Eu: Bine v-am gasit! Ce mai faceti? Sanatosi, voinici?
Mila de sine: Da draga mea. Tare esti nenorocita. Esti o victima si iti plang de mila. Va fi vai si amar de tine. Si nu e nimeni care sa te salveze. Plange! Plange-ti de mila! De ce alegi sa traiesti tragedia aceasta?
Eu: Pentru ca va iesi la iveala o persoana mai buna. Una care nu isi va plange de mila.
Frica de respingere: Arati ca dracu'! Vai de capu' tau in ce hal esti dar mai ales in ce hal vei fi! E firesc sa nu vrea nimeni sa traiasca cu tine. Ascunde-te si nu mai indrazi sa te arati. Nu ai decat ce meriti. De ce alegi sa traiesti acolo unde esti respinsa?
Eu: Pentru ca va iesi la iveala o persoana mai buna. Una care stie ce este respectul de sine fara validarea celorlalti.
Neincrederea in mine: Nu esti in stare sa gestionezi asa ceva. Nimeni nu e in stare si nu a facut-o inca nimeni. Bineinteles daca erai extraterestra poate ca se putea. Dar, nu! Esti de pe Pamant, fiica mamei si a tatalui tau. Esti o persoana limitata. Limitata de educatie, de experientele de viata, de povestea ta, de abilitatile tale reduse de intelegere, de cunoasterea ta mai rau decat superficiala. Habar nu ai cum se face. Pe ce te bazezi cand alegi sa treci prin asta?
Eu: Ma bazez pe ceea ce imi spune inima si stiu ca va iesi la iveala o persoana mai buna. Una care va avea incredere in ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu