joi, 28 februarie 2013

8 Martie - in anvanpremiera

Iona - de Marin Sorescu
(fragment)
Doar la un click distanta, integral: http://cartideaventura.blogspot.ro/2011/12/iona-de-marin-sorescu.html

.....
- Inainte ma gandeam tot timpul la sotia mea.
- Acum, cu cat trec zilele, sotia se intuneca parca in mine si mama se lumineaza. Ca la fantanile cu doua galeti. Una se scoboara, alta se inalta. Acum nu se mai inalta decat mama.
- Intoarcerea!
- Ce clar o vad!
- Poate ca tocmai in momentul acesta si ea se gandeste la mama ei. Daca-ar trai bunica-sa, si bunica-sa s-ar gandi acum tot la mama ei. Sunt coincidente de-astea. Eu cred ca exista, in viata lumii, o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Fiica la mama, mama la bunica, bunica la mama...pana se ajunge la o singura mama, una imensa....
- Ce liniste trebuie sa fie atunci pe lume!
- In momentul acela, daca-ar striga cineva ajutor, cred c-ar fi auzit pe-ntreg pamantul.
- (Cautand in jur.) daca ar fi vreo sticla goala pe-aici, as scrie un biletel, l-as pune inauntru si l-as lansa pe mare.
- Mama - as scrie -, mi s-a intamplat o mare nenorocire.
- (Rugator, exaltat.) Mai naste-ma o data!
- Prima viata nu prea mi-a iesit. Cui nu i se intampla sa nu poata trai dupa pofta inimii? Dar poate a doua oara....
- Si daca nu a doua oara, poate a treia oara. Si daca nici a treia, poate a patra oara. Poate a zecea oara. Tu nu te speria numai din atat si naste-ma mereu.
(Pauza)
.............

Cum sunt facator de pace

“The Simple Path: Silence is Prayer, Prayer is Faith, Faith is Love, Love is Service, The Fruit of Service is Peace” ~Mother Teresa


http://www.facebook.com/#!/WiseLivingYoga

miercuri, 27 februarie 2013

Believe me: one love, one heart



One love, One heart

Let's get together and feel all right
Hear the children crying (One Love)
Hear the children crying (One Heart)
Sayin' give thanks and praise to the Lord and I will feel all right
Sayin' let's get together and feel all right

Let them all pass all their dirty remarks (One Love)
There is one question I'd really love to ask (One Heart)
Is there a place for the hopeless sinner
Who has hurt all mankind just to save his own?
Believe me

One Love, One Heart
Let's get together and feel all right
As it was in the beginning (One Love)
So shall it be in the end (One Heart)
Give thanks and praise to the Lord and I will feel all right
One more thing

Let's get together to fight this Holy Armageddon (One Love)
So when the Man comes there will be no no doom (One Song)
Have pity on those whose chances grove thinner
There ain't no hiding place from the Father of Creation

Sayin' One Love, One Heart
Let's get together and feel all right
I'm pleading to mankind (One Love)
Oh Lord (One Heart)

Give thanks and praise to the Lord and I will feel all right
Let's get together and feel all right

marți, 26 februarie 2013

Adevarata libertate

Am vazut in weekend o editie "Profesionistii" cu parintele Bartolomeu Anania. Ii multumesc din suflet, pe oriunde s-ar afla acum cand a plecat de aici, pentru doua dintre ideile superbe cu care m-a imbogatit:
1. Adevarata implinire o simti cand ai bucurat un semen de-al tau.
2. Adevarata libetate este cea interioara: libertatea de a te schimba, de a deveni ce doresti. Pe asta sa o pastrati cu orice pret.

Deci am bucurat azi pe cineva? Atunci ma simt implinita.
Si am azi libertatea de a ma schimba pentru a fi asa cum imi doresc? Atunci ma simt libera.

Parintele avea o prezenta fantastica si cumva numai prin asta mi-a dat un fel de speranta ca exista o bunatate fireasca in fiecare si un mod de a trai in armonie cu ea. Incercand sa gasesc mai mult din aceasta prezenta am ajuns aici: http://bartolomeuanania.blogspot.ro/.

luni, 25 februarie 2013

Iubirile neimplinite

Nu toate iubirile se implinesc.
Unele rateaza zilnic, la fiecare rasarit de soare sa se indrepte spre implinire. Exact ca un mar care rateaza sa cada. Se ridica nefiresc spre cer si se opreste pe o orbita a Pamantului, prins in forta de atractie pe care dintr-o data nu a putut sa o mai ignore. Si se roteste si se roteste.... Fara vreo sansa de a simti vreodata senzatia de rodire pe care i-ar da-o contactul efectiv cu pamantul, cu viata.
Nu poate decat sa-si inchipuie cum e sa fie cald si cum e sa fii viu. Stie ca are in interior toata teoria despre cum e sa fii copac, inscrisa in codul genetic din seminte dar stie ca nu va experimenta niciodata asta. Contempla continuu dintr-un spatiu rece, mort viata pe care niciodata nu o va atinge.
E constient ca astfel se conserva si ca durata lui poate parea o eternitate celor de jos, dar tanjeste dupa caldura si mireasma putregaiului. Apoi dupa forta incoltirii si implinirea de copac.
Il inteleg...........

vineri, 22 februarie 2013

Nicolae Ţaţomir

Am primit versurile de mai jos intr-un comentariu anonim acum vreo doua luni. Astazi le-am regasit si parca acum le-am descoperit cu adevarat.
Informatiile sunt luate de aici:
http://www.cerculpoetilor.net/Nicolae-Tatomir.html

Tremurând de frumuseţe...


Pân-a nu-nvăţa să caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă şi subţire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-aşteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec şi parfumuri;
Lângă cele pământeşti
Numai tu aşa cum eşti
Fără vis, fără tristeţe,
Tremurând de frumuseţe.


Nicolae Ţaţomir (1914 - 1996)

Născut în târgul Hârlău, judeţul Iaşi, la 2 februarie 1914. Îşi petrece copilăria în satul Belceşti unde tatăl său Vasile Ţaţomir a fost medic de plasă timp de 20 de ani. Mama, Aurelia (născ Gheorghiu), o femeie foarte cultă, a scris poezii, unele publicate sub pseudonim. Adesea recită în faţa copiilor versuri din Eminescu, Vlahuţă, Lamartine, Hugo, Goethe, Heine. În tinereţe a fost atras de pictură, dar pasiunea pentru literatură a fost mai puternică. N. Ţaţomir face studii elementare şi licenţiale la Iaşi. Între 1932 şi 1936 urmează cursurile facultăţilor de drept, filozofie şi medicină. În 1936 îşi ia licenţa în drept. În 1947 îşi trece examenul de doctorat cu teza Criminalitatea în literatură. Între 1938 şi 1948 este judecător. Din 1948 este profesor la Facultatea de drept a Universităţii \\\"Al I Cuza\\\" Poetul debutează, la îndemnul lui George Topârceanu, în \\\"Adevărul literar şi artistic\\\" şi \\\"Bloc\\\", 1933, şi consideră că al doilea debut a fost la \\\"Însemnări ieşene\\\", 1936. A fost încurajat în activitate literară de M Sadoveanu, G Topârceanu, M Codreanu şi T Arghezi.











joi, 21 februarie 2013

Scapata din mana

http://vickipedia.ro/balloons-sunglasses-and-freestyle-poetry/2013/02/20/


Petruciani

Am fost la Act la concertul de jazz din luna februarie. S-a cantat muzica de Petruciani: romantica, superba, armonioasa, te transpunea fix in bratele pe care le iubesti.
Mi-a placut foarte mult muzica dar si prezentarea facuta de Cristian Marica care ne-a spus cum acest om care a murit tanar (36 de ani), la unul dintre ultimele interviuri identifica ca dusman al sau lipsa timpului, pentru ca "as vrea sa mai am un an ca sa arat ce pot sa cant". Noi avem pe azi, cel putin. Ce facem cu el?

Am cautat pe youtube inregistrari. Si am gasit...uimitoare.... Intr-adevar, avea o mana facuta pentru pian. Boala de care suferea de copil - o boala care face oasele casante, n-am retinut numele, nu l-a impiedicat sa gazduiasca harul divin si sa-l pretuiasca.
Enjoy si nu uitati ca: "Dumnezeu ne inspira pe toti, tot timpul." -  Comuniune cu Dumnezeu - un dialog neobisnuit, Neale Donald Walsch







Suntem aproape

miercuri, 20 februarie 2013

Cealalta fata a monedei

Am intrat pe blogul de aici unde gasesc adesea inspiratie. Multumesc!

http://elenax2009.blogspot.ro/2013/02/echilibru-perfect-michael-grab.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+blogspot/ZVjEO+(PARADISUL+VERDE...)

Am gasit si de data asta. Atunci cand am vazut clipul de mai jos, care are ca titlu - in mod cu totul surprinzator - lipiciul numit gravitatie (scuzati traducerea aproximativa). Si mi-am dat seama ca exista si cealalta fata a monedei. Ma rog, e evident cand te uiti la o moneda dar daca e vorba de o situatie, e posibil sa uiti sa o intorci pe toate partile.
In cazul asta, gravitatia imi ramasese in minte ca fiind cea care face sa cada marul. Dar e adevarat si ca e cea care face sa stea tot ce cladim in echilibru. Aceeasi forta: odata distruge iar alta data construieste echilibru.... Depinde numai de mine cum o folosesc.






marți, 19 februarie 2013

Singuratatea clipei


Stii...atunci cand stii sigur ca va veni primavara, cu sau fara tine, intelegi ca singura ta valoare e aici si acum. Si daca asta e tot ce conteaza, evaluez constient (si extrem de serios) acest aici si acest acum: o raza de soare, o viata interioara calma, o mana de ganduri, un set de amintiri din trecut, un corp pe care nu-l doare nimic (sau mai nimic), o emotie draga. "Cum, asta e tot?" O mirare destul de autentica daca te gandesti ca am fost obisnuiti sa ne gandim ca undeva va fi acel ceva pentru care respiram azi si am respirat ieri si vom respira maine. De fapt acestea sunt notiuni de timp care NU AU DE-A FACE CU MINE. Eu sunt doar acum si aici. Maine sigur va fi. Dar nu e conditionat de existenta mea. Va fi oricum, cu mine sau fara mine (clar ca prefer sa fie cu mine...).
Eu de aici si acum - o fotografie. Click si poti vedea tot ce esti....

duminică, 17 februarie 2013

La taclale

Conversatie intre Minte si Inima
Mintea: Zici ca suntem iubite...
Inima: Ihi...
- Deci asta inseamna ca avem un prieten cu care sa mergem la film, teatru, concerte.
- Nope.
- Atunci inseamna ca avem un partener pentru excursii si vacante minunate.
- Nope.
- Aaaa, stiu. Avem un partener pentru sex senzational.
- Nope.
- Nu? Atunci macar spermatozoizi pentru ovulele noastre si apoi un tata pentru copiii nostri, care sa ne ajute sa-i asistam atat cat vor fi persoane asistate.
- Nope.
- Nu? intreba mintea din ce in ce mai in deruta. Atunci avem un prieten care sa faca treburile de barbat pe care se intampla sa le avem de rezolvat.
- Nope.
- Un sofer.
- Nope
- Un psiholog pentru zilele noastre de deprimare.
- Nope.
- Un martor la viata noastra si un bun sfatuitor atunci cand nu stim ce sa facem pe la intersectii.
- Nope.
- Cum nu? Nimic din toate astea! Atunci vrei sa accept ca e o stare de a fi, un fel de atmosfera eterica cum este cea in care se propaga undele, in care sa respiram si sa traim toate lucrurile de mai sus cu altii? Bine dar asta este peste puterea mea de acceptare, exclama mintea gata sa-si ia talpasita.
- Nu exista "peste puterea ta de acceptare". Pe langa alte lucruri minunate esti si o masinarie eficienta de a crea lumi virtuale. Mai stii exemplul ala cu durerea dintr-o mana amputata? Deci creeaz-o si pe asta.
- Ok. Dar am o intrebare si scuza-ma ca e logica. Nu e asta modelul mamei tale indragostita de tatal tau mort de 30 de ani?
- Eu nu pot opera cu modele, zice Inima. Eu cred ca tot ce simt e original si ca nimeni nu a mai trait asa ceva.
- Nu-i nimic. Eu excelez in lucrul cu modele. O stii pe aia cu "dati-mi un punct de sprijin si misc Universul"? Exact asa si eu: dati-mi un model si va fac orice realitate vreti.
- Ti-am spus, nu o stiu pe asta cu modelele. De fapt vezi ca suntem atat de diferite incat ne e greu sa accepta ca exista cealalta?
- Si totusi stam de vorba, zise Mintea si zambi cu zambetul imaginii din oglinda.
- Sa ne facem fiecare partea noastra, zise Inima si zambi cu un zambet din inima.
- Da, fu de acord Mintea.
- Te iubesc, spuse Inima.
Si se apucara de creat....Fiecare cu partea ei.

vineri, 15 februarie 2013

Creezi constient lumea in care traiesti

Sa zicem ca te-ai apucat sa faci paine. Stii toate ingredientele si le ai la indemana. Stii reteta. Vrei si poti. Nu lipseste nimic. Framanti aluatul si astepti sa creasca. Numai ca l-ai bagat in frigider. Si tot astepti sa creasca.... Deschizi usa frigiderului dupa vreo jumatate de ora: nimic.
Iti faci griji. Te judeci. Te dispretuiesti. Apoi te ierti. Te informezi si afli: la cald se tine ca sa creasca. Scoti aluatul din frigider - nu arata prea bine totusi il pui la cald, pe o plita incinsa. Si astepti. Dar nu creste. Se scorojeste, se usuca, arata groaznic. Ce paine ar putea iesi din asta? Niciuna.
Iti faci griji. Te judeci. Te dispretuiesti. Te pedepsesti. Incerci sa ispasesti dar pentru ca e o vina inchipuita ceva in tine se revolta din cauza nedreptatii si ispasirea nu-ti aduce pace si nici liniste. Suferi. Apoi te ierti. Te informezi: la cald dar nu mai mult de 40 de grade. Iei aluatul de pe plita si il pui intr-o atmosfera potrivita. Dar nu creste.... Practic, e de dat la gunoi. Constientizezi asta si doare.
Si acum vine alegerea: il arunci sau il pastrezi si te rogi langa el sa-si revina? Poti sa treci peste frica de a te desparti de acest lucru al mainilor tale? Toata viata iti trece pe dinainte. Toate ingredientele frumoase si proaspete pe care le-ai pus in el... Toate aromele defileaza in senzatii olfactive ametitoare. Un imens atasament fata de fiecare clipa cand te-ai rugat pentru cresterea lui iti paralizeaza puterea de decizie. Un  catalog de poze cu altii care au facut la fel si pareau ca sunt in regula isi deruleaza filele pe un ecran mintal mai rau ca un televizor la care poti sa vezi numai publicitate. Un sir de beculete colorate se aprind si se sting intr-un panou imens pe care scrie: "asta e scopul vietii tale. pentru asta traiesti". Si tu, obosita, flamanda, dezorientata, cu hainele patate de faina, cu castronul cu aluat compromis in brate, privind pierduta la galeata de gunoi iti spui: "deci?"
Arunca-l frate! Si framanta altul. Fa alt scop. Poate cu aceleasi ingrediente (ca asta esti) dar intr-o atmosfera potrivita. Apoi, pofta buna!
 

miercuri, 13 februarie 2013

"Sex ca la carte"

Mi-a scazut audienta pe blog asa ca trebuie sa iau urgent masuri. Deci o postare despre sex. Dar, pentru ca suntem intelectuali (daca putem spune asta despre ingineri) si despre o carte (ce p.... mea).

Cartea este scrisa de Paul Jenner (http://www.pauljenner.eu/home/) si se numeste ca in titlu.
Foarte buna carte - o recomand. Sfaturile sunt excelente daca vrei sa ai parte de "sex senzational".
Setul de sfaturi incepe cu:
"Indragosteste-te
Daca esti indragostit nu inseamna neaparat ca o sa ai parte de sex senzational, dar lucrul acesta e si mai putin probabil daca nu esti indragostit. Sexul senzational cere complicitate. Cere sa iubesti fiecare parte din corpul partenerului/ei tau. Trebuie sa te afunzi in corpul partenerului/ei si sa dispari. E foarte putin probabil ca vei avea empatia necesara cu cineva pe care nu-l cunosti foarte bine sau pentru care nu simti nimic."

si continua cu: Fii dezinhibat, Fii compatibil (cica daca nu esti nu-i bai ca daca iubesti inseamna ca ti-ai luat un angajament fata de celalalt si prin comunicare e posibil sa ajungi compatibil), Fii comunicativ si conciliant, Fii dispus si activ, Fii frecvent (cica sexul e o activitate zilnica...), Fii pacifist in razboiul sexual, Fii echilibrat.

Si cica atunci cand suntem tineri suntem cu totii amanti prosti. Ce bine ca nu mai sunt tanara.....

Cartea asta iti face pofta si cred ca ma apuc si eu (in scopuri homeopatice, evident) de sex senzational.....intr-o zi din aia cand nu ai chef decat de stat in pat si de iubit.....o zi cu ploaie, pe ritmul asta:

luni, 11 februarie 2013

Ganduri de astazi

Azi ma simt putin pierduta si pentru ca sunt in legatura cu Universul - ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta - imediat am primit mesajul asta:
"în această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi ...
...că dacă un om nu ştie direcţia către care se îndreaptă nici un vânt nu-i este favorabil.
Seneca a spus asta şi avea dreptate. Trebuie să ştii unde te îndrepţi pentru a ajunge acolo. Această cale pare simplistă, dar mulţi oameni nu au nicio idee despre unde merg în viaţă-- şi cu atât mai puţin către ce se îndreaptă în Călătoria Sufletului lor.
Totuşi, acestea sunt lucruri care trebuie decise, nu descoperite. Prea mulţi oameni aşteaptă să descopere ceea ce trebuie să decidă; să lase să aibă loc la voia întâmplării ceea ce ar trebui să aleagă. Tu eşti unul dintre aceştia ?

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch"

Oare stiu directia? m-am intrebat. De fapt intrebarea buna ar fi: am decis care e directia? Pentru ca daca iau aceasta decizie poate ca nu se schimba ce voi face maine dupa ce ma trezesc dar undeva in adanc se va orienta tot ce fac catre directie. Iti amintesti experimentele cu pilitura de fier? Asa e si cu decizia asta: odata luata e ca si cum ai pune sub o pilitura de fier un magnet. Toate se orienteaza intr-o anumita directie. Nu se schimba compozitia fierului dar se orienteaza intr-un fel coerent.

De ce cred ca am ajuns intr-un moment de decizie? In primul rand am ajuns la o maturitate de dincolo de descoperiri. Da, am descoperit, am facut-o pe asta. Am bifat-o. Lucrurile pe care le aveam de descoperit s-au lasat vazute si le-am vazut. Stiu ce imi place, cu ce ma simt bine, in ce fel de actiune ma simt bine, ce ma face fericita, ce ma face sa ma simt implinita. Da, m-am descoperit. Stiu si ce iubesc si de ce. Si daca am aflat toate astea nu a fost fara rost. Decizia va da sens acestei cunoasteri.

Fata de alte dati cand m-am simtit in fata unei decizii de data asta constientizez ca este altfel. Nu simt niciun fel de urgenta. Si nu simt nicio presiune. Doamne iti multumesc pentru aceasta liniste si pentru aceasta pace. Simt o recunostinta imensa pentru ele. Asa ca din pace cred ca poate inflori si decizia mea ca un fel firesc de a-mi continua viata in armonie cu ceea ce sunt si cu ceea ce iubesc.

Da, o sa meditez exact la asta: Doamne coboara Duhul tau peste mine ca sa-mi continui viata in armonie cu ceea ce sunt si cu ceea ce iubesc, in adevar.







Dalai Lama

Inca nu am citit sfaturi mai bune ca astea:

"1. Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc.


2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura.

3. Urmeaza cele 3 R : respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile tale.

4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este uneori minunata o lovitura de noroc.

5. Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine.

6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie.

7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi.

8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine.

9. Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

10. Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns.

11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.

12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.

13. In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul.

14. Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea.

15. Fii gentil cu pamantul.

16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.

17. Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia.

18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine.

19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea." (http://www.facebook.com/?ref=tn_tnmn#!/lolac48)   Am vrut sa bolduiesc cateva care mi-au sarit primele in poala dar la a doua citire le-as fi bolduit pe toate. Totusi acum aveam nevoie neaparat de 8, 9, 18 si 19.

duminică, 10 februarie 2013

Tort iepuras


Ingrediente
2 blaturi
pentru un blat: 12 oua, 10 linguri de zahar, 8 linguri de faina, 2 linguri de ulei
1 borcan de 400 g de compot de piersici
600 g smantana pentru frisca
1 plic zahar pudra vanilat - mare.
1 glazura Dr Oetker de ciocolata si 1 glazura galbena
creioane de ornat Dr Oetker
un platou mare (!!!!)
Mod de preparare
Se bat albusurile spuma cu putina sare. Se adauga zaharul si se bat bine pana se obtine o bezea tare. Se adauga galbenusurile pe rand. Se adauga 4 linguri de faina. Apoi 2 linguri de ulei si inca 4 linguri de faina. Se coace in forma de tort rotunda pana iese paiul de incercare curat. Se obtine un blat. Se coace si al doilea blat. Se lasa la racit.
Se bate frisca cu zaharul pudra.
Se taie piersicile bucatele mici.
Se pregateste glazura conform indicatiilor de pe pachet.
Se taie unul dintre blaturi in doua, cu cutitul de taiat paine, cu miscari de fierastrau. Celalat blat se taie in trei in asa fel incat sa obtinem din el urechile si fundita. (N-am fotografiat si partea asta dar sunt sigura ca va prindeti voi despre ce e vorba.)
Se insiropeaza toate partile obtinute cu sucul de la compotul de piersici (cat va place de insiropat).
Se monteaza in forma de iepuras. Peste partea rotunda se pun piersicile si jumatate din frisca. Se acopera cu cealalta jumatate rotunda.
Se deseneaza fata iepurasului cu glazura. Apoi partile ramase libere se umplu cu frisca. Se orneaza fundita cu creioanele si cu jeleuri sau fructe, dupa inspiratie.
Copilului i s-a parut ciudat si mi-a zis ca nu i-a placut forma de iepuras. Eu insa am fost incantata ca mi-a reusit. Iar gustul a fost extrem de bun.

Chifle umplute cu spanac si oua de prepelita

Ingrediente (pentru 12 chifle)
12 chifle mici (care se vand sub forma de floare)
300 g spanac
2 linguri de unt
150 g gorgonzola
100 g urda
12 oua de prepelita
sare, piper
Mod de preparare
Se taie capacul chiflelor. Se scoate miezul, dar nu tot.
Intr-o tigaie de teflon se topeste untul si se calesc frunzele de spanac (eu tin tigaia cu capacul pus si atunci nu trebuie sa mestec tot timpul). Cand s-a inmuiat spanacul bine, se mixeaza in robot cu branza si cu sare si piper. Se umplu chiflele cu amestecul obtinut in asa fel incat sa formeze un mic cuib. Se sparge in fiecare cuib cate un ou de prepelita. Se dau la cuptor pe hartie de copt sau pe hartiute de briose. Cand se coace oul de deasupra este gata. Se servesc calde.

joi, 7 februarie 2013

Energia la intersectie

Aseara am avut bafta sa fiu aici:
http://www.teatrulact.ro/index.php/paradisul-pierdut-sau-patimile-dupa-bach/
Multumesc tuturor celor care au creat acest spectacol.

Mi-a ramas in minte una dintre afirmatiile pianistului - care mi-a facut si acum, a doua oara cand il vad, o impresie puternica. Un fel de sentiment ca ne cunoastem de foarte mult timp desi nu ne-am vazut niciodata. Un fel de compatibilitate de prezenta desi imi este total necunoscut....

Deci despre afirmatia pe care am integrat-o. Era vorba despre faptul ca, atunci cand un om este intr-un proces de creatie el este in prezenta/ in legatura cu/in Dumnezeu. Aceasta legatura pune spirit langa/peste tehnologia inventata si se naste astfel creatia. Iar atunci cand iei numai tehnologia, fara sa iei si spiritul, energia divina continuta de respectiva creatie se transforma in energie malefica. Ca si cum ai intoarce un comutator.

Si m-am gandit la mai multe exemple care se potrivesc foarte bine acestei comutatii (scuzati termenul dar n-am gasit alta rima) energetice de la divin la malefic. De exemplu televiziunea. Transmisia prin unde a informatiilor este o inventie care la origine a continut foarte mult spirit, ea unind foarte multi oameni, facand posibila apropierea, intelegerea, empatia intre oameni. Ganditi-va numai la transmisia directa a primilor pasi pe Luna. Cum milioane de oameni urmareau la televizor aceasta fapta superba a unui semen de-al lor. Si ganditi-va acum la ceea ce se transmite intr-o zi obisnuita de catre o retea de televiziune obisnuita. Pur si simplu au preluat numai tehnologia, inlaturand spiritul iar continutul si-a schimbat complet energia din divina in malefica.
Alt exemplu: tehnologiile inventate pentru sustinerea vietii si care sunt folosite pentru arme de distrugere in masa.
Alt exemplu: tehnologia de modificare genetica a mancarii (legume, fructe, animale, etc). Cand s-a preluat numai tehnologia au ajuns sa faca rau si foarte rau.
Alt exemplu: educatia in scoli. S-a preluat numai tehnologia, spiritul e exclus pentru ca ar presupune ca intre profesori si elevi sa exista o mare de iubire. Asta nu e optiunea niciuneia dintre parti: profesorii vad jobul lor ca o corvoada zilnica care ii umileste pentru ca nu le asigura nici macar un trai decent iar elevii vad scoala ca pe o constrangere de a fi altfel decat sunt si o umilire permanenta ca nu sunt destul de buni pentru societatea asta. Clar ca spiritul s-a dus pe apa Sambetei. Si uite cum s-a comutat imediat si energia in ceva malefic. Cand intru intr-o scoala simt imediat mizeria spirituala de acolo. Efectiv mi se face rau. Si totul ar fi atat de simplu de indreptat. Tehnologia e preluata. Luati fratilor si spiritul!
Alt exemplu: sexul. Cand e preluata numai tehnologia, spiritul acestei apropieri dintre un barbat si o femeie, care este practic un act de creatie a vietii, o sarbatoare a faptului ca suntem vii, un act de recunostinta ca putem sa simtim atat de multa placere, s-a abandonat. Si ajunge sa faca mai mult rau decat bine.
Alt exemplu: casnicia. Tehnologia a fost preluata pana in cele mai mici detalii (parafate inclusiv in termeni juridici) insa fara spiritul acestei trairi impreuna - impartasirea trairilor in mod intim, cu respect, cu admiratie, cu infinita iubire, cu suport si grija pentru celalalt, cu responsabilitate, cu apropiere sufleteasca, energia s-a schimbat esential si ne simtim mai bine in singuratate decat in energia casatoriei care a ajuns malefica. Nu depinde decat de noi sa o "comutam". Si pentru asta nu trebuie decat sa preluam intreg pachetul: tehnologie+spirit.

miercuri, 6 februarie 2013

Incredere

Delfinii au incredere in oameni. Chiar si raniti fiind... Eu ce mai astept?

Asta e intrebarea pe care mi-am pus-o dupa ce am vazut asta:

"Pe 11.01.2013, in largul insulei Hawai, o grupa de oameni executa o scufundare de noapte, avand ca interes principal observarea pisicilor de mare.

Seful actiunii este o nemtoaica, Martina Wing, ce traieste de ani buni acolo, scufundator cu peste 3000 de ore la activ si mare pasionata de fimari subacvatice.
Ca de obicei are si aparatul de filmat cu ea...
In plina actiune, de grup se apropie un delfin salbatic, care da semne ca este ranit...asta au spus cei din grup, oameni cu experienta in comportamentul animalelor salbatice.
Delfinul se apropie de unul din ei si-i arata aripioara stg...in jurul careia era bine rasucit un fir de pescuit cu carligul infipt in corp.
... Mai intai omul incearca sa il indeparteze cu mana, dar nu reuseste si apoi va folosi un cutit reusind intr-un sfarsit sa taie acel fir de nylon.
Dar delfinul nu mai are aer suficient, asa ca se duce o fuga la suprafata si apoi revine, stiind clar ca mai este de indepartat si carligul.
De fapt partea cea mai grea, acesta fiind f bine infipt in carne. Dar delfinul suporta eroic "operatia chirurgicala" si este salvat!
Apoi dispare, exact asa cum si aparuse...Ramane frupul de oameni naucit de emotia intamplarii!
Concluzia echipei: "Ne-am aflat la locul potrivit in momentul potrivit, pt a salva o viata"
Recunosc ca daca momentul nu era filmat , nimeni nu i-ar fi crezut, pt ca orice animal salbatic ranit nu se apropie de oameni si nu este atat de linistit pe timpul interventiei, plus sa mai si colaboreaza la indicatiile omului pt a se aseza in pozitia cea mai buna, fata de "doctor".(la un moment dat "doctorul" ii face semn sa se intoarca prin rasucire spre el pt a putea vedea mai bine aripioara)

Vizionare placuta!"  (postat de Alina Malaescu in http://www.facebook.com/?ref=tn_tnmn#!/groups/230051091039/ - multumesc)  

luni, 4 februarie 2013

De la "a avea" la "a fi"

Poate ca nu e o tema noua pentru voi. Clar ca pentru mine nu e noua. Tot am citit despre aceasta schimbare. Dar astazi am reusit sa vad ca ea se poate referi si la "impreuna".
Cand am avut ultima data sansa de a ma bucura de intimitate sufleteasca cu un alt om, am crezut ca aceasta sansa se va materializa atunci cand si daca vom avea [chestii] impreuna, atunci cand si daca vom face [chestii] impreuna. Nu ma certati, asta era nivelul.... Si de la nivelul asta nu s-a implinit. Ba chiar am ratat sa traiesc constient momentul cand s-a implinit pentru celalalt. Numai pentru ca nu credeam nici in ruptul capului ca e posibil, fara a avea si fara a face.

Astazi am calatorit pana la "a fi impreuna". Si e posibila oricata intimitate poti cuprinde. Fara a avea nimic impreuna si fara a face nimic impreuna. Pur si simplu doar sunt intr-un fluid universal [marca inregistrata] care ne include pe toti. Poti sa ma simti?