In perioada asta am facut multe drumuri Bucuresti - Ramnicu Valcea.
Am avut norocul sa prind de putine ori ceata sau innorat si de cele mai multe ori foarte, foarte senin. Am fost surprinsa sa constat ca iarna - din cauza conditiilor meteorologice - se pot vedea la orizont muntii, chiar de cand iesi din Bucuresti, pe autostrada A1. Si sunt ca o promisiune indepartata: da, esti la campie dar uite ca la orizont te asteapta lucruri de neinchipuit aici, la campie.
Peisajul cu aceasta imagine de la orizont a muntilor inzapeziti - mereu altii din cauza traseului (Bucegi, Fagarasi, Cozia) este prin el insusi, ca simpla imagine de o mare frumusete. Dar daca la asta adaugi si constientizarea acestei promisiuni "daca mergi pana la orizont te asteapta lucruri miraculoase" tot drumul devine o adevarata experienta spirituala. Si pentru asta este de ajuns sa fie destul de frig ca sa vezi limpede pana departe.
Asa ca sa gandim si la rece. E posibil sa ni se releve si alte posibilitati, indepartate dar nu imposibile. Aceste posibilitati, privite la rece, isi dezvaluie toate amanuntele - asa cum vedeam pe muntii din zare potecile, umbrele copacilor, fiecare incretitura a vailor. Si privite astfel e usor sa incepi sa crezi in ele, sa crezi in tine, sa te vizualizezi in mijlocul lor si sa incepi sa lucrezi pentru implinirea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu