Multumesc Doamne pentru abundenta!

A fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odata o fata frumoasa, tanar, harnica si vesela. Ea traia intr-o casa mica-micuta, langa o gradina mica-micuta. Atat de mica era gradina ca a incaput in ea un singur pom: un cires.
Ciresul era un copac mare, frumos, rotund care facea flori-manunchiuri in fiecare primavara, atat de multe incat atunci cand le cadeau petalele se adunau intr-un strat gros pana la cercevelele ferestrelor casei, de muncea fata noastra o saptamana sa le adune si sa le faca culcus la fluturi.
Iar cand se umplea de albine era un zumzait atat de puternic ca nici nu se mai auzeau trenurile care treceau prin apropiere.
Zum, zum, zum se umplea aerul de vibratiile aripilor de albinute si un norisor galbui se lasa asupra micii gradini de la rasaritul Soarelui pana se racorea de apus.
Albinele duceau atente polenul la fiecare floare si nu ratau una. Asa ca, atunci cand incepeau sa se coaca ciresele, mansoane de fructe rosii inconjurau fiecare crenguta, pana la varful celei mai mici ramuri.
Fata noastra frumoasa, tanara, harnica si vesela culegea cat era ziua de lunga - si era luuunga pentru ca era vara - ciresele minunate si le facea compot, tarte, gemuri, le ducea la piata si impartea prin vecini.
Dar intr-un an cand se facu vremea sa vina albinele a plouat. Si albinele nu au mai venit, florile s-au scuturat dar nimic nu a mai ramas in locul lor; nici macar o bobita de cireasa nu s-a mai format in anul acela.
Cand a venit vara, s-a asezat fata noastra cu cosuletul de cules ciresele sub copac si tare s-a bucurat dar numai de umbra si de odihna. Apoi s-a ridicat si a intrat in casuta mica.
Un graur care zbura pe acolo, trimis in recunoastere de cardul lui ca sa gaseasca cele mai bune locuri de ciugulit cirese, a vazut din mersul fetei ca nu era ea chiar atat de vesela ca alta data. Asa ca a dat de veste si peste noapte au venit graurii carduri, carduri, mai multi decat se ghicesc ca sunt greierii din galagia pe care o fac in noptile de vara; si fiecare pasare aducea in cioc cate o pereche de cirese, din ciresii din departare, pe care le lipeste cu atentie in ciresul din gradina mica.
Cand s-a trezit fata frumoasa, tanara, harnica si vesela a vazut ciresul plin de cirese. Asa ca a luat cosuletul si pana seara erau ciresele culese, gemuri fierte, siropurile puse in sticle, tartele coapte , o parte le-a vandut la piata si o parte le-a dat la vecini. Iar cand a venit noaptea, s-a culcat fata noastra la fel de vesela ca intotdeauna.
Graurii nici nu aveau habar de astea pentru ca dormisera toata ziua. Si cand au iesit noaptea dupa mancare au vazut iar ciresul gol. S-au coborat iar carduri, carduri, fiecare cu cate o pereche de cirese in cioc pe care au lipit-o cu grija in ciresul din gradina mica.
Cand s-a trezit fata, a vazut din nou ciresul plin de cirese. S-a mirat dar a luat cosuletul si pana seara ciresele erau culese, gemurile fierte, tartele coapte, o parte le-a vandut la piata, o parte le-a dat la niste vecini mai de departe care se cam plangeau de niste grauri...
Si tot asa si a treia noapte au lipit graurii ciresele, perechi, in ciresul fetei. Iar dimineata fata cu cosuletul a cules ciresele, a fiert gemurile, a stors siropurile, a copt tartele, o parte a vandut-o la piata si o parte mai mare a dat-o la niste vecini mai de departe care nici nu mai dormeau de grija graurilor. Iar cand a venit noaptea, a dat la o parte cateva borcane si cate sticle, a mai inghesuit tartele unele in altele si s-a intins ghemuita intr-un coltisor de casa mica, spunand: Multumesc Doamne pentru abundenta!
Stelele au sclipit pe cer la auzul rugaciunii si graurii au stiut ca fata e iar vesela ca alta data si si-au vazut de jocul lor cu sperietorile cocotate prin varfurile pomilor.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa.....