asa NU:
si asa DA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)