Sedusa de nonformal si never abandonata

Am fost ZEN si de atunci nu ma mai formalizez. Sper sa va contaminez si pe voi (cu imaginile de mai jos) si sa va castig de partea educatiei nonformale. E buna, ce mai!



pe tricouri scria: oricine poate invata



echipa minunata



cine sunt astia? ADCS...



invatam in joaca

imparatul Traian - in piatra dar si in spirit

cercetasii



transformati la comanda



cantece de luna plina

nu ne mai dadeam dusi...

mingiuta din Harry Potter - cu aripi

a doua zi inca aveam indemanare

copii talentati

care cu bicicleta, care pe role

am invatat unii de la altii

Deva - oras frumos

fotografiam in delir...

lupul scapat de la linsaj

copii distrati=parinti relaxati

dada, la km 0

am calificat un inginer de sunet

cand iubesti sa dansezi





a treia zi mai aveam energie cat sa calatorim 9 ore cu trenul











Mircea Dinescu

Sunt tanar, Doamna

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost

şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

Prajitura - Arome de Craciun

Ingrediente - pentru tava mare de aragaz
9 oua
15 linguri de zahar (rase)
12 linguri de faina (rase)
1 plic cacao Dr Oetker
coaja de la o portocala
3 bete de scortisoara
3 linguri de stafide
500 ml lapte
3 linguri de ulei
Mod de preparare
Se bat albusurile spuma cu putina sare. Cand spuma este foarte tare se pune zahar dintr-o data si se bate in continuare, pana se topeste. Se adauga cu mixerul pornit cate un galbenus, pana le incorporam pe toate. Se pun 4 linguri de faina, cele trei linguri de ulei si apoi restul de faina.
Se imbraca tava mare de aragaz cu foaie de copt si se rastoarna compozitia. Se imprastie pe deasupra stafidele si coaja rasa de portocala. Se coace la foc mediu cam 30 de minute.
Intre timp se face un sirop din 500 ml lapte, un plic de cacao si trei linguri de zahar. Se da in cateva clocote pana cand nu mai sunt cocoloase. Se adauga scortisoara si se acopera.
Se scoate tava din cuptor cand iese paiul de incercare curat. Se taie in benzi de 2 cm pe lungime. Se insiropeaza cu siropul de cacao pe taieturi si se pune si putin pe deasupra, pana acoperim toata suprafata.
Se lasa la racit si se taie in patrate sau romburi cand s-a racit complet.
Se poate orna cu ciocolata alba rasa.

Despre rabdare de parinte

Cata sa ai? Poate v-ati intrebat si voi uneori.
Ei bine am aflat raspunsul dintr-o povestioara citita pe facebook. Povestea era despre o educatoare care vroia iarna sa scoata copiii din grupa sa se joace afara. Unul dintre ei nu reusea sa-si incalte cizmulitele si a rugat-o sa il ajute. O cizma era deja pusa asa ca a luat-o pe cealalta si cu chiu cu vai si cu transpiratie multa (ea se echipase deja pentru iesit afara si in gradinita era foarte cald) reuseste sa-l incalte pe baietel.
Se ridica din genunchi dar copilul ii spune: Sunt puse invers, Doamna! Se uita si da, asa era. In genunchi din nou si cu ceva chinuiala le scoate si le incalta cum trebuia.
Cand sa se ridice copilul spune: "Astea nu sunt ale mele." Of! Si se apuca sa le scoata. Pe cat erau de greu de incaltat pe atat erau de greu si de descaltat. Deja abia mai suporta caldura si se gandea sa-si dezbrace geaca groasa de iarna cand il aude pe copil spunand: "Azi mi le-a dat mama pe ale lui frate-miu ca ale mele erau ude de la joaca."
Ce!?! isi spune in gand si o ia de la capat cu incaltatul. Reuseste si se ridica uitandu-se dupa manusi. "Manusile unde sunt ca nu poti iesi fara ele?" "Sunt in cizme, zice copilul.Le-am pus bine sa nu le pierd!"
Deci cata rabdare sa ai?!?

Am si eu o dilema matinala

Merg cu autobuzul 300. Si ni se cere de niste angajati ai RATB care nu au auzit de bunele maniere, sa validam cardurile la urcarea in autobuz. Am abonament valid si stiu ca nu e necesar sa validez nimic la urcare in acest caz. Asa ca am reactionat la comportamentul lor politienesc si am refuzat. Au sarit evident pe mine si m-au obligat sa le arat cardul ca sa-l valideze ei insisi. Argumentul lor era: "Si ce daca ai abonament? Abonamentul nu e pe un an de zile." Deci fara nicio legatura cu situatia creata. Ca doar nu imi iau abonament pe viata - oferta care dealtfel nu este inclusa in serviciile RATB.
Ca au sarit acesti giboni pe mine - am reusit sa inteleg dar ceilalti calatori mi-au reprosat: "Haideti doamna ca ne deranjati!" Mi-am cerut scuze dar am ramas cu o dilema: am reactionat la o nedreptate si prin asta i-am deranjat pe ceilalti. Ar fi trebui sa nu reactionez?
Ca sa nu inghit totusi nedreptatea nemestecata am scris pe site-ul RATB care, jos palaria, are o zona de sesizari (http://www.ratb.ro/sesizari.php) un mesaj la care astept raspuns.
Situatia este creata tot de un om cu vreo functie la RATB - necajit tare saracul, toata compasiunea pentru el,  care a gandit acest mod de control al platii calatoriei. Toti ceilalti care am jucat acesta sceneta matinala am fost niste actori care ne-am spus rolul cum am stiut mai bine.

Sa lasam si pentru pasarile cerului

Era expresia unuia dintre bunici cand culegeam toamna strugurii. Niciodata nu-i lua pe toti. Mai lasa cativa ciorchini din cei frumosi, plini. "Pentru pasarile cerului", spunea. Dar realizez ca era pentru sufletele noastre. Pentru ca dupa saptamani, luni intregi cand la fiecare privire imi linisteam sufletul cu imaginea fructelor care deveneau din ce in ce mai mari, mai dulci, mai rosii in cateva ore raman in urma numai crengi goale. Parca o noua nenorocire biblica a trecut peste Egipt si lacustele nu au mai lasat nimic in urma.

Roadele ramase in urma declanseaza o mobilizare interioara destul de puternica pentru a constientiza  aceasta goliciune de dupa cules ca fiind o promisiune infinita: "doar soare sa fie, lumina - atat ne trebuie si venim iar cu toate fortele sa creem fructele care sa va sature."
Toamna asta ma simt si eu ca un ogor cules de recolta. E necesara aceasta pauza de rodire? Cred ca da, daca exista in mod natural si merii nu incep imediat sa infloreasca in locul unde rupi marul copt. E necesar sa adorm sevele pentru ceva timp si sa iubesc numai potential, ca o promisiune infinita: "doar lumina - atat imi trebuie ca sa ma indragostesc iar si sa fac spice tinere mustind de bine".

Arta dramatica

Ai chef sa te certi? Sunt disponibila! Si stiu sa fiu dramatica. Voi tipa isteric, te voi trage de par si te voi invinui de tot ce mi se intampla. Te voi da afara din casa, iti voi spune ca habar n-ai sa ma futi, ca ma ingrozeste gandul ca voi imbatrani langa tine. Iti voi arunca bombe cu ceas in subconstientul tau si te voi tortura in toate punctele tale vulnerabile daca le marchezi cu un X mare si rosu. Te voi ura profund. Iti voi demonstra cu argumente de o logica imbatabila ca ma nedreptatesti continuu, ca nu ma respecti si ca nu m-ai iubit niciodata. Iti voi desena daca nu intelegi cat ma sacrific pentru tine si cum puteam fi altfel si cum mi-am nenorocit viata din cauza ta. Iti voi trage un picior in gura cand in genunchi imi vei cere iertare.
Ai nevoie de o drama in viata ta? Uite, ti-o ofer pe tava! S-ar putea sa nu apari la stiri pentru ca va fi muuuuult peste dramatismul pe care il poate suporta un reporter tv. Petele de sange de pe un topor vor parea de ketchup pe langa ranile profunde ale sufletului tau - cangrenate, colcaind de viermi si dureroase, dureroase, dureroase. Vei avea senzatia de mlastina imputita de cate ori te vei uita in interior si da, garantez ca vei suferi in toate vietile pe care le mai ai de trait. O noua karma ti se va lipi pe frunte: Cristos pe cruce in forma de racheta.
Esti convins ca ai nevoie sa suferi?