Daca as alege sa-mi asum permanent responsabilitatea pentru ceea ce sunt si ceea ce traiesc, nu as mai avea momente de deruta. Dar clar ca nici nu as mai avea timp pentru nimic altceva....
Poate ca exista si o linie de mijloc (asa cum exista in orice)? Probabil ca exista o doza convenabila de responsabilitate luata ca preventie, o doza care sa nu-mi ocupe totusi tot timpul. Care o fi doza aia? Nu am determinat-o inca. Dar stiu ca atunci cand nu mai stiu ce sa fac, e semnalul ca a venit momentul pentru constientizarea standard: E MOMENTUL SA-MI ASUM RESPONSABILITATEA PENTRU FAPTELE/ACTIUNILE/DECIZIILE MELE.
Si deja am o multime de lucruri de facut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu