"Cum arata albastrul tau?"

http://www.facebook.com/?ref=tn_tnmn#!/djcristyear

"Privim amandoi cerul si suntem de acord ca e albastru. Dar...poate ca retinele noastre nu au aceeasi sincronizare de lumina. Poate ca albastrul meu e mai mare,mai stangaci sau mai enigmatic. Asa ca spune-mi: Cum arata albastrul tau? " Nichita Stanescu

Poate in mod absurd am pretentia sa-i inteleg pe ceilalti.
Poate ca ar fi mai simplu doar sa traiesc cu ei si sa-i iubesc. Si totusi, cu aceeasi compulsivitate cu care incerc sa ma inteleg pe mine, scormonesc dupa intelesul lor.
In lungile calatorii stelare prin Universul lor ma descopar in pielea unui explorator si vreau sa cunosc ceea ce iubesc. Nu-mi ajunge ca imi inspira aceasta emotie, ca ma topeste atingerea lor, ca ma bucura dansul lor, ca vibrez cu frecventa lor. Vreau sa-i si cunosc. Sa rezolv aceasta integrama care, privita din perspectiva mea, desi cunoscuta este indescifrabila - ca un cuvant care poate fi citit numai in oglinda.  
Sa presupun prin absurd ca va veni o vreme in care as intelege. Cu ce ar schimba asta gustul vanilat al nedumeririi mele in fata viziunii lor? Ar schimba asta nuanta mea de albastru?

Despre cat de originala sunt

Pare ca manipulatorii cred ca suntem lipsiti de originalitate si au anumite tipare ca sa ne influenteze deciziile.
Exista teorii - in vanzari de pilda - care se bazeaza pe faptul ca reactionam toti la fel in anumite situatii.
Pare a fi adevarat cu rasul. Oamenii par a fi gadilati de aceleasi lucruri si pot rade in grupuri mari. N-am mai fost demult intr-o sala de cinema plina - chiar, de ce nu mai merge lumea la film? - dar imi amintesc perfect care e senzatia hohotului general.
La fel cu frica: ni se strange inima cam la aceleasi lucruri. Nici nu ma mir ca Hallowen a prins asa de bine desi ne desparte un ocean si o jumatate de Pamant de radacinile traditiei rasului de demoni.
Totusi, cred ca avem si noi partea noastra in care suntem originali. (Poate din cauza asta avem de infruntat riscul de a fi neintelesi?) De exemplu eu sunt originala in .... erotisme. Sunt cuvinte pe care daca le aud musai sa-mi schimb chilotii dar la care altii raman reci si moi. Sunt acorduri muzicale care ma preschimba in gheisa si sunt imagini care imi dau o tresarire in moalele...capului. Si totusi ar fi absurd sa am pretentia sa actioneze identic si la altii.

Mai stiu ceva care actioneaza universal: misterul... Asa ca nu o sa va dezvalui chiar tot... Las o mica voaleta mov sa cada peste un colt de ochi si o jumatate de frunte. Original, nu?

Sursa de motivare

http://startevo.com/de-ce-ne-place-noua-vorba-generalului-patton/?fb_comment_id=fbc_10150525965594171_309822320_10151204852484171

Deci vorba generalului: Ce daca nu sunt perfect? Imi permit sa exist asa cum sunt. Poate ca maine sunt mai bun sau mai prost. Si ce daca? Asta nu va impiedica Soarele sa rasara asa ca nu vad de ce m-ar impiedica pe mine sa traiesc.

Frumoasa noastra lume

Briose de ciocolata

Mai negre decat negresele, mai gustoase decat ciocolata

Ingrediente

6 oua

10 linguri de zahar (rase)

4 linguri de faina

4 linguri cu varf de cacao (din pachet cu vapor - nu stiu cum se numeste dar mi-a placut tare)

1 praf de sare

2 linguri de ulei

o fiola de esenta de rom

100 g stafide

100 g nuca

1 praf de copt

hartie pt forma de briose

Mod de preparare (ies 18 bucati)

Se bat albusurile spuma cu un praf de sare. Se adauga zaharul si se bat pana se obtine o spuma f tare. Se adauga fiecare galbenus pe rand. Se pune esenta. Se pune cacao. Se pune faina in care s-a amestecat praful de copt.  La sfarsit se pune uleiul.

Se pun hartiutile in forma de briose si se toarna compozitia fara sa se umple formele complet. Deasupra se pun nuci tocate mare si cateva stafide. Se coace 20 de minute.

