25 septembrie 2011
Evanghelia era despre pescuitul miraculos – sunt sigura ca il stiti. Si predica a fost pe tema asta. Adica despre faptul ca Petru, desi stia foarte bine ca la ora acea din zi (aproape de pranz) nu avea cum sa prinda vreun peste in lacul de la tropice unde se afla satul lui de pescari, face ce ii spune Iisus: iese cu corabia in larg si arunca navodul. Imediat o multime de pesti dau navala, mai multi ca niciodata. Preotul a spus ca au venit sa potoleasca o pofta a lor: foamea, foamea lor si a familiilor lor. Au avut incredere in Dumnezeu si au facut ceea ce le-a spus desi stiau la nivel de cunoastere si experienta ca e imposibil. Si dintr-o data un belsug nesperat, o imensa bogatie li s-a oferit.
M-am gandit imediat ca asa am patit si eu: hamesita de iubire, singura mea pofta de care sufeream, cu toate ca era practic imposibil sa vina la mine vreun fir de iubire am aruncat totusi navodul. Si a navalit dintr-o data atat de multa iubire cum nu am avut niciodata. M-a inundat iubirea, m-a umplut, a dat pe-afara. Cred ca a fost printre putinele dati cand am zis: Faca-se voia Ta! In general eu ma chinuiam sa gasesc solutii.
A mai spus preotul: dupa ce au trait miracolul l-au recunoscut ca fiind de la Dumnezeu. Petru a cazut in genunchi in fata lui Iisus si l-a recunoscut ca Dumnezeu. Si noi am recunoscut ca era de esenta divina intamplarea aceasta a impartasirii iubirii noastre. Si i-am multumit Domnului si iti multumesc si acum Doamne pentru aceasta potolire prin mult belsug de iubire a foamei mele. Faca-se voia Ta!
02 octombrie 2011
Evanghelia s-a terminat de citit exact cand am ajuns si am prins numai predica. Foarte frumoasa si exact pe ceea ce simteam eu. Si preotul a spus: Asa cum ati auzit Evanghelia ne indeamna "sa nu faci altuia decat ceea ce vrei sa ti se faca tie". Si apoi despre iertare: daca cineva te-a ranit iarta si uita pentru ca daca pastrezi rautatea care ti s-a facut in sufletul tau iti amarasti sufletul. Devine rautatea ta, rautatea sufletului tau. Iarta si uita! Si a mai fost despre ceva care m-a impresionat profund: ii putem ajuta pe ceilalti atunci cand au nevoie. Ne putem cobora dupa ei acolo unde sunt cazuti si sa-i ajutam. Dar sa avem grija sa nu ne pierdem noi insine. Si apoi despre rugaciunea Tatal nostru in care Iisus a considerat ca putem fi iertati dar nu neconditionat ci daca si atat cat ii iertam pe ceilalti. Atat vom fi iertati! "Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri!". Doamne ajuta!
02 octombrie 2011
Evanghelia s-a terminat de citit exact cand am ajuns si am prins numai predica. Foarte frumoasa si exact pe ceea ce simteam eu. Si preotul a spus: Asa cum ati auzit Evanghelia ne indeamna "sa nu faci altuia decat ceea ce vrei sa ti se faca tie". Si apoi despre iertare: daca cineva te-a ranit iarta si uita pentru ca daca pastrezi rautatea care ti s-a facut in sufletul tau iti amarasti sufletul. Devine rautatea ta, rautatea sufletului tau. Iarta si uita! Si a mai fost despre ceva care m-a impresionat profund: ii putem ajuta pe ceilalti atunci cand au nevoie. Ne putem cobora dupa ei acolo unde sunt cazuti si sa-i ajutam. Dar sa avem grija sa nu ne pierdem noi insine. Si apoi despre rugaciunea Tatal nostru in care Iisus a considerat ca putem fi iertati dar nu neconditionat ci daca si atat cat ii iertam pe ceilalti. Atat vom fi iertati! "Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri!". Doamne ajuta!
