Nichita Stanescu

Cantec in doi

Noi nu vrem sa fim geniali,

Noi vrem sa fim trimbulinzi

intre nori,de sus in jos

lungiti, ori scurtati in oglinzi

Noi vrem sa ne strangem in brate

toata ziua, toata luna patrata,

prin acel aer cu picioare verzi,

imitandu-l o data.

Si inca o data, si inca o data,

noi nu vrem sa fim geniali

noi vrem sa fim trimbulinzi -

tristi, palizi si grei generali

mari,lungi, ascutiti, decorati,

morti, dusi, rataciti, seculari

si pe deasupra de toate, uitati.

Noi nu vrem sa fim geniali,

Noi vrem sa fim trimbulinzi,

legati cu o tremurata culoare

in fata, la volan, de oglinzi,

mereu balansand spre-un adanc

si el mereu in mutare,

gonind pe soseaua substantivelor

din declinare in declinare

Noi nu vrem sa fim geniali,

noi vrem sa fim trimbulinzi,

asemenea generalilor mari,

schimband lumina ce-o aprinzi

in alta, in altul, in cu totul altcineva,

asemenea generalilor mari,

lungi, lati, decorati, portocalii,

grei, goi, ososi, suferinzi,

noi nu vrem sa fim geniali,

noi vrem sa fim trimbulinzi.