Revelatie lingvistica romano - japoneza

Cred ca am scris chiar pe blog despre una dintre viziunile mele de libertate.

E asa: Heidi (personaj din desene animate), o fetita orfana dintr-un desen animat japonez (cu subiect austriac) care se intoarce in muntii unde fusese crescuta de un bunic. Cred ca sunt Alpii. Ei bine acest desen animat a avut extrem de multe episoade. Si fiecare incepea cu un generic in care aceasta fetita putin plinuta, cu obrajii rotunzi si rosii alearga cu un entuziasm nebunesc pe o panta a muntilor strigand: 

Aaaaarrriiigatoooooooooooooo!!!!!!!!!!!

Am fost convinsa ca "arigato" inseamna salut sau buna sau ceva de genul asta, un cuvant de salut pe care il striga bunicului, muntilor, cerului. Ei bine nu. Aflu zilele trecute (cu stupefactie!) de la Dana dintr-o poveste despre o prietena care invata japoneza si vrea sa-si faca si o cariera din asta ca arigato inseamna multumesc. Imediat am incercat sa-mi aduc aminte de genericul din "Heidi". De ce ar fi strigat copila aceea multumesc in alergarea ei de fericire? Si rememorez si rememorez. Ei bine mi-am amintit: nu striga asta. Si atunci mi-am dat seama ca daca tot restul viziunii mele de libertate este imprumutat, strigatul catre cer imi apartine 100%. Deci daca ar fi sa ma simt atat de libera incat sa alerg prin Alpi vara pe o panta inverzita as striga catre cer "multumesc!". Foarte frumos!
Ma descopar chiar si pe mine insumi in ultima vreme si ma plac.

Oamenii de zapada

Poate ca e de sezon si din cauza asta imi vin in minte.

Ciorba de curcan

  

cu tot cu aburi :)

Cand coboara temperatura sub -10 grade si copiii sunt raciti si nu prea le arde de mancare e tocmai ce ne trebuie: o ciorbita fierbinte si usoara, cu textura fina, cu gustul deosebit dat de carnea mea preferata - carnea de curcan.
Ingrediente
1 pulpa inferioara de curcan (sau aripa)
1 ceapa
1 ardei capia rosu
1 pastarnac
1 radacina de patrunjel
1 telina mica
2 dovlecei mici si foarte tineri
1 cartof mediu
1 legatura mare de patrunjel
sare

Mod de preparare
Se fierbe curcanul pana se desprinde de pe os. Se scoate din oala. Se pastreaza 3 litri de zeama de carne. Se pun radacinoasele si ceapa intregi si ardeiul taiat marunt cand incepe sa fiarba din nou zeama. Se fierb cam 15-20 minute. Se pune sarea. Se da prin razatoarea mare dovlecelul si cartoful. Se adauga in ciorba si se mai fierbe 10 min. Se curata carnea de oase si se taie in cubulete. Se adauga in oala. Se taie fin patrunjelul si se adauga. Se mai da intr-un clocot. Si e gata.

Mi-e dor de vara

Maria la sfarsitul verii, la Valea Mare

Miracolato

Cand te simti "miracolato" (sau marturie ca exista fericire)

Imi amintesc de prima data cand am vazut un cub Rubik. Cred ca acum vreo 27-28 de ani. Aveam cred 14 - 15 ani. Am tot incercat sa-l "rezolv". Prietenii care mi l-au aratat mi-au tot spus ca nu se poate face decat daca respecti un algoritm. Nu stiu daca intre timp s-au descoperit si alte moduri de a rezolva cubul dar pe atunci si prin gasca noastra se stia doar de unul. Eu eram insa incapatanata si am tot incercat singura sa-l fac altfel. Fara succes dealtfel. Dar poate ca imi doream sa fiu originala, sa fiu altfel.
Pe vremea aceea chiar imi doream sa fiu altfel. Poate parea paradoxal pentru cei care ma cunosc de atunci si stiu ca eram dintre cei care respectam regulile. Dar era vorba numai despre reguli exterioare sau cu privire la exterior. In interiorul meu ma simteam altfel, complet deosebita, originala. Imi amintesc perfect despre mine ce si cum gandeam.
Probabil ca am pastrat ceva din acest sentiment al adolescentei mele pentru ca m-am surprins acum, la peste 40 de ani, alunecand in incapatanarea de a fi originala. Ba mai mult: am ignorat semnalele firesti pe care le primeam din interiorul meu, am ignorat sfaturile si chiar exemplele personale ale celor apropiati. Am mizat numai pe faptul ca eu sunt altfel, sunt deosebita, sunt originala, sunt unica. Si fiind unica tot ce tine de fiinta mea este unic. De data aceasta aveam de rezolvat un cub Rubik unic: nu e nici macar cub si nici macar Rubik. Si numai eu ii puteam gasi unica solutie.
Si acum vestea buna: E V R I K A!!am gasit solutia.

Astazi simt ca mutarile pe care le-am facut au deblocat articulatiile acestei imbinari unice de fatete care este sufletul meu. Practic au alunecat in locasurile lor speciale si ultimele parti care nu se imbinau. Astazi vad cum, inundata de miraculos, sufletul meu si-a capatat forma perfecta.
Sunt fericita si implinita sufleteste!
Depun marturie ca exista fericire si implinire sufleteasca!

Rulada de pui

Din piept de pui dezosat, cu sau fara piele.
Ingrediente (pentru 4 portii):
2 bucati de piept de pui intregi
2 carnati proaspeti subtiri
200 g cascaval
1 cana vin rosu
sare, piper, cimbru
Mod de preparare

Se taie pieptul pe pui astfel: se intinde pe planseta cu interiorul in sus; se pozitioneaza cutitul in interior la jumatatea grosimii si se taie dinspre interior spre exterior fara sa se desprinda de tot. La fel si cu cealalta jumatate. Rezulta o foaie de carne care se bate putin cu ciocanul de snitele (nu prea tare pentru ca nu trebuie subtiata prea mult). Se pune pe lungime carnatul si pe langa el bucati lungi de cascaval si se ruleaza. Se aseaza in tava unsa cu putin ulei. Se condimenteaza si se rade cascaval deasupra. Se adauga in tava o cana de vin rosu si se coace la foc mare 15 - 20 minute. Se taie in jumatati si se serveste calda cu sos de rosii si hrean sau, dupa ce s-a racit, taiata felii groase de 1 cm. Mie imi place cu bruschete Maretti.

Today is the greatest day i've ever known

Astazi.
Astazi este ziua in care soarele a rasarit din nou, chiar la ora prevazuta de astronomi/astrologi.
Este ziua in care m-am trezit cu ceva mai multa dragoste de viata, cu putin mai multa maturitate, cu ceva mai multa incredere, cu ceva mai mult self respect, cu putin mai multa sanatate.
Este ziua in care atunci cand am deschis ochii m-am regasit in spatiul in care ma asteptam sa ma regasesc: la cativa metri de copiii mei sanatosi, destepti, frumosi si fericiti.
Este ziua in care am greutatea la care ma asteptam.
Este ziua in care mi-am regasit hainele in forma si in starea in care le-am parasit seara.
Este ziua in care stiu ce si cum sa fac in fiecare minut.
Este ziua in care am asteptat surprize si ele s-au implinit.
Este ziua in care ma regasesc cu toate cunostiintele de care am nevoie ca sa fiu eficienta la job.
Este ziua in care sunt iubita si iubesc.
Este ziua in care stiu ce am de facut maine si chiar poimaine si chiar inca o saptamana in continuare.
Today is the greatest day i've ever known!