Drum bun, Dana :)

Drum bun copii frumosi, corabii cu panzele sus. Aveti intalnire cu viata!

Normal ca vreau sa iasa lucrurile cum si cand am eu chef

But....e clar ca lucrurile ies asa cum se intampla ele sa iasa.
Asa ca am chef sa vreau sa iasa din mine bucurie ca sunt pe aici pe unde se intampla lucrurile.

Cum ma atingi

"Viata asta nu este despre tine, ci despre cum atingi vietile celorlalti." Neal Donald Walsch

"Cu tine totu-i parca unt pe paine"

Amintire din ziua curcubeului

A fost odata ca niciodata o fata frumoasa, tanara si harnica.
Si ea aveam o casuta mica, cu o gradina mica in care incapea un cires mare si cateva legume.
Si intr-o zi ploioasa a inceput o furtuna. Fata era la plimbare si furtuna a prins-o in gradina, intre o rosie si un rand de castraveti.
Nu era o furtuna obisnuita. Parca cerul se hotarase sa coboare pe Pamant si sa innegreasca totul cu norii lui grei. Iar fata nu reusea sa faca cei cinci pasi pana in casa, atat era de deasa ploaia. Si norii coborau, coborau... Un nor mai zurbagiu si cu mai mult tupeu a atins primul Pamantul. Intai a fost o mica pata neagra, cat face varful de stilou cand il bagi in buzunarul de la piept fara sa-l inchizi bine. Pata insa s-a intins repede si negreala acoperea incet gradina mica. Fata statea deja intr-o pata care incepea sa-i urce pe picioare.
"Ce sa fac?" s-a gandit ea. A ridicat intai un picior ca sa-l fereasca macar pe unul. Dar cat sa stai si intr-un picior? In plus negreala atinsese tivul rochiei si se ridica repede pe haine. Toate dungile rosii si albe deveneau negre ca cerul de furtuna.
"Ce sa fac?" s-a gandit ea din nou. Si de undeva din partea stanga a creierului i-a rasarit o idee. Era o idee frumoasa, rosie stralucitoare care semana cu o panglica de la o rochie de saten. Abia ce a rasarit prima idee ca a si aparut alta, parca chemata de prima ca sa nu fie singura. Asta era oranj, ca un suc de portocale. Si nici cea oranj nu se simtea bine singura asa ca a mai chemat alte idei, toate colorate stralucitor.
Fata a prins ideile in pumn si le-a aruncat catre orizont. Un curcubeu superb s-a intins atunci pe cer si furtuna a stiut ca s-a terminat si s-a potolit.
Gradina lucea curata si fata a dat drumul ideilor din pumn ca sa se ridice curcubeul sus, sus de tot, acolo de unde a putut fi vazut de si de Noi. Intr-o zi frumoasa si ploioasa.

Despre ce vorbim noi, dom'le aici?

Vorba lui Moromete...
Vorbim despre a intelege cine suntem cu adevarat si curajul de a ne exprima conform acestei intelegeri.
Armonia adusa de aceasta exprimare autentica este o stare de bine subiectiva, adica o stare de fericire.
Astazi ma bucur sa inteleg ca face parte din felul meu de a fi disponibilitatea pentru afectiune si tandrete. Si ma bucur de ea ca de un dar divin. Ce naspa ar fi fost sa nu o am! Sa astept sa-mi vina, asa cum astepti ploaia. Si nici macar nu as fi gasit previziuni pe site-ul INMH. Multumesc Doamne pentru acest dar!

Metoda step by step

"Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns."
Octavian Paler
Scrisori imaginare, A doua înţelepciune - Scrisoare domnului Descartes

Sunt din ce in ce mai constienta de realitatea situatiei mele.
Vad ca am adoptat pentru asta metoda step by step. Probabil ca nu am putut sa inghit totul dintr-o data. Si atunci am luat firimitura cu firimitura intreaga masa. Si poate ca sunt numai la felul intai... Poate ca mai am de descoperit inca si consecinte bune dar si probleme care cer solutii. Poate ca mai am de descoperit ratiunile dupa care am luat diverse decizii (proaste) in trecut dar si resursele interioare de a duce situatiile create astfel pana la capat.
Imi place metoda asta. Mi se potriveste (sau doar atat am fost in stare pentru ca asta e nivelul).

"Life gets better"

Si in plus, invatatura mea din ultima saptamana: "Impreuna" e spontan, instant, de-a gata. E din gama celor care au scris pe eticheta: "No assembly requierd."

Valea mea mare

Mi-e dor sa fac un foc in curte. Sa aprind chibritul sub gramada de uscaturi si sa le vad cum incep sa arda. Sa miroase a fum de putregaiuri umede.
Mi-e dor sa-mi bag mainile in pamant ca sa pun semintele. Sa simt bulgarii unsurosi cum ma murdaresc pana la coate. Sa miroase a pamant primitor si roditor.
Mi-e dor sa merg desculta prin iarba necosita (din lipsa de timp sau de coasa) si la fiecare pas sa sara gazele in toate partile. Sa miroase a cald, caldura adevarata, de vara, de iarba incinsa la soare.
Mi-e dor sa fac sa ploua in timp ce se intampla apusul in spatele dealului. Sa miroase a frunze spalate de praf.
Mi-e dor sa miros a valea mea mare....