Poveste de Craciun

Cu mare probabilitate cred ca nu ati scapat de a vedea una dintre ecranizarile povestii cu Scrooge. Aia cand un tip etichetat ca "rau" pentru ca nu dadea mare importanta Craciunului ci mai degraba banilor pe care ii avea din belsug (pe deasupra si zgarcit nevoie mare dar asa se fac marile averi, nu?) este luat intr-o calatorie initiatica de catre trei spirite: trecut, prezent si viitor si este adus astfel pe "drumul cel bun".
Desi povestea mi se pare prea cosmetizata ca sa ma impresioneze in vreun fel, am totusi tot respectul pentru autor deoarece a avut aceasta idee fantastica de calatorie: prin trecut, prezent si viitor ca o metoda de trezire spirituala.
Iar faptul ca este facuta fara voia ta mi se pare si mai misto pentru ca astfel poti sa fii detasat de ideile preconcepute si refrenele pe care le-ai fabricat de-a lungul timpului - pline de etichete, clisee si conventii sociale. Pur si simplu esti fortat sa fii obiectiv.
Imi doresc si eu o astfel de calatorie si - stiti cum e "ai grija ce iti doresti" - simt ca se apropie. Hei spirite ale Trecutului. Prezentului si Viitorului hai, sunt pregatita.
Ce ma astept sa vizitez? Pai oamenii care cu adevarat au contat pentru mine, momentele mele de triumf si momentele mele de lasitate, universul prezentului cu prezenta mea constienta, un viitor de vin vechi cu arome de samburi si fructe si probabil multe altele pe care nu am cum sa le planific: tin de traseul pe care il vor alege Spiritele. Poate ca voi afla si pentru cine am fost femeie - autobuz:

Fasole cu ciolan

 :



Ingrediente:
Pentru fasole
500 g fasole uscata
2 linguri bulion de rosii
1 ceapa
1 pastarnac
1 radacina de patrunjel
1/2 legatura de patrunjel verde
3 catei de usturoi
sare, piper, foi de dafin
Pentru ciolan
1 kg ciolan afumat (NU mezeluri)
2 crengute de cimbru uscat
1 palarie de seminte de marar
1 cana de vin rosu
Mod de preparare:
Se fierbe fasolea impreuna cu legumele. Nu uitati sa aruncati prima apa dupa cateva clocote. Cand este bine fiarta (se gusta cateva boabe) se scurge de apa. Intr-o cratita se prajeste usturoiul taiat marunt in doua linguri de ulei. Se adauga bulionul si apoi fasolea. Se adaiga patrunjelul verde taiat marunt. Se mai lasa pe foc cel mult cinci minute, amestecand cu atentie sa nu zdrobim boabele de fasole.
Se pune ciolanul intr-o cratita inalta si se adauga vinul si inca doua cani de apa. Se adauga plantele aromate si se acopera cratita cu hrtie de copt. Nu trebuie sa fie etansa dar nici nu selasa complet descoperita. Se da la cuptor pentru 3-4 ore. Este gata cand se desprinde bine carnea de pe os. Daca este nevoie se mai adauga apa.
Se serveste cu muraturi.

Cel mai simplu lucru

Daca sunteti adeptii lucrurilor simple, uite unul care nu cere absolut deloc eforturi sustinute: sa darami. Sa darami, sa strici, sa distrugi este extrem de simplu. Practic nu ai nevoie decat de indiferenta fata de ceea ce ai de daramat. Atat. Nu trebuie sa fii puternic. Nici macar inteligent. Ba daca esti destul de superficial ai putea chiar sa te simti puternic privind ruinele pe care le-ai lasat in urma.
Dar aceasta putere e numai o iluzie si se va spulbera repede. Adevaratul sentiment al puterii il simti atunci cand reusesi sa faci lucruri muuuult mai grele. De exemplu sa construiesti, sa cultivi, sa cresti, sa protejezi, sa intretii. E greu stiu. Dar e singura metoda de a castiga putere adevarata.

Atunci cand sunt tentata sa daram ceva ma gandesc daca voi fi in stare sa construiesc altceva in loc. Nu terenul viran este greu de obtinut ci toata aceea munca pe care e nevoie sa o cheltuiesti ca sa construiesti in loc.

Poza lu' bunicu

Bunicii mei au fost oameni frumosi. Ce sa zic, sunt norocoasa...
Nu mai sunt pe lumea asta dar traiesc prin mine. Am in minte (din pacate nu si pe peretele de la rasarit) fotografiile lor: tineri si privind cu incredere drept in ochii mei.
S-au straduit si ei toata viata sa aiba o viata buna. Cu toate razboaiele care au venit peste ei, cu toate vremurile grele cand au pierdut tot ce adunasera o viata, cu toate zilele de foame, cu toate iernile de frig au trait pana la 80 de ani convinsi ca "o viata buna" este echivalenta cu altceva decat caldura, mancare, haine, case. Ba chiar alegeau sa sufere lipsuri ca sa proiecteze in viitor sperante. Aveau perspectiva si cred ca asta am pierdut noi pe drumul de la ei pana in prezent. Cred ca ar fi bine sa urcam mai des pe dealuri, pe munte si sa vedem lumea de sus sau macar atunci cand zburam cu avionul sa privim mai mult pe fereastra. Sa ne construim perspectiva si sa ne lasam inundati de multumire ca putem (prin natura creierului nostru) sa gandim si in viitor. Mi se pare o trasatura frumoasa a umanitatii si cred ca ne-ar fi bine sa ne-o recuperam cat mai curand.
Asa ca va invit sa va ganditi la planurile pentru anul viiitor si la cele de peste zece ani.

Craciun liber

Cat ma bucur ca am trait in anul 2012!
Cred ca am trait unul dintre cei mai buni ani ai mei.
Am incercat si am reusit. Nici nu stiu daca am crezut cu adevarat ca o sa reusesc. Dar ma regasesc acum in situatia minunata in care pot trai un Craciun liber.

Libertatea e delicioasa ca masa de Craciun.
Am la aperitiv sentimentul - absolut savuros ca "antreu" (adica nici prea opulent ca sa te sature din prima dar nici prea fad ca sa-ti taie pofta) - sentimentul zic al trairii impreuna cu ceilalti. Nu stiu daca ati cantat in vreun cor dar eu am avut privilegiul asta (multumesc domnule profesor, oriunde v-ati afla). Si imi amintesc perfect senzatia uluitoare pe care am avut-o cand, dupa repetitii indelungi pe grupuri de voci, ne-am reunit pentru prima repetitie impreuna. Totul a capatat sens dintr-o data si ritm si armonie. Astazi ma simt ca atunci cand am cantat in cor. Ma simt alaturi de alti oameni si impreuna cu alti oameni si acest impreuna e generator de armonie.
Ca ingredient care imi face sa sclipeasca ochii ca stelele (ce masa e aia fara vin?) este sentimentul ca m-am decis pentru o viata in care iubirea are un rol important. Si constat ca asta e modul firesc al meu de a trai. Ceea ce face lucrurile foarte usoare si zilele senine.
Primesc dupa toate astea si un desert. Dulce cu moderatie, aromat cu voluptate si exact de marimea potrivita: increderea in mine (ceva de genul "hai ca poti").
Iar ca incheiere imi citesc ravasul: "Sensul vietii se dezvaluie traind experienta. Sensul dezvaluit poate fi complet diferit de sensul planificat". Destul de incurajator mesajul ca sa ma provoace la a trai cu arta inca ceva ani buni.

Numai vreo trei zile sa ma duc

Pasarea Colibri - Dealul cu dor

Versuri:

Fratioare vant, tu, frate
Ce bati veacul fara moarte,
Ia-mi secunda ce ma tine,
Fara moarte si pe mine.
Ziua, dorul ma omoara,
Greu ca pietrele de moara,
Iara noaptea ma invie
Cu flori mari de insomie.

Refren:
Hai, da-mi calul sa ajung
Unde-am fost odata prunc,
Sa beau apa de baut
Unde maica m-a nascut,
Numai vreo trei zile
Sa ma duc si-apoi,
Voi veni la tine
Frate, inapoi.

Doru-n mine taie lemne
Si mereu imi face semne
Sa urc iarasi la pridvoare
Si sa-i bat in geam c-o floare,
Sa arunc doar o privire
Unde taica-meu ca mire
A pus mana pe himera
Cu lumea la butoniera.

Refren:
Hai, da-mi calul sa ajung
Unde-am fost odata prunc,
Sa beau apa de baut
Unde maica m-a nascut,
Numai vreo trei zile
Sa ma duc si-apoi,
Voi veni la tine
Frate, inapoi.

Refren:
Hai, da-mi calul sa ajung
Unde-am fost odata prunc,
Sa beau apa de baut
Unde maica m-a nascut,
Numai vreo trei zile
Sa ma duc si-apoi,
Voi veni la tine
Frate, inapoi.

Mos Craciun are pagina pe Facebook?

Nu stiu dar stiu cu siguranta ca imi citeste blogul.
Asa ca ma asigur ca afla care e bradul ideal pentru mine. Mosul, m-ai auzit, da?

http://www.facebook.com/?sk=welcome#!/photo.php?fbid=386141968139353&set=a.202928509794034.52103.202926963127522&type=1&theater

Cat despre cumintenie....please let me explain...(restul explicatiei pe privat Mosule ca nu toti pot intelege cum niste imprejurari neobisnuite pot cere comportamente neobisnuite. ok?)