vineri, 31 mai 2013

Fii bun si cu tine

"You must be good to yourself if you are ever going to be any good for others. This means take a day off once in a while when it's not scheduled. Eat of piece of chocolate when it's not recommended. Take a nap when it's just not possible. Stop everything when you're not supposed to. Do this now, right now, for goodness sake."

https://www.facebook.com/NealeDonaldWalsch?hc_location=stream

Functioneaza pe bune. Am trecut prin asta. Va recomand.

Cand am chef sa fluier - fluier


joi, 30 mai 2013

Reprezentari CF*

*CF - prescurtare de la caile ferate
Motto: Afis la metrou: "Viitorul intarzie. Asta nu e pentru cei cu nervii slabi."
Una dintre reprezentarile vietii - destul de comuna si care ma enerveaza la maxim, este asta cu gara si cu trenul. Ar trebui sa-mi fie draga pentru ca 10 ore pe zi cam cu gara si cu trenul ma ocup.
Dar totusi cum de este posibil sa nu intelegi ca dincolo de gara e un camp deschis, verde si un cer albastru si mai deschis? Si cum sa-ti reprezinti viata numai ca un mecanism ghidat - care merge numai pe o anumita ruta, acolo unde sunt puse sine? Ce, e interzis sa o iei pe langa, pe aratura? Mai la dreapta, mai la stanga, ba chiar si inapoi sau in sus. De ce ar fi nevoie ca viata sa fie ghidata????
Hai sa lasam garile si sa nu mai asteptam trenuri. E timpul pentru aripi. Sa zburam stufoasa mea! [licenta Minimax]



PS Totusi nu-mi iese din cap melodia asta, pe care o dedic tuturor targovistenilor (mai circula trenul pe la Targoviste, fratilor?)

Parinti - "niste oameni, acolo si ei...."

Parintii sunt si ei oameni.
Oameni mici si fericiti.
Oameni stresati, nesiguri, imperfecti.

Parintii au si ei speranta ca sunt pe drumul cel bun. Dar de cele mai multe ori il cauta.
Parintii au si ei voie sa greseasca. Parintii isi doresc mult sa nu greseasca.

Parintii au si ei voie sa moara. Parintii isi doresc mult, cel mai mult, sa traiasca ca sa fie parinti pana la capat.

Pasiunea

Scriu cu pasiune.
Cum mi-am dat seama? Pai cand scriu uit unde ma aflu, uit ca exista o chestie care se numeste timp, uit ca exista o tipa care se numeste Monica. Intru in niste sosete calde cu dungi galbene si albe, ma asez pe podeaua din fata unui foc dintr-o casuta mica de sub zapada si contemplu gandurile care imi apar ca niste imagini tremuratoare luminate de limbile de foc. Cand scriu sunt plecata....

miercuri, 29 mai 2013

Ce mai spune Maria

Maria bazaie...
Eu: Maria inca nu ti-ai dat seama ca in familia asta nu se obtine nimic cu bazaitul?
Maria (bazaind in continuare): Pai si acum imi spui?

sâmbătă, 25 mai 2013

Iubesc macii

Florile astea refuza sa traiasca atunci cand la rupi. Ele traiesc numai in libertate, pe camp sau acolo unde le-a dus vantul samanta. Lumineaza chiar si pe amrginea santurilor. Le trebuie putin, foarte putin ca sa traiasca. Si sunt minunate atat timp cat le admiri in libertatea lor. Imediat ce le rupi, imediat ce le posezi se ofilesc.
Imi mai place la ele si cum stau petalele mototolite in boboc, cum cresc acolo, in interior, inghesuite si cum la un moment dat sparg armura verde si se intind ca niste aripi rosii, lucioase de zana. Si ma vad pe mine cand am iesit din armura: mototolita, cu aripile interioare indoite, inghesuita in ganduri care nici nu erau ale mele. Dar cu o imensa sete de libertate.
Iubesc macii. Sunt ca mine....
(am luat poza de aici: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=375607112545994&set=a.334084983364874.65640.334084280031611&type=1&theater)

Balaceala in iubire

Am citit de curand - nu mai stiu unde (imi cer iertare) - bancul (nu e banc dar nu stiu cum sa-i zic, poate parabola):
Doi pesti tineri innotau unul langa altul intr-o dimineata devreme. Pe langa ei trece un peste batran care ii saluta jovial: "Salut baieti! Cum e apa astazi?" Pestii tineri raman cu gura cascata (cum fac pestii adeseori) si innoata jenati mai departe. Dupa un timp unul dintre ei nu mai rezista si izbucneste: "Ce a vrut sa spuna asta? Ce alga ma-sii e aia apa?"

Si vine si batranetea din mine si imi arata cat sunt de tanara incercand orice reprezentare a iubirii, alta decat ceea ce este apa pentru pesti. Simtim legaturi intre noi? Avem intuitii? Avem comunicari fara cuvinte, doar privindu-ne in ochi? Simtim apropieri care ne mangaie desi suntem la km departare? Vedem cum facem lumea mai frumoasa in jurul nostru numai prin tesatura gandurilor noastre? Pai draga mea copila e pentru ca ne balacim in iubire, ne intra prin branhii si respiram iubire, inghitim iubire si ne hranim, ne atinge ochii si ne reflecta imaginea realitatii.
Unde cautam noi iubirea? - vorba cantecului. In fapte, in vorbe, in atitudini, in declaratii, in atingeri. Asta pentru ca suntem inca pesti tineri in iubire. Oleaca sa mai imbatranim si constientizam apa si atunci viata e o superba balaceala in iubire.

vineri, 24 mai 2013

Intotdeauna ai optiunea de a te intoarce in Liniste

Si am si puterea asta. Tine de un fel de conditie spirituala, similara cu conditia fizica.


Osho scria: "Cand corpul si mintea ta sunt linistite, sufletul tau rade". Si sunt convinsa ca avea dreptate. Totusi cand corpul e vai de curu' lui si mintea e abia la grupa zero ca sa invete disciplina recunostintei, exista un ras al sufletului care le linisteste si pe unul si pe cealalta.
Atunci cand nu exista optiuni reale pentru a-mi linisti corpul si mintea, mi s-a dat aceasta sarbatoare de bucurie a sufletului care le atrage si pe ele in fericire.
Si din aceasta fericire toate micile placeri ale fiecarei zi devin un fel de experiente spirituale.

Am primit si un filmulet minunat pe tema asta:


joi, 23 mai 2013

Unspeakable love

Etica

De la amerindieni - sau asa se spune (http://filedelumina.ro/2012/09/02/codul-etic-al-amerindienilor/):

1. Trezeste-te impreuna cu Soarele si fa-ti rugaciunea. Roaga-te singur. Roaga-te des. Marele Spirit te va asculta, trebuie doar sa-I vorbesti.

2. Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoranta, Inselatoria, Mania, Invidia, Gelozia si Lacomia izvorasc din instrainarea de Suflet. Roaga-te pentru acesti oameni, ca si ei sa-si gaseasca indrumare.

3. Cauta-te pe tine – prin tine. Nu lasa ca altii sa-ti impuna pe ce cale sa mergi. Este calea ta si doar tu mergi pe ea. Altii pot merge eventual, alaturi de tine – insa nimeni altcineva nu poate sa traiasca viata ta.

4. Poarta-te cu multa consideratie, cu oaspetii care iti intra in casa. Serveste-le mancarea cea mai gustoasa, da-le patul cel mai bun si onoreaza-i cu bunavointa si respect.

5. Nu fura – nici de la alta persoana sau de la comunitate si nici din natura. Daca nu ti-a fost oferit sau daca nu ai muncit pentru el, atunci nu-ti apartine.

6. Respecta tot ce se afla de pe acest Pamant: oamenii, fiintele, plantele, tot ce este viu.

7. Onoreaza gandurile, dorintele si cuvintele oamenilor cu care intri in contact. Niciodata sa nu-l intrerupi pe cel care vorbeste, sa nu razi de el si sa nu-i copiezi comportamentul in batjocura. Permite-i fiecarui om dreptul la exprimare personala.

8. Nu-i vorbi niciodata de rau pe altii. Energia rautatii pe care o emiti catre Univers va veni inapoi catre tine, multiplicata.

9. Toti oamenii fac greseli. Si toate greselile pot fi iertate.

10. Gandurile rele produc imbolnavirea mintii, a trupului si a spiritului. Practica Optimismul.

11. Natura nu este aici, pentru noi, ci este Parte din noi. Toti facem parte din Familia Planetara.

12. Copiii sunt semintele viitorului nostru. Planteaza iubirea in inimile lor si uda aceasta iubire, cu intelepciunea si lectiile vietii. Copiii au nevoie de spatiu ca sa creasca, asigura-le acest spatiu.

13. Evita sa ranesti inimile celorlalti. Fii constient ca, ranind pe altul, otrava durerii se va intoarce inapoi la tine.

14. Fii cinstit intotdeauna. Corectitudinea este un test de vointa in acest Univers.

15. Toate sunt interconectate. Fii echilibrat. Activitatea fizica ii da forta mintii. Bogatia spirituala vindeca problemele emotionale.

16. Ia decizii constiente, legate de cine intentionezi sa fii si cum intentionezi sa reactionezi. Asuma-ti responsabilitatea pentru propriile actiuni.

17. Respecta spatiul personal al celorlalti. Nu te atinge de proprietatea altora, in special de obiectele de cult, oricare ar fi ele. Asa ceva este un lucru interzis.

18. Fii cinstit cu tine insuti. Nu poti sa ingrijesti sau sa ajuti pe altul, daca intai nu te ingrijesti si nu te ajuti pe tine insuti.

19. Respecta alte credinte religioase. Nu le impune credinta ta.

20. Imparte din ceea ce ai. Participa la lucrarea de Caritate.

Read more: http://filedelumina.ro/2012/09/02/codul-etic-al-amerindienilor/#ixzz2U5vbRwhQ

miercuri, 22 mai 2013

Invat de la un mar

De ce ai lasat Doamne sa fie flori?
Mecanisme de inmultire pentru plante existau deja si erau chiar mai simple.
De ce atata risipa de energie intr-o lume care functioneaza mai degraba pe optimizare?
Atata frumusete adusa in lume, atata gingasie...

Poate ca florile sunt cele care imi arata ca ma pot transforma. Ca pot trece prin stagii atat de diferite incat cu greu ar putea sa mai fie numite la fel. Uite de exemplu floarea de mar si marul si copacul in care se manifesta. Dintre toate astea floare e cea mai apropiata de stadiul spiritual, stadiul de floare fiind cel care hotaraste (determina) daca vor mai exista mere sau nu. Semintele au un fel de certitudine, avand inscris in ele programul pentru un nou copac. Ele deja stiu cum. In floare insa exista numai o chemare, un fel de imaginare, un fel de certitudine numai a faptului ca vreau.
Cred ca inflorirea ne invata ca de la VREAU la CUM mai sunt niste pasi - polenizarea/fecundarea lui VREAU. Dar totusi cata frumusete si in VREAU, cata aroma, cata risipa de minunatie....

marți, 21 mai 2013

Cum sa te scoti din ecuatie

Nu scap de ispita de a face si eu un articol despre "cum", altfel decat gastronomic.
Scuze dar nu ma pot abtine.
Deci, am observat ca atunci cand suntem intr-o intamplare simtim ca o datorie sa facem o prima actiune: sa judecam intamplarea (ma bazez deja pe faptul ca nu mai judecam persoanele. gata, am trecut de asta.) ca fiind determinata sau chiar creata special pentru noi. Ca si cum ne-am duce sa ne luam haine si in timp ce probam suntem uimiti ca nu sunt exact pe dimensiunile noastre, ca si cum avem asteptarea sa fim exact ca un tipar universal.
Ei bine, nu toate intamplarile sunt despre noi, asa cum nu toate tiparele de la marimea 44 sunt pe masura mea si asa cum nu toate incaltarile cu marimea 39 imi vin bine. La unele suntem doar spectatori si ar fi bine sa ramanem asa. Mai ales ca avem de invatat ceva - din experienta altora - ceea ce nu e rau deloc. Ba mai mult, pastrand adevaratul destinatar al intamplarii il putem eventual si ajuta - daca ne cere sau macar empatiza cu el  - daca e lipit de sufletul nostru (ca marca de scrisoare?!?).
Dar cum sa ne dam seama daca e despre noi sau nu intamplarea aia? Mie imi place metoda asta: imi imaginez ca piesa e terminata si ca toti actorii ies la rampa, in aplauzele publicului. Si vad unde ma regasesc eu: in public, printre actori, sunt chiar diva sau poate autorul sau/si regizorul sau doar citesc pe net o recenzie a piesei? Si odata ce mi-am gasit locul e mult mai usor sa inteleg ce se inampla. Practic din 10 ecuatii numai una ma contine. Desi sunt interesata de rezultatul tuturor celor 10.

Viziune orizontala

Aseara apunea Soarele. Nimic nou desigur. Apune in toate zilele, negresit, fara indoiala. Si totusi "ce dulci infiorari plutesc in zare" cum spune Minulescu cand se coloreaza norii in culori de trandafiri. Nimic special desigur, un simplu fenomen fizic... Si totusi de ce imi batea inima atat de egal si de ce respiratia imi devenise adanca? M-am intins in iarba si am lasat tot cerul sa se pravaleasca pe mine, tot odata, intr-o cuprindere ametitoare. Si era mare, mare, calm si trandafiriu.... M-a cuprins un zambet complet, din cel care incepe din interior si abia la sfarsit ajunge pe fata. Si mi-am dat seama de multele lucruri pe care le primim ca fiind de la sine intelese si care totusi sunt daruri, daruri miraculoase. Suntem binecuvantati, inclusiv cu cer. Multumesc!

duminică, 19 mai 2013

Facem spatiile mai verzi

Voluntariatul este inca un lucru care poate sa dea sens vietii.
Ieri am inceput sa amenajam curtea unui centru de plasament din Bucuresti. Vreo 30 de oameni si cateva ore de facut muschi la sapa au facut o transformare incredibila. Mai avem pana terminam dar inceputul este fantastic. Multumesc tuturor. :)




joi, 16 mai 2013

Fisa postului

Motto
"Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor." - Constantin Brâncuşi

Daca in relatie cu noi putem sa fim autentici, in relatie cu ceilalti ne asumam niste roluri. Ne hotaram singuri ca de astazi sunt angajat la firma asta si sunt subalternul lui asta si seful lui asta si cel care il controleaza pe asta. In alta zi hotaram ca de astazi sunt mama copilului asta. In alta zi hotaram ca sunt sotia tipului asta. In alta zi hotaram ca sunt iubita tipului asta. 

Fiecare job/rol vine la pachet cu o fisa a postului, destul de rigida. Totusi in toate rolurile noastre aducem ceva personal, ceva numai al nostru in asa fel incat daca am juca toti Hamlet am crea niste piese diferite, desi intrebarea va ramane aceeasi: "To be, or not to be."


Cu cat suntem mai aproape de noi insine cu atat e mai simplu sa traiesti toate rolurile, pastrandu-ti autenticitatea fata de tine insuti. Mi-am dat si eu seama ca atunci simplitatea vine pur si simplu singura si e atat de bine sa traiesti simplu.


marți, 14 mai 2013

Adrian Paunescu

Ochii albastri ai lui Dumnezeu


Ochii albastri ai lui Dumnezeu
In munti, acum, e-un fel de-nlacrimare
Si lacrimile picura mereu,
De parca s-a-ntamplat ceva ce doare
Si astazi, plang, in loc de fiecare,
Ochii albastri ai lui Dumnezeu.

Noi stam in ochii lui si-avem de toate
Si suntem asezati si calatori
Si el cu-aceleasi lacrimi ne strabate
Si-n ele, cand altfel nu se mai poate,
Cadem si noi din ceruri uneori.

Sunt toate intr-o ordine fireasca,
Se frange tot ce se cuvine frant,
E masca unde este loc de masca,
Pe noi, pe toti, din pleoapa lui cereasca,
El, uneori, ne plange pe pamant.

Acum, in munti, sunt lacrimi si e ceata
Si soarele s-a spart ca un deochi,
Vai, Doamne, tu ne dai aceasta viata
Si o gustam cu mila indrazneata,
Ce bine ne simtim la tine-n ochi.

Din ochii tai, lumina lumii vine
Si tu chiar intunericu-l descosi
Si-am vrea sa-ti fie totdeauna bine
Si, uneori, ne temem pentru tine
Sa nu orbesti de-atatia pacatosi.


Adrian Paunescu, Hateg - Petrosanï

5 august 1995



Versuri de la: http://www.versuri.ro/

miercuri, 8 mai 2013

Ion Minulescu

https://www.facebook.com/update_security_info.php?wizard=1#!/pages/Poezia-vindeca-ranile-create-de-ratiune/164985560186255

Premonitia lui Tom Jones...




Well she's all you'd ever want,

She's the kind they'd like to flaunt
and take to dinner.
Well she always knows her place.
She's got style, she's got grace,
She's a winner.
She's a Lady. Whoa whoa whoa,
She's a Lady.
Talkin' about that little lady,
and the lady is mine.

Well she's never in the way
Always something nice to say,
Oh what a blessing.
I can leave her on her own
Knowing she's okay alone,
and there's no messing.
She's a lady. Whoa, whoa, whoa.
She's a lady.
Talkin' about that little lady,
and the lady is mine.

Well she never asks for very much
and I don't refuse her.
Always treat her with respect,
I never would abuse her.
What she's got is hard to find,
and I don't want to lose her
Help me build a mountain from my little pile of clay.
Hey, hey, hey.

Well she knows what I'm about,
She can take what I dish out,
and that's not easy,
Well she knows me through and through,
She knows just what to do,
and how to please me.
She's a lady. Whoa, whoa, whoa.
She's a lady.
Talkin' about that little lady
and the lady is mine.

Whoa whoa She's a Lady
She's a Lady
Yeah Yeah She's a lady
Whoa whoa whoa, She's a Lady
Talkin about this little lady
Yeah yeah



marți, 7 mai 2013

"Ce? Plangi fara sa fii batuta" - replica din piata

Un tata i-o spunea azi unei fetite de vreo 8 ani care il ajuta sa stranga taraba, in Piata Sudului. Si i-a spus-o cu multa liniste, ca de alinare: "Ce? Plangi fara sa fii batuta?"
Totusi copilul plangea deci se pare ca mai exista si altfel de plans: plans fara bataie si de la care ar fi fost cazul sa se abtina....

Apoi citesc la Irvin Yalom un citat din Schopenhauer: " Nu avem de ales, suntem condamnati la viata si, ca atare, trebuie sa incercam sa traim cu cat mai putina durere posibil." M-a uimit maxim ca omul din piata, care probabil ca se lasase demult de carte, avea aceleasi ganduri cu acest erudit ganditor - care avand o modesta mostenire lasata de tatal lui nu a avut nevoie sa munceasca nimic in viata: a studiat filosofia si a scris propriile ganduri (de pe urma carora nu castiga nimic, fiind ignorat total pana aproape de sfarsitul vietii). Schopenhauer ca si varianta lui din piata, credea ca fericirea este absenta suferintei "si a pretuit maxima lui Aristotel: Cel prudent aspira nu la placere, ci la lipsa durerii." (Irvin Yalom Solutia Schopenhauer - editura Vellant, 2010)
Nu pot sa inchei fara a va scrie un citat din Parerga si paralipomena, scrisa de Schopenhauer (si reprodus tot de Irvin Yalom) care m-a inmuiat foarte:
"Modalitatea corecta de adresare intre doi oameni ar trebui sa fie, in loc de Domnule..., Colegul meu de suferinta. Oricat de straniu ar putea parea, este in concordanta cu faptele, il pune pe celalalt intr-o lumina corecta si ne aminteste de aceste lucruri cat se poate de necesare - toleranta, rabdarea, ingaduinta si iubirea - de care toti avem nevoie si pe care, prin urmare, toti le datoram celorlalti."

Poezie scurta

Wherever you stand,

be the soul of that place.

Rumi

luni, 6 mai 2013

Ma retrag din viata competitionala

Gandim deseori in termeni de infrangere - victorie. Din fericire mi-am dat seama ca viata este despre altceva.  Asa ca astazi parasesc competitia. Nu infranta, nu invingatoare doar VIE. Si pentru asta sunt recunoscatoare: pentru timpul pe care il pot petrece traind pur si simplu; Pur si Simplu.
Am avut aceasta revelatie din cauza reprezentarii Invierii ca pe o victorie, o victorie a lui Iisus asupra mortii, asupra romanilor care l-au umilit, asupra poporului care l-a condamnat. Si mi-am dat seama de imensa greseala acestei perspective. Nu o victorie cauta Iisus. Daca ar fi intentionat asta ar fi avut nenumarate mijloace sa-i spulbere pe toti. Misiunea Lui a fost sa traiasca omeneste, sa traiasca pur si simplu aceasta viata pe care o traim toti. Nici o umilire voluntara si o patimire asumata nu a cautat. Chiar a incercat sa scape de ea prin rugaciune. Iar cat a trait ce a facut? Si-a afirmat Adevarul Lui, i-a invatat pe cei care L-au ascultat despre Lume - asa cum o vedea El, i-a ajutat pe cei care i-au cerut ajutorul (si mai ales care se ajutau singuri - "credinta ta te-a vindecat") si a iubit si s-a lasat iubit. Iar ceea ce a avut a dat mai departe, atunci cand a fost sa plece.
Iti multumesc Doamne Iisuse Hristoase pentru invatatura Ta si pentru modelul Tau. Te iubesc!

sâmbătă, 4 mai 2013

Muzeul Taranului Roman

Un loc unde m-am simtit ca intr-o experienta spirituala. Are ceva... nu stiu ce....ceva de biserica, ceva de casa, ceva de interior si ceva din legatura (care exista in fiecare din noi) cu Universul, ca lume magica.

Din inscriptiile de pe pereti - care m-au impresionat foarte mult, transcriu doua (as fi dorit sa tin minte mai multe):
Scoala
"La tara au existat doua scoli: scoala veche in care oamenii au invatat de la alti oameni, de la pasari, de la plante, de la animale, de la stele, de la soare, de la ploi, de la pamant si scoala noua in care oamenii au invatat din carti. Scoala noua are abia 200 de ani..."

Masa
"Cruce-n masa, cruce-n casa, cruce-n toate patru cornurile din casa, Dumnezeu cu noi la masa"

FAC O CRUCE MARE PESTE VOI TOTI SI VA UREZ SI EU:

DUMNEZEU CU NOI LA MASA, IN CASA, IN VIATA NOASTRA.

FITI BINECUVANTATI!

LUMINA :)

joi, 2 mai 2013

Poveste cu fluturi

       
             Noua identitate colorata schimbase lumea. Faptul ca oamenii isi puteau vedea acum sufletul (sau poate numai o parte din el - inflorescenta) ca o aura colorata care se manifesta la cativa milimetri de piele, in jurul corpului fusese de-ajuns ca sa schimbe totul. Adevarul si minciuna isi pierdusera complet semnificatia pentru ca nu mai avea rost sa ascunzi un lucru evident: eu-rile erau acum la vedere, in toata splendoarea lor. Scopurile - inainte motoarele mersului inainte al lumii - devenisera exact ca niste frunze vestede: doar o relicva a ceea ce erau candva. Intentia luase locul scopului ca mod de viata. Iar intentia era la vedere, culoarea aurei personale schimbandu-se la fiecare briza de intentie.
            Toti convenisera ca legile, salile de judecata si reglementarile de tot felul erau ridicole acum cand transparenta era caracteristica fiecarei persoane.
           Relatiile erau cel mai mult schimbate. Intrebarea: "ce simt" sau "ce simti" devenise inutila, emotiile fiind acum la fel de usor de descifrat ca si culoarea ochilor. Cuvintele care asigurau inainte comunicarea sentimentelor ajunsesera sa fie atat de putin folosite incat numai prin telefon mai era de auzit "te iubesc". Fata in fata era atat de minunat colorata fiecare fiinta care iubea incat cuplurile care traiau in iubirea impartasita erau admirate ca operele de arta pe vremuri.
          Spatiul virtual isi pierduse atractia. Minunata frumusete a prezentei atragea tot mai mult oamenii, unii aproape de altii. 
          Si cand te gandesti ca totul incepuse cu o invazie de fluturi galbeni care ocupasera peste noapte toate strazile si toate firele insirate prin orase, toate fatadele si acoperisurile, lasand sa cada peste oameni un praf fin la fiecare bataie din aripile lor fragile. Asa se presupunea: ca acest praf depus peste noi dezvaluise invelisul nostru sufletesc. A fost apoi meritul umanitatii ca a acceptat sa-l permanetizeze si a invatat sa-l dezvaluie ca identitate de fiecare clipa.