Pandora

"Barbatii cati erau pe lume - erau pe-atunci numai barbati - s-au adunat langa Pandora, mirandu-se nespus de frumusetea ce-o avea, de gingasia, glasul ei si de dulceata ochilor.
Nu era unul sa nu vrea s-o vada la casa lui, sotie. Ba da, unul a fost, si-acela era titanul Prometeu. Desi era vrajit de fata, desi i-ar fi placut si lui s-o vada luminandu-i casa, Prometeu sta prevazator.
- Cand Zeus ne trimite daruri, oricat sunt de ispititoare, feriti-va de viclesug!.... a spus el catre muritori.
Barbatii s-au ferit in laturi, ascultandu-l pe Prometeu. Numai Epimeteu, titanul, frate bun al lui Prometeu, sedea cuprins de dragoste si nu facea un pas-napoi. In acea clipa, Afrodita s-a avantat catre pamant si l-a rugat pe micul Eros sa traga iute o sageata, tintindu-l pe Epimeteu in inima-i nechibzuita. Eros a tras. Epimeteu s-a clatinat si a-ntins bratele spre fata. Ea, ca un fulg, s-a indreptat catre Epimeteu, zambind. Si el a glasuit voios:
- Pandora o sa-mi fie soata! Voi v-ati ferit; dar eu o vreau.
- Iata, acesta este darul ce il trimite, pe pamant, prin mana mea, stapanul, Zeus, a glasuit frumoasa fata si i-a dat lui Epimeteu cutia inca zavorata, ce-o adusese din Olimp.
Epimeteu a luat cutia si-ncet i-a ridicat capacul. Credea ca-s daruri pretioase. Cand colo, din acea cutie s-au ridicat, zburand in cete, toate nenorocirile si relele pe care lumea le-a avut de atunci mereu. S-au raspandit minciuna, ura, grija, zavistia, necazul, durerea, suferinta, foamea si setea, molimele negre, ba chiar si moartea, hada moarte. Toate cu-nfatisari de spaima, inaripate, insa multe, s-au raspandit care-ncotro, umpland pamantul si facandu-si cuiburi in toate cele patru zari.
Vazand Epimeteu ca ies atatea rele din cutie a si trantit la loc capacul. Dar prea tarziu se desteptase. Napastele se inaltasera si lumea le purta in carca. Mai ramasese in cutie numai o aratare mica, firava si cu aripi slabe. Ea n-apucase sa mai zboare si purta numele: Speranta.
Asta a fost zestrea pe care Zeus o daruise fetei, ca s-o aduca pe pamant: rele, nenorociri si boale.
Numai speranta cea firava avea sa fie langa oameni, sa le-ncolteasca-n cugete, in ceasuri grele, in restristi."
fragment din Legendele olimpului - Al. Mitru

Osho: "Stai undeva linistit...."

http://www.facebook.com/groups/oshoromania/permalink/10151279867140229/

"Daca stai o vreme in Himalaya,dupa care te intorci la ses,iti dai imediat seama cat de grele si urate sunt vibratiile de aici.Acum ai un criteriu de comparatie.Ai baut din apa pura de izvor,rece si curata ca un cristal,iar acum esti nevoit sa bei apa potabila a municipalitatii.Diferenta iti sare imediat in ochi.Toti cei care mediteaza stiu ca aceasta lume este bolnava,ca totul functioneaza pe dos in ea.De aceea,atunci cand se inconjoara de oameni,ei resimt mult mai plenar praful celor din jur decat omul obisnuit,care si-a pierdut complet sensibilitatea.


Voi ati uitat ca sunteti niste oglinzi!La ora actuala sunteti convinsi ca nu sunteti altceva decat niste aspiratoare de praf.Numai iluminatii stiu ca ei sunt oglinzi.

De aceea,Isus se retragea frecvent in varf de munte.Dimineata devreme s-a intors la templu,iar oamenii au venit sa-l vada.Nu poti intra cu inima curata intr-un templu decat daca ai fost in munti.Aceasta ascensiune nu trebuie sa se produca neaparat in plan fizic.Eu nu ma refer aici la un fenomen exterior.Adevaratul munte este in interiorul tau.Daca te poti scufunda in solitudine,daca poti uita pentru cateva clipe de lumea exterioara,iti vei regasi imediat prospetimea.Abia atunci te poti duce la un templu cu inima curata,caci ai devenit tu insuti un templu.

[...]

Meditatia este o stare de claritate,nu o stare mentala.Natura mintii este prin excelenta confuzia.Ea nu poate intelege ce inseamna claritatea.Nici nu ar avea cum.Gandurile sunt ca niste nori pe cer.Ei acopera cerul senin si intuneca atmosfera.Astfel,claritatea dispare.Cand mintea se goleste de ganduri,tot ce ramane este cerul senin.Privirea poate ajunge pana foarte departe,chiar pana la sfrsitul existentei.In plus ea devine foarte penetranta,putand patrunde pana in esenta ultima a lucrurilor.

Asta inseamna meditatia:o claritate perfecta a vederii.Ea nu are nimic de-a face cu gandirea.Aceasta nu poate decat s-o impiedice.Tot ce trebuie sa faci e sa stai undeva linistit,sa te relaxezi,sa te abandonezi,sa nu faci nici cel mai mic efort.Este un fel de somn lucid.Corpul adoarme,fiinta ramane insa treaza.In cele din urma gandurile se linistesc singure.

[...]Mintea flecareste continuu.Daca iti poti face mintea sa taca ,fie si pentru o singura clipa,poti trai un crampei din starea non-mentala.Acesta este obiectul meditatiei.Starea non-mentala este starea naturala a fiintei."OSHO in "Omul care iubea pescarusii"