09 octombrie 2011
Evanghelia a fost despre invierea fiului vaduvei. Si preotul a spus: Iisus le-a indeplinit ruga. Pentru ca au plans. Au plans si i-au cerut. In orice suflet chiar si in cel care are greseli foarte mari, e neimaginat, Iisus poate invia. Dar trebuie sa plangem. Adica trebuie sa ne para rau, sa ne pocaim.
Despre ascultare
Daca cerem un sfat, sau punem o intrebare, trebuie sa o facem atunci cand suntem gata sa dam ascultare pentru ca e posibil ca rapunsul sa nu fie pe placul nostru dar si in acest caz trebuie sa fim gata de ascultare. Nu punem intrebari numai ca sa primim raspunsuri care sa ne valideze noua actiunile, deciziile. Deci bine m-am gandit ca ma voi spovedi atunci cand sunt hotarata sa nu mai fac greseala pentru care cer iertare. Altfel ce sens ar avea?
Si preotul a spus: E o linie subtire cea pe care trebuie mers si e greu de tinut in aceste vremuri pe care le traim. Multi dintre noi devin tulburati si nu mai stiu care e calea. Si asta pentru ca nu exista o temelie solida. Nu exista temelia si atunci tot ce construiesti este fragil si se prabuseste. Te simti pierdut si nu mai stii ce e bine si ce e rau. O temelie solida te ajuta sa stii ce ai de facut in viata. Dar sa nu disperam. Daca vedem ca ne-am pierdut ne putem oricand intoarce si sa cladim temelia, una puternica si adevarata de aceasta data. Niciodata sa nu disperam. Daca ne apuca disperarea sa ne gandim: "Fiul vaduvei a fost inviat. Iisus la inviat pe fiul vaduvei". Si deci nimic nu e pierdut.
Evanghelia a mai fost si despre darurile oferite de Iisus celor 12 apostoli pentru ca a vazut ca multimea era ca o turma fara pastor. Si preotul a spus: Poate ca pe un ateu il umileste comparatia cu o oaie. Dar eu am lucrat la stana si atunci am vazut ca oamenii intradevar sunt ca oile. In sensul ca oile isi doresc iarba buna si apa buna si un pastor bun care sa le duca catre ele; prefera sa stea unele langa altele. Si oamenii isi doresc tot asta. Oamenii sunt ca oile si nu precum caprele care nu isi urmeaza pastorii, se urca in locuri periculoase care le pun viata in pericol. Sunt razvratite si vor sa stea mai degraba singure. Caprele fac cele mai multe probleme pastorilor. Oile nu.
Preotul a spus: Si lui Iuda i s-au oferit toate darurile exact ca si celorlalti pentru ca inca nu il vanduse pe Dumnezeu. Desi avea pacate si se stia ca este lacom si ca fura din punga apostolilor nu a fost pedepsit pana cand nu l-a vandut pe Dumnezeu. Iisus l-a ingaduit cu aceste pacate si greseli. Ce nu a fost ingaduit a fost vanzarea lui Dumnezeu. Sa nu-l vindeti pe Dumnezeu.
Preotul a spus: Cand lucram pentru locurile sfinte (manastiri, biserici) il indatoram pe Dumnezeu. Si la cat suntem noi de indatorati fata de el pentru ca ne suporta cu toate aceste greseli si pacate ale noastre parca ar fi bine sa facem ceva ca sa fie si invers.
Fiecare trebuie sa ne ducem crucea!
16.10.2011
Evanghelia a fost despre o pilda spusa de Iisus, cea cu semintele care sunt semanate in diverse locuri: unele la marginea drumului si sunt mancate de pasari - nu rodesc; unele in pamant pietros - si nu rodesc; unele intre balarii - si nu rodesc; unele in pamant bun si dau roade insutit. Semintele semnifica cuvantul lui Dumnezeu.
Si a mai fost despre cuvintele lui Iisus in care spune (cu aproximatie, imi cer iertare Doamne pentru nestiinta mea): Eu nu pentru lume ma rog ci pentru cei pe care mi i-ai dat mie, fiind ai tai. Ei sa fie una asa cum sunt Eu cu Tine una.
Si preotul a vorbit despre ecumenism: atunci cand mai multi de religii diferite fac slujbe impreuna este un mod sigur de a recunoaste ca toate acele credinte sunt false - deoarece se pune semnul de egalitate intre ele si ei cred unii despre altii ca religiile lor sunt cele bune. Si mai mult decat atat - ecumenismul raspandeste cuvinte care nu sunt bune si le lauda ca fiind cele care exprima adevarul. De exemplu "toleranta". Toleranta inseamna sa suporti insuportabilul. Deci presupune o ura pentru ceva. Si in niciun caz iubire. Deci nu este o atitudine crestina. Noi trebuie sa ii iubim pe toti si nu sa-i suportam cu toleranta. Sa iubim si sa ne bucuram de ei pentru ca ii iubim si nu pentru ca ii putem suporta desi ii uram. Aceasta este calea cea buna - a iubirii.
Si preotul a spus: Amintiti-va cuvintele lui Iisus: "Cei care ma iubesc pe mine sa urmeze poruncile mele." Deci cea mai buna metoda de a marturisi pe Iisus si iubirea pentru El este sa pazim poruncile lui: postul, rugaciunea, iubirea, de exemplu.
Si preotul a citit: "Cei care cred si se boteaza vor fi mantuiti iar cei care nu cred vor fi osanditi". Deci credinta trebuie urmata de fapte: crezi si faci faptele. Iar daca nu crezi poti fi si bozat, poti face si fapte dar nu vei fi mantuit.
Astazi s-au pomenit sfiintii parinti de la un sinod unde s-a hotarat ca icoanele sunt demne de inchinare. Si preotul a spus: E scris asa: Filip a spus: Sa ni-l arati pe Dumnezeu si asta imi va fi de ajuns. Si Iisus i-a raspuns: M-ai vazut de atatea ori si nu m-ai recunoscut?. Deci simpla vedere a trupului lui Iisus, a figurii Lui, a partii Lui pamantesti era de ajuns pentru a-L vedea pe Dumnezeu. Materia are uneori aceasta proprietate: de a arata transcendetul. Si asta se intampla in icoane.
Si preotul a spus: Faceti Binele. Si atunci cand nu va convine. Si aceasta este marturia buna.
Astazi am mai auzit in biserica, cand s-a citit o epistola: "Nu eu mai traiesc in mine ci Iisus traieste acum in mine" si m-a impresionat.
17.10.2011
"Grabeste-te Zaheu si da-te jos pentru ca astazi trebuie sa raman in casa ta"
Preotul a spus: De ce spune Iisus "grabeste-te" si nu spune simplu "da-te jos"? Pentru ca Iisus vrea neintarziat sa intre si sa ramana in casa noastra. Casa noastra - acel loc al nostru unde facem bune si rele. Acel loc in care suntem noi insine. Acolo, cu bunele si relele noastre, acolo, asa cum suntem noi, nici mai sus (cocotati pe vreun sentiment de inaltare) si nici mai jos, acolo unde suntem asa cum suntem. Acolo vrea sa intre si sa ramana neintarziat Iisus.
Iata ca am aflat cum pot gasi "te iubesc asa cum esti'.
Iti multumesc Doamne pentru imensa Ta iubire! Tu ma iubesti asa cum sunt.
23.10.2011
De ceva timp ma gandeam ca poate gresesc ca scriu aici ce aflu de la predica. Ca si cum aceste invataturi ar fi fost aparate de un fel de drept de autor si ma gandeam ca ar fi trebuit sa cer voie preotului sa le scriu. Si ma mai gandeam daca nu cumva gresesc ca din aceste invataturi din cuvantul Domnului gandesc rezolvari pentru probleme ale mele de zi cu zi. Ei bine astazi am aflat raspunsul la aceste intrebari. Si s-a intamplat tot la predica.
Preotul a intrebat: Stiti despre profeti si prooroci? Unii au raspuns da. V-ati gandit vreodata sa fiti ca ei? Unii au raspuns nu. Preotul insa a spus: Eu cred ca v-ati gandit. Eu cel putin m-am gandit. Dupa ce am citit despre ei mi-am dorit sa fiu macar foarte putin profet. Si voi v-ati gandit pentru ca atfel nu ati alerga sa cititi zodiace si nu ati crede in ghicit in cafea sau carti sau cine mai stie in ce. Dar, mai spune preotul, cu adevarat profeti suntem atunci cand spunem ceea ce stim sigur despre viitor. De exemplu stim ca toti vom muri. Stim ca exista viata dupa moarte. Stim ca va veni candva sfarsitul lumii. Mai suntem profeti atunci cand povestim ceea ce aflam in biserica. Avem datoria de a face asta. Adica atunci cand ne ducem acasa le spunem celor care, prinsi de grijile acestei lumi, nu au fost in biserica: "Uite ce am aflat. Si uite ce putem face cu problema asta a noastra."
Si asa am aflat ca nu gresesc cand scriu aici. Fac Binele. Si nu gresesc cand ma identific cu diferite lucruri din ceea ce aud la predica. Iti multumesc Doamne pentru aceasta intelegere si pentru acest raspuns! Marturisesc ca am fost uluita ca am primit acest raspuns. Si sunt uluita ca primesc raspunsuri la lucrurile care ma framanta. Le primesc ca pe niste binecuvantari. Si sunt din ce in ce mai atenta!
24.10.2011
Predica a fost despre una dintre evangheliile citite la maslu si anume cea cu fecioarele intelepte si cele nebune. Cele intelepte au luat cu ele candelele si undelemn pentru a astepta intalnirea cu mirele ceresc iar cele nebune au luat numai candelele. Cele nebune si-au dat seama ca nu au undelemn pentru candelele lor si au cerut celor intelepte. Cele intelepte nu le-au dat spunandu-le ca e posibil sa nu ne ajunga nici noua nici voua. Si le-au sfatuit sa merga sa cumpere de la cei care vand. Cele nebune au mers dar intre timp s-a deschis usa si mirele a intrat la nunta cu fecioarele intelepte dupa care usa s-a inchis. Cele nebune gasind usa inchisa au batut sa li se deschida dar nu au mai putut intra. Mirele le-a spus: nu va cunosc (acest nu va cunosc m-a impresioant foarte tare. M-am gandit ca intr-adevar ne deschidem numai la ce cunoastem, la ce recunoastem, la ceea ce rezoneaza intr-un fel cunoscut cu noi).
Si preotul a spus: Undelemnul simbolizeaza faptele bune. Nu stim cand va veni vremea si nimeni nu ne va da din ceea ce are. Deci sa ne umplem candelele noastre si sa ne purtam astfel incat sa fim pregatiti. Usa se va deschide numai odata si odata inchisa nu vom mai putea intra.
30.10.2011
Evanghelia a fost despre pilda spusa de Iisus cu bogatul cel nemilostiv si cu Lazar.
Si preotul a spus: Bogatul si Lazar sunt persoane reale care au trait pe acest Pamant. Bogatul a dus o viata in care a petrecut in toate zilele. Din ceea ce descrie pilda putem sa ne dam seama ca nu muncise nici macar o singura zi din viata lui pentru ca era imbracat in porfir si vison - tesaturi atat de scumpe si de fine ca nu iti ingaduiau sa faci nici cea mai neinsemnata munca. Ba mai mult, ajuns in Iad si vazandu-l pe Lazar la sanul lui Avraam doreste sa fie slujit in continuare si ii cere lui Avraam sa-l trimita pe Lazar sa-i aduca apa. Deci era deprins sa fie slujit continuu. El se nascuse curat si bun ca orice prunc dar fusese educat de parintii lui astfel. Fusese pregatit numai pentru acest fel de viata pe care a dus-o asa tot timpul pana a murit. Dar el nu pentru bogatie a fost osandit pentru ca si Avraam a fost mult mai bogat, cel mai bogat om despre care cunoastem. Dar traia in cort, isi crescuse copiii in cort si la singurul ospat pe care l-a dat in cinstea Sfintei Treimi cand a taiat vitelul cel ingrasat el slujea la masa. Bogatul a fost osandit pentru nemilostenia lui. Pentru ca avea foarte mult, il cunostea pe Lazar (pentru ca l-a recunoscut cand l-a vazut la sanul lui Avraam) deci stia despre un sarac care e la poarta palatului lui si stia despre starea lui si totusi nu i s-a facut mila de el. Iar atunci cand ii cere lui Avraam sa-l scoata din Iad acesta ii raspunde ca nu e posibil pentru ca suma de lucruri bune menite lui le-a consumat pe Pamant asa cum s-au consumat si toate lucrurile rele menite lui Lazar.
Si preotul a spus: Bogatul nu mai putea fi salvat pentru ca asa cum aflam din pilda nu are nume. Deci e condamnat pe vecie. Totusi el il roaga pe Avraam sa-i vesteasca pe cei 5 frati ai lui despre toate cate le aflase ca sa nu faca si ei aceasi greseala. Sa il invie pe Lazar si sa-l trimita la ei. Dar Avraam ii spune ca daca ei nu cred nici chiar daca vad un om inviind nu vor crede si nu il trimite pe Lazar. Si asa este pentru ca au fost destui cei care au vazut minunile lui Iisus, inclusiv invieri din morti dar necrezand nu au trecut la credinta. Ba mai mult l-au tradat, prigonit, ucis pe Iisus.
La sfarsitul slujbei preotul a spus un cuvant pe care si eu l-am putut folosi pentru a intelege exeperientele mele. Si mi-a fost de mare folos. A plecat de la stirea de actualitate ca s-a schimbat ora, revenindu-se la ora adevarata. Si ne-a spus ca s-a ales ziua de duminica pentru ca atunci cand s-a schimbat in ziua de luni s-a constatat un fapt incredibil: cu toate ca aveau o ora in plus oamenii intarziau la munca. Si asta se intampla pentru ca mintea noastra reactioneaza asa: "Am o ora in plus. Deci pot sa stau mai mult treaz la noapte si nici nu trebuie sa ma grabesc dimineata." Si pentru un lucru neinsemnat pe care simtim ca il castigam pierdem mult mai mult. Si mie mi s-a intamplat asta. Nu cu referire la ora ci nu referire la acest castig neinsemnat pentru care am stricat si am pierdut tot ce aveam deja si era ceva care insemna foarte mult pentru mine - prietenia minunata a unui om extraordinar. Am avut castigul marunt dar am pierdut totul. Iti multumesc prietene minunat al meu ca mi-a mai dat inca o sansa. Voi avea grija sa fiu mai inteleapta de data asta.
A mai fost ceva in cuprinsul predicii care m-a atins foarte tare si m-a facut sa inteleg multe. Preotul a spus ca aceasta viata de lafaiala, de egoism si de nemunca, atunci cand nu faci nimic (nici macar nu urci scarile pana la apartamentul tau), acest stil de viata in care te complaci sa-ti plangi de mila si sa fii atent numai la tine insuti, sa ai grija exclusiv de tine, sa te intereseze numai cum sa-ti satisfaci poftele, sa te intereseze numai cum arati, ce simti tu, sa te intereseze numai confortul si placerea personala, te duce la pierderea DEMNITATII. Si mi s-a intamplat si mie. Si fara sa ne simtim demni nu putem trai. Asa ca demnitatea trebuie recastigata. Prin rabdare, prin rabdarea de a indura, prin munca fizica, prin exercitii fizice, prin depunerea unui mic efort.
06.11.2011
Predica de astazi a fost despre femeia care s-a vindecat atangandu-l pe Iisus de poala hainei. Iisus era intr-o mare de oameni care se imbranceau sa ajunga la el si intreaba: Cine s-a atins de Mine pentru ca am simtit cum a iesit puterea din Mine.
Si preotul a spus: Iisus izvora putere continuu, in fiecare clipa sustinand cu divinitatea lui Universul si fiecare particula din el. Iar atunci cand a spus ca a simtit cum a iesit puterea din el s-a referit la faptul ca S-a bucurat. Si S-a bucurat pentru ca inainta printr-o mare de suflete moarte si a intalnit unul viu - cel al femeii care nu a strigat, nu a implorat, nu s-a urcat in vreun pom ci s-a strecurat cum a putut avand credinta ca atingerea lui Dumnezeu ii va aduce vindecarea. Si i-a adus. Deci bucuria a simtit-o Domnul cand a atins un suflet viu.
Predica a mai fost si despre invierea copilei de 12 ani.
Si preotul a spus: Iisus ne-a inviat pe noi toti dar efectiv pe lumea asta a inviat trei persoane: pe fiul vaduvei, pe aceasta copila si pe Lazar. Si i-a inviat pe acesti doi copii pentru ca asta e viitorul nostru - copiii. Si atunci ca si acum. De aceea aceste doua invieri nu au declansat repercursiunile declansate de invierea lui Lazar. Toti stiau ca atunci (ca si acum) copiii sunt viitorul lor. Si nu numai ca natiune dar si efectiv pentru ei ca oameni. Ca si pentru noi astazi. Deci gresim cand nu facem copiii pe care ni-i da Domnul. Gresim si cand gandim ca ii facem bine unui copil tinandu-l departe de framantarile si lupta acestei lumi. Si ca darurile pe care cu adevarat le putem da unui copil sunt: viata vesnica si fratii.
Si preotul a spus: Daca ne gandim ca prin inviere copila s-a intors din Rai acolo unde cu siguranta ajunsese pentru ca era un copil nevinovat putem sa credem ca nu i s-a facut niciun serviciu prin inviere. Dar de fapt noi de asta ne-am nascut: sa traim aceasta lupta care e viata noastra si sa o traim astfel incat sa castigam viata vesnica.
01.01.2012
Preotul a spus: Nu credeti basmul spus in Occident, acela care sustine ca Diavolul se lupta cu Dumnezeu ca sa-i ia locul. Diavolul nu a vrut niciodata sa ii ia locul lui Dumnezeu. El a vrut sa fie si el un Dumnezeu. Asta se poate numai prin har asa cum a fost un Dumnezeu Sfantul Vasile cel Mare. Diavolul a atras si alti ingeri si a cazut impreuna cu ei in Iad. A fost invins de Arhanghelul Mihail. Iar cel cu care se lupta si pe care il uraste este Omul. Cu noi are el ce are: vrea sa duca cat mai multe suflete in Iad. Care sunt armele noastre pentru a avea har si a ne lupta cu Diavolul? Sunt trei: spovedania, canonul dat la spovedanie si slujbele oranduite de Domnul. Avand har putem fi fericiti. Fericirea nu se obtine fara Dumnezeu. E imposibil de obtinut fara Dumnezeu. Chiar daca luam diverse droguri (bautura, sex, etc) acestea pot produce placerea si pe moment putem fi feriicti dar sunt numai niste droguri, adica ne fac rau si dau si dependenta. Ne fac rau pentru ca in urma fericirii obtinute de pe urma lor apare o depresie profunda. Fericirea obtinuta prin harul Domnului si cu Dumnezeu este adevarat fericire. Cel care are har simte linistea sufleteasca, pacea sufleteasca, mai mare cateodata, mai mica cateodata. Iar cand se tulbura nu este trist pentru ca tulburarea ii arata care sunt problemele lui si poate lucra pentru a scapa de ele. Cel care are har va fi mereu in lumina si este fericit. Cel care are har nu va deznadajdui ci va fi mereu treaz, va vedea ce se intampla cand se tulbura si va putea lucra pentru sine insusi, asupra lucrurilor pe care constient le vede ca il tulbura.
12 februarie 2012
Evanghelia fiului risipitor
Si-a risipit averea pe desfatari. De ce a fost risipita? Si de ce nu a fost cheltuita cu folos? Pentru ca atunci cand a avut nevoie de ajutor, dupa ce cheltuise tot, nu a avut cui sa-l ceara. Niciun ban nu fusese folosit pentru viitor. Totul se risipise. Totusi are revelatia faptului ca vina ii revine in exclusivitate si are si curajul de a se intoarce la tatal sau. Isi recunoaste vina si actioneaza pentru a indrepta ce gresise.
M-a inspirat asta. Ca sa indrepti ce ai facut gresit cu viata ta trebuie sa te intorci la Tatal. Daca nu te intorci este din cauza mandriei, a orgoliului care nu te lasa sa te umilesti.
Astazi la predica m-am hotarat: ma voi intoarce. Sa cheltuiesc timpul vietii care mi-a fost dat pentru desfatari, pentru placeri inseamna sa-l risipesc si sa nu aleg nimic la sfarsit, la batranete. Sa cheltuiesc timpul care mi-a fost dat - aceasta avere a mea - ca sa muncesc in folosul meu la Tatal meu acasa inseamna sa mapun la adapost, sa am grija de mine, sa-mi asum responsabilitatea vietii mele.
La cuvantul de sfarsit preotul a spus: sa ne rugam in fiecare zi a vietii noastre: Doamne da-ne conducatori buni pentru biserica, neam si tara. Si Doamne da-ne intelepciunea si puterea de a-i urma.
De asta actualele schimbari politice raman fara rezultat: nu suntem pegatiti sa-i urmam pe acei barbati pe care Domnul i-ar ridica dintre noi. Suntem gata de ascultare?
22 aprilie 2012
Evanghelia despre Toma
Si preotul a spus: Multi inteleg gresit "Tu ai vazut si ai crezut. Ferice de cei care nu au vazut si au crezut.". Pentru ca nu ne indeamna la credinta oarba. Dimpotriva, Iisus a venit in lume tocmai pentru a aduce lumina, pentru ca oamenii sa vada. Niciodata nu a indemnat la "crede si nu cerceta". Scriptura este plina de indemnuri la intelepciune. Iar crestinilor le este interzisa prostia. Prostia este un pacat. Cine vede un crin sau un trandafir si nu vede in perfectiune acestuia pe Dumnezeu este prost. Plantele se pot inmulti si fara flori si chiar este o metoda mai sigura de inmultire. Dar totusi plantele cu flori sunt majoritare. Sa vedem in asta iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Cand ne uitam la o floare auzim cum Dumnezeu ne spune: "Te iubesc!", "Uite cate fac pentru tine. Cata frumusete pun in jurul tau."
Si preotul a spus: Nu credeti in vedenii si vise pentru ca sunt inselatoare. A cunoscut o astfel de femeie care afirma ca auvizitat-o mai multi ingeri si a stat de vorba cu ei mai multe ore. Si cand i-am spus ca poate astea sunt de la cel rau ea a zis: Nu cred ca sunt de la cel rau. Pentru ca nu am facut rau niciodata. Si atunci mi-am dat seama ca era in mare greseala pentru ca noi face tot timpul greseli.
