miercuri, 11 septembrie 2013

Viata implinita = sentimentul de a fi trait indeajuns

"Pot să-ţi dau o vorbă de-a lui Epicur al tău şi să mă eliberez din laţul scrisori precedente. „E obositor să începi mereu viaţa.” sau, dacă înţelesul e ceva mai limpede: „Trăiesc prost cei care veşnic încep să trăiască.”
„De ce?”, întrebi ...tu. Vorba asta are nevoie de o explicaţie. Fiindcă pentru aceia viaţa este veşnic neîmplinită. Nu poate fi gata de moarte cel care abia a început să trăiască. Se cuvine să ne purtăm în aşa fel încît să fi trăit îndeajuns. Lucrul acesta nu îl face însă cel care este atent cum să-şi ţeasă firele existenţei.
Nu te gîndi că sînt puţini oamenii de felul acesta; aproape toţi sînt aşa. Cîţiva au început să trăiască tocmai atunci cînd e vremea să înceteze. Dacă ţi se pare ieşit din comun, voi adăuga ceva ce te va mira şi mai tare: unii oameni au încetat să trăiască mai înainte de a începe. Rămîi cu bine."

Seneca
https://www.facebook.com/update_security_info.php?wizard=1#!/pages/Seneca-Lucius-Annaeus/137102913125333?hc_location=stream

4 comentarii:

  1. Da, e obositor sa o tot iei de la capat, dar vine un moment-la mine a fost inevitabil vad- cand viata nu te mai cunoaste sau tu n-o mai cunosti ca fiind a ta si atunci schimbi drumul,simtind de data asta ca e cel adevarat. Ca e de devreme, ca e tarziu, nu stiu, stiu doar ca in acel inceput mi-am promis sa nu ma abandonez, indiferent de caderi. Pentru ca indiferent de aceste caderi si de timp, drumul meu de acum duce "acasa". Percepand astfel "finalul"drumului, frica se moarte se estompeaza, lasandu-mi alegerea de a incerca sa-mi creez un aici cum imi doresc sa fie acolo. Un aici cat va fi sa fie.

    Iti trimit o raza calda de soare de dupa ploaie.
    Din dealul meu cu drag,
    Elena

    RăspundețiȘtergere
  2. Drumul adevarat... Superb spus draga prietena. Multumesc.
    Si ai dreptate: daca e sa ne rupem gatul macar sa fie pe drumul adevarat. Macar sa simtim ca traim pentru ceea ce credem.
    Despre final, e frumoasa viziunea ta de acasa. Astazi sunt insa indragostita lulea de viata si vreau aici, acum, totul. Multumesc Doamne pentru viata si timp cu sens.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa e, dar stiu pe cineva mai intelept ca mine, care imi spunea acum cateva zile ca: "stie Domnul de ce nu ni se intampla toate chiar azi",asa ca...aici, despre acum...rabdare, iar despre totul...

    Multumesc Doamne pentru intelepciunea cuvintelor pe care mi le-a spus, caci mi-am regasit resurse ascunse.

    Te imbratisez,
    Elena

    RăspundețiȘtergere
  4. :) limitele comunicarii pe net vad ca se arata si la noi. Si mai ales exprimarea mea cam schioapata. Pentru ca draga mea atunci cand sunt indragostita de viata iau tot ce viata imi ofera. Vreau sa primesc tot ce are ea de oferit, aici si acum.
    Cam asta am vrut sa spun. :)
    Despre inteleptul care a spus despre rabdare desigur ca nu s-a razgandit. Ba chiar mai mult de atat: e si mai inspirat.
    Multumesc pentru imbratisare. Bune tare imbratisarile astea :)

    RăspundețiȘtergere