Cultura succesului in iubire

Daca dorintele mele de a-mi trai viata ca un om de succes se incadreaza in "mai  multi bani, mai multa recunoastere, mai mult sex" ar trebui sa ma astept ca si dorintele mele in materie de iubire sa urmeze aceleasi tipare.
Am fost insa surpinsa sa vad ca daca in modul meu de a trai am parasit aceasta cultura a succesului, nu mi s-au schimbat automat si asteptarile in iubire. Atunci cand iubesc ma astept sa am rezultate cuantificabile, masurabile. Privesc iubirea ca pe o poveste de iubire ba mai mult ca un proiect. Si aplic cu consecventa principiile managementului de proiect: fac grafice, pun termene limita, evaluez resursele, fac analiza riscurilor, stabilesc procese tehnologice si proiectez constructii complicate cu automatizari sofisticate, dupa ultima tehnologie.

De exemplu:
Aplic urmatoarea schema logica la procedura "daruire":

1. daruiesc iubirea mea

1.1. varianta 1: este acceptata - ok, se aplica procedura "impreuna".
1.2. varianta 2: nu este acceptata - ok, o ambalez mai frumos, se aplica procedura "daruire"
Dar apare intrebarea: dupa vreo cate aplicari ale procedurii asteia sa intrerup aceasta bucla?
Sau
procedura "revizuire": ar fi timpul sa schimb toti indicatorii de succes din proiectul asta si sa accept unul singur: sunt iubire. Daca da, am reusit. Daca nu, ma intorc la studiile initiale.

Viata e frumoasa

Dar nu stiu de ce am crezut mult timp ca e de fapt o lupta pentru supravietuire.
Parca eram Ana din legenda lui Manole. Si alergam prin furtuni sa ajung... Unde? Acolo unde urma sa ma zidesc pe mine insumi, miezul meu feminim, darul meu de femeie - acela de a crea viata din trupul meu. Acolo unde, fara sa inteleg de ce, urma sa dau, cu fiinta mea, viitor unei zidarii, unei constructii a mintii, unei cladiri - frumoasa intradevar, minunata intradevar, admirata intradevar dar tot o chestie artificiala.
De ce oare mi-am pierdut timpul cu constructia asta? Si de ce am facut in numele ei aceasta jertfa - pe mine insumi? Poate din lene (sau ca sa scriu mai frumos, din instinctul de conservare a energiei). Pentru ca mi s-a parut mai usor sa pun umarul la aceste munci decat sa aleg calea cealalta: a autenticitatii, a integritatii. Asta mi s-a parut mai grea pentru ca as fi avut de platit toate costurile cerute de alegerea de a fi "altfel".

Zidim zilnic o Ana, o femeie iubitoare, devotata, fertila, in tot felul de cariere, gospodarii, imagini, mirese ultragatite, mame perfecte gata sa intre la sedinta cu parintii. Suntem mesteri Manole tare priceputi in astfel de edificii superbe. Dar Ana vroia de fapt doar sa ajunga cu bine pana la Mester si sa-i aduca de mancare. Cu Ana nezidita si datatoare de hrana si Mesterul ar fi ales sa traiasca. Cu Ana jertfita si-a jertfit si sensul de a trai....

Iertarea e o promisiune

Cand spui ca ai iertat asta include o promisiune, un angajament pe care ti-l iei. Sunt constienta de asta. Si promisiunea este: nimic din acea intamplare pe care a fost necesar sa o iert nu ma va influenta in viitor in relatia cu persoanele implicate; le voi trata ca si cum nimic nu s-a intamplat.
Daca nu pot sa-mi tin promisiunea asta, inseamna ca inca nu am iertat.

https://www.youtube.com/watch?v=WPpXIksQt_U

Mii si mii de ore, am stat si m-am gandit
La clipa aceea in care, noi doi ne-am despartit.
Cu acelasi tren de seara cu care am plecat,
As vrea sa vin acasa, sa-mi spui ca m-ai iertat.

Nu am uitat vreodata nimic din ce ti-am zis,
Si cred ca mai tii minte tot ce ti-am promis..
Nu vom sti niciodata nimic din ce va fi
Poate intr-o alta viata tot eu te voi iubi..

Am vrut sa uit de tine, dar nu mi-a fost usor,
Fiindca noaptea mi te aduce, in fata ochilor..
Visez ca te am in brate iar tu imi spui incet
De-ar fi sa pleci o viata eu tot am sa te astept.

Nu am uitat vreodata nimic din ce ti-am zis,
Si cred ca mai tii minte tot ce ti-am promis..
Nu vom sti niciodata nimic din ce va fi
Poate intr-o alta viata tot eu te voi iubi..

A trecut o vreme, hai sa incercam
Sa fiu doar eu cu tine, impreuna sa visam.

Nu am uitat vreodata nimic din ce ti-am zis,
Si cred ca mai tii minte tot ce ti-am promis..
Nu vom sti niciodata nimic din ce va fi
Poate intr-o alta viata tot eu te voi iubi..

Fenomen meteo

In perioada asta am facut multe drumuri Bucuresti - Ramnicu Valcea.
Am avut norocul sa prind de putine ori ceata sau innorat si de cele mai multe ori foarte, foarte senin. Am fost surprinsa sa constat ca iarna - din cauza conditiilor meteorologice - se pot vedea la orizont muntii, chiar de cand iesi din Bucuresti, pe autostrada A1. Si sunt ca o promisiune indepartata: da, esti la campie dar uite ca la orizont te asteapta lucruri de neinchipuit aici, la campie.
Peisajul cu aceasta imagine de la orizont a muntilor inzapeziti - mereu altii din cauza traseului (Bucegi, Fagarasi, Cozia) este prin el insusi, ca simpla imagine de o mare frumusete. Dar daca la asta adaugi si constientizarea acestei promisiuni "daca mergi pana la orizont te asteapta lucruri miraculoase" tot drumul devine o adevarata experienta spirituala. Si pentru asta este de ajuns sa fie destul de frig ca sa vezi limpede pana departe.

Asa ca sa gandim si la rece. E posibil sa ni se releve si alte posibilitati, indepartate dar nu imposibile. Aceste posibilitati, privite la rece, isi dezvaluie toate amanuntele - asa cum vedeam pe muntii din zare potecile, umbrele copacilor, fiecare incretitura a vailor. Si privite astfel e usor sa incepi sa crezi in ele, sa crezi in tine, sa te vizualizezi in mijlocul lor si sa incepi sa lucrezi pentru implinirea lor.

Film

.....mai vechi, facut intr-un an bun pentru revolutii

http://filmehd.net/driving-miss-daisy-1989-filme-online.html

Exista si prietenii de o viata. Sunt norocoasa sa fi experimentat asta. Multumesc dragi prieteni.

Film

http://filmehd.net/scent-of-a-woman-1992-filme-online.html

din discursul final al lui Al Pacino: "Cand m-am aflat la o raspantie a vietii am stiu intotdeauna care este calea buna de urmat. Am stiut cu siguranta care este drumul drept. Nu l-am ales insa niciodata. Pentru ca era ala al naibii de greu..."

Luna cadourilor continua

Ma uit prin jur si vad ca am facut cadouri la toata lumea. Si totusi tocmai acum de reduceri, cand e o placere sa faci cumparaturi, sa nu fi ramas careva necadorisit? Revad in minte lista. Nu, nu mai e nimeni. (a ramas un cadou neexpediat pentru ca destinatarul nu e disponibil. dar asta e, se mai intampla si asa...)

Dar eu? Dar mie? Chiar si mie mi-am facut un cadou: m-am redat pe mine, mie insumi. Cam cu asta m-am indeletnicit anul trecut. 

Daca inca nu v-ati facut acest cadou , vi-l recomand. Sunt sigura ca nu e unica metoda de a trai la maturitate dar e una care functioneaza. La mine merge si imi merge bine.

La multi ani si un an cu cadouri multe, miraculoase, magice, utile si care sa conteze. E numai o chestie de decizie: decizia de a te trece pe lista celor care merita sa primeasca. Si asa cum imi ura un prieten intr-un sms: "ce dati, aia sa primiti".