Si preotul a spus: Iisus este realitatea ultima. Nicolae Steinhardt descrie cerurile si ingerii si cum daca zburam foarte inalt putem ajunge si mai sus si dupa toate astea vor fi catelusi, iepurasi si pisicute. Adica toate aceste lucruri dragalase care ne bucura aici vor fi si acolo muuuult mai frumoase pentru ca acolo vor fi perfecte. Iar daca zburam si mai inaltat vom ajunge mai sus, la sfantul Ioan Botezatorul, la Maicuta Domnului, apoi mai sus la ingerii cei puternici care sustin tronul ceresc si apoi mai departe este Iisus. Mai sus nu putem merge. Iisus este realitatea ultima. Si noi cerem cu aroganta sa vedem realitatea ultima?
Si preotul a spus: Parintele Cleopa a povestit o intamplare din tren cand un doctor l-a intrebat: Am facut atatea operatii si nu am gasit nicaieri sufletul. Cum ziceti ca exista ca eu nu l-am vazut nicaieri. Si parintele l-a intrebat pe chirurg: Dar curentul electric l-ai vazut? Nu zice chirurgul dar am vazut efectele lui. Atunci ii zice parintele Cleopa ce diferenta exista din punctul tau de vedere intre un om viu si un om mort? Niciuna. Si totusi exista o diferenta: viata.
06 mai 2012
Cartea lui Iov
Si preotul a spus: Ce a avut Iov ca sa-l intareasca in durerea cumplit de mare prin care trecea? Numai nadejdea. El nu era botezat deci nu avea nici ingerul pazitor pe care il primim la botez, nici darurile aduse de mirungere si de botez, nici carti sfinte. Toate acestea noi le avem dar daca nu avem nadejde nu le folosim. Cu tot ce avem ar trebui sa trecem ca Mihai Viteazul cu iataganul prin turci prin toate necazurile acestei lumi. Atat suntem de puternici. Suntem slabi numai daca ne vedem slabi. Ca indianul din "Zbor deasupra unui cuib de cuci".
Si preotul a spus: Suntem un neam de sfinti si de eroi. Sfintii, toti dar mai ales cei ai acestui pamant al tarii noastre ne sunt intariri si ne sunt inaintasi. Sa citim despre viata lor ca sa ne fie calauze. Pentru ca oare chiar il iubim pe Dumnezeu cand spunem (numai declarativ) il iubesc pe Domnul, Dumnezeul meu? Daca nu citim Biblia, nu citim carile sfinte, nu citim vietile sfintilor. Nu ne dedicam timp acestor lucruri. Sau le citim dar intelectual si nu cu inima.
20 mai 2012
Evanghelia despre orbul din nastere
Si preotul a spus: Daca nu ai radacini te usuci. Noua asta ne lipseste acum: radacinile. Dar daca iei o crenguta si o pui in apa (metafora pentru Duhul Sfant) daca are destula vlaga in ea, prinde radacini din nou. Apoi o sadesti si creste un stejar din nou.
Asa ca ne-a povestit despre Elena si Constantin. Elena era o femeie daca din zona Olteniei. S-a casatorit cu Constantin cel Verde - tatal lui Constantin cel Mare. A avut cu el un singur copil dupa care acesta a parasit-o. Ea nu s-a mai recasatorit niciodata. S-a dedicat cresterii lui Constantin pana cand acesta i-a fost luat ca sa intre in armata, fiind fiu de imparat. Deci asta e originea lui Constantin cel Mare - traco - ilirica.
Saptamana trecuta a fost sarbatorit si Sfantul Apostol Andronic care impreuna cu sotia lui a strabatut ca sa vesteasca Evanghelia Banatul si Transilvania de astazi pana in Austria intr-o perioada in care se punea in mare pericol facand asta.
