Nu cred sa existe om mai norocos ca mine.
Si zic asta pentru ca, iata pana la 43 de ani nu am intalnit niciodata ura. Am vazut-o intre altii. Dar mie nu mi se intamplase niciodata. Dar ca orice pe lumea asta si norocul este intr-o cantitate limitata. Asa ca uite mi s-a intamplat si mie.
Intalnirea cu ura este devastatoare. Sau asa a fost pentru mine. Este un monstru mitologic cu multe capete, acela care privit in ochi impietreste. Oricate capete ai taia din radacina altele cresc la loc. Pare ca nu se termina niciodata. Eu asa simt acum. Nu poate fi invinsa si mai ales nu cu argumente din lumea asta. Sau sa sper ca s-ar putea? Dar acum e prea proaspata amintirea atingerii scarboase ca sa ma gandesc macar la vreo lupta.
Vad ca oamenii care urasc sunt cei incapabili sa se iubeasca pe ei insisi. Sau macar sa se suporte pe ei insisi. Sunt cei care isi vad viata compusa din necazuri, ignora toate bucuriile pe care le-au avut vreodata, evita sau refuza categoric sa se gandeasca macar la ele. Se considera victime si nu doresc decat mila. Orice alt sentiment oferit de oricine ii jigneste, ii umileste, ii face sa sufere. Cel mai tare se urasc pe ei insisi. Isi fac rau cu abnegatie, ajungand la boli incurabile. Orice lucru care ii poate omora este bun de adus in viata. Orice lucru care ar aduce o cat de mica bucurie, o raza de soare, o clipa de relaxare este respins cu obstinatie.
Daca pentru mine a fost devastator, desi stiu ca nu am nici cea mai mica vina, nu am cerut sa fiu amestecata in viata lor, nu mi-am dorit sa fac parte din destinul lor, imi inchipui cum este pentru cei apropiati lor. Acestia sunt expusi zilnic radiatiilor nocive.Sunt redusi la simple obiecte care pot fi urate, urate din rasputeri. Si pentru ce? Pentru ca beneficiaza de sanatate, pofta de viata, dorinta de fericire, pentru ca tanjesc dupa iubire, pentru ca se bucura de tinerete si de orice este aducator de bine pentru suflet. Cum pot acesti oameni sa suporte? Habar nu am! Pentru ca e de nesuportat. Eu am suportat doua ore si jumatate. Si vad ca aproape mi-am atins limita de suportabilitate. Am fost intradevar o victima usoara avand sufletul deschis si mintea si mai deschisa. Nimic nu ma pregatise pentru acest monstru de cosmar - ura. Asa ca sunt atinsa rau.
Evident ca planific sa ma vindec, sa ma scutur de balele urat mirositoare, sa ma purific prin lucruri frumoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu