duminică, 29 iulie 2012
Identitati exterioare
Citesc "Puterea prezentului" de Eckhart Tolle. Il admir si ma inspira.
M-a fascinat o fraza din povestea vietii lui: "Inainte sa-mi dau seama aveam din nou o identitate exterioara. Devenisem un invatator spiritual."
Fraza asta m-a facut sa ma gandesc la identitatile exterioare. Cred ca ne petrecem o mare parte din timp construind acest tip de identitati. Ba confundam sensul vietii noastre cu finalizarea acestei constructii. E ca si cum, daca avem o astfel de identitate, nu am trait degeaba.
Ei bine, chiar daca avem o superba identitate exterioara confirmata de toate autoritatile investite cu aceste atributii - scoala, universitate, angajatori, diferite organisme care dau medalii si distinctii, judecatori sau ofiterul starii civile tot nu suntem salvati de a simti golul interior. Pentru ca identitatea exterioara nu il umple. E numai o haina sociala pe care o imbracam.
Implinirea vine din umplerea acestui interior cu identitatea fiintei noastre, cu adevarul a ceea ce suntem, cu bucuria existentei manifestate (expresie tot a lui E.T.), cu emotiile experientelor traite si cu aceasta energie vitala care face ca degetul meu sa apese acum pe taste.
Dezbracati pentru o clipa identitatea exterioara, puneti-o frumos pe umeras ca sa nu se sifoneze si ramaneti in pielea voastra - asa cum sunteti de fapt. Senzatia data de autenticitatea acestei identitati e minunata. Iar linistea faptului ca nu ai nimic de demonstrat si nici nimic de aparat e odihnitoare. Asa cum esti, esti TU si esti minunat.
M-a fascinat o fraza din povestea vietii lui: "Inainte sa-mi dau seama aveam din nou o identitate exterioara. Devenisem un invatator spiritual."
Fraza asta m-a facut sa ma gandesc la identitatile exterioare. Cred ca ne petrecem o mare parte din timp construind acest tip de identitati. Ba confundam sensul vietii noastre cu finalizarea acestei constructii. E ca si cum, daca avem o astfel de identitate, nu am trait degeaba.
Ei bine, chiar daca avem o superba identitate exterioara confirmata de toate autoritatile investite cu aceste atributii - scoala, universitate, angajatori, diferite organisme care dau medalii si distinctii, judecatori sau ofiterul starii civile tot nu suntem salvati de a simti golul interior. Pentru ca identitatea exterioara nu il umple. E numai o haina sociala pe care o imbracam.
Implinirea vine din umplerea acestui interior cu identitatea fiintei noastre, cu adevarul a ceea ce suntem, cu bucuria existentei manifestate (expresie tot a lui E.T.), cu emotiile experientelor traite si cu aceasta energie vitala care face ca degetul meu sa apese acum pe taste.
Dezbracati pentru o clipa identitatea exterioara, puneti-o frumos pe umeras ca sa nu se sifoneze si ramaneti in pielea voastra - asa cum sunteti de fapt. Senzatia data de autenticitatea acestei identitati e minunata. Iar linistea faptului ca nu ai nimic de demonstrat si nici nimic de aparat e odihnitoare. Asa cum esti, esti TU si esti minunat.
Meditatie pentru ploaie
Iesi undeva unde poti simti Pamantul cu degetele de la picioare. Descalta-te si aseaza-ti talpile cat mai lipite de pamant. Inchide ochii....Esti la suprafata dar patrunzi in adanc prin picioarele tale....Constientizeaza densitatea mare, mai mare decat aerul pe care il respiri....E o pojghita subtire de densitate mare si sub ea curg rauri, curg mari, curg oceane...Apele profunde din subteran sunt bogate, curate, curgatoare....Si sunt din destul...Simte aroma apelor curate...Au aroma ploii...Simte cum miroase a ploaie...E apa din abundenta....Simte recunostinta pentru apa care te inconjoara....E umed Pamantul...
vineri, 27 iulie 2012
miercuri, 25 iulie 2012
Iubiri obsesive
Iubirea te creste. Iti da aceea simfonie interioara in care te poti dezvolta, evolua spiritual, poti deveni.
Cateodata insa pasiuni obsesive le etichetam drept iubire. Vorbesc din amintiri dar nu din imaginatie. Asa ca stiu cum te simti intr-o astfel de groapa si ca in fiecare minut vrei sa scapi. Dar nu poti.....
Si atunci "Ce ne facem fetelor?", intreb si eu cu farmec ca in poezia lui Toparceanu.... Ei bine, exista solutie si e mai simpla decat cea pe care am folosit-o eu acum cativa ani cand am trecut prin asta.
Solutia vine din intelegerea ca experienta pe care o traim in vartejul acestei iubiri este una construita de noi pe o fundatie de sensuri si semnificatii atribuite celui/celei pe care ni s-a pus pata. Nu are nicio legatura cu omul acela. El e numai la momentul potrivit in locul potrivit. Asa ca solutia consta in identificarea si analizarea acestor sensuri si semnificatii. "Ce inseamna acest om pentru mine?" aceasta e intrebarea....
Nu am de gand sa ofer raspunsuri gata pregatite pentru ca nu ar avea nicio finalitate si solutia nu ar avea rezultat. Ar fi bine sa gasim de fiecare data raspunsul adevarat. E nevoie de ceva introspectie poate chiar de discutat cu un prieten sau cu un terapeut. Dar e de leac asa ca merita efortul.
Este nevoie sa-l eliberam pe celalalt de sensurile si semnificatiile pe care i le atarnam ca niste globuri in pomul de craciun. Asa, brad simplu cu mirosul lui adevarat, cu verdele lui natural, cu lumina lui interioara, cu sclipiciul lui firesc e muuult mai minunat. Despodobit putem alege chiar sa-l iubim cu adevarat!
Si daca tot am facut efortul asta, sa nu punem toate poboabele intr-o cutie pe care s-o purtam cu noi si la momentul potrivit sa ne apucam din nou de impodobit alt om care se nimereste in calea noastra. Daca tot simtim o emotie autentica, sa-i dam sansa de a fi limpede si minunata, aceea iubire adevarata de care vorbeam la inceput.
Cateodata insa pasiuni obsesive le etichetam drept iubire. Vorbesc din amintiri dar nu din imaginatie. Asa ca stiu cum te simti intr-o astfel de groapa si ca in fiecare minut vrei sa scapi. Dar nu poti.....
Si atunci "Ce ne facem fetelor?", intreb si eu cu farmec ca in poezia lui Toparceanu.... Ei bine, exista solutie si e mai simpla decat cea pe care am folosit-o eu acum cativa ani cand am trecut prin asta.
Solutia vine din intelegerea ca experienta pe care o traim in vartejul acestei iubiri este una construita de noi pe o fundatie de sensuri si semnificatii atribuite celui/celei pe care ni s-a pus pata. Nu are nicio legatura cu omul acela. El e numai la momentul potrivit in locul potrivit. Asa ca solutia consta in identificarea si analizarea acestor sensuri si semnificatii. "Ce inseamna acest om pentru mine?" aceasta e intrebarea....
Nu am de gand sa ofer raspunsuri gata pregatite pentru ca nu ar avea nicio finalitate si solutia nu ar avea rezultat. Ar fi bine sa gasim de fiecare data raspunsul adevarat. E nevoie de ceva introspectie poate chiar de discutat cu un prieten sau cu un terapeut. Dar e de leac asa ca merita efortul.
Este nevoie sa-l eliberam pe celalalt de sensurile si semnificatiile pe care i le atarnam ca niste globuri in pomul de craciun. Asa, brad simplu cu mirosul lui adevarat, cu verdele lui natural, cu lumina lui interioara, cu sclipiciul lui firesc e muuult mai minunat. Despodobit putem alege chiar sa-l iubim cu adevarat!
Si daca tot am facut efortul asta, sa nu punem toate poboabele intr-o cutie pe care s-o purtam cu noi si la momentul potrivit sa ne apucam din nou de impodobit alt om care se nimereste in calea noastra. Daca tot simtim o emotie autentica, sa-i dam sansa de a fi limpede si minunata, aceea iubire adevarata de care vorbeam la inceput.
joi, 19 iulie 2012
De neuitat....
De neuitat...
Adesea cad in mine insumi:
Cu urechea intr-un greier
Si ochiul intr-un palc de margarete.
Pajisti intinse cu flori mov imi cresc intre degetele rasfirate.
Si culcata pe o parte
Ma odihnesc de amintirea ta....
(19.07.2012)
Adesea cad in mine insumi:
Cu urechea intr-un greier
Si ochiul intr-un palc de margarete.
Pajisti intinse cu flori mov imi cresc intre degetele rasfirate.
Si culcata pe o parte
Ma odihnesc de amintirea ta....
(19.07.2012)
miercuri, 18 iulie 2012
Schimbarea la fata
Citesc "Plansul lui Nietzsche" de Irvin D. Yalom. Excelenta carte. Daca inca va intrebati care sa fie a 128-a carte pe care sa o cititi in concediul din vara asta va rog puneti-o pe lista. Merita sa fie chiar prima.
Cartea asta mi-a trezit interesul pentru Nietzsche si voi incepe sa sap cu aceasta curiozitate noua a mea cu productivitate de buldozer dupa carti si informatii.
Mai multe din ideile lui m-au cucerit trezindu-mi imagini revelatoare. Una dintre ele chiar am adoptat-o si o incalzesc la san. Este o imagine frumoasa despre cum ne dezvoltam Sinele nostru: crestem in interior la fel cum creste un sarpe, in interiorul pielii. Cand decide ca nu il mai incape pielea veche si-o schimba. Iar cand o lasa in urma ramane imbracat cu o piele noua, stralucitoare in care sta confortabil. Ii vine ca o manusa...din piele de sarpe....
Asa si noi in interiorul nostru. Ne dezvoltam, devenim - cum imi place mie sa spun - si atunci cand vechiul eu nu ne mai incape, sa-l lasam in urma fara prea mari dureri si convulsii. Si putem face asta pentru ca daca il abandonam pe cel vechi nu inseamna ca ramanem fara piele - noi avem de aratat o piele noua, stralucitoare, fantastic de proaspata si care ne vine bine, e pe masura. Asta pana cand, devenind continuu, crescand cu fiecare experienta, vom decide ca e timpul sa o aratam pe urmatoarea, la fel de proaspata si stralucitoare.
Cartea asta mi-a trezit interesul pentru Nietzsche si voi incepe sa sap cu aceasta curiozitate noua a mea cu productivitate de buldozer dupa carti si informatii.
Mai multe din ideile lui m-au cucerit trezindu-mi imagini revelatoare. Una dintre ele chiar am adoptat-o si o incalzesc la san. Este o imagine frumoasa despre cum ne dezvoltam Sinele nostru: crestem in interior la fel cum creste un sarpe, in interiorul pielii. Cand decide ca nu il mai incape pielea veche si-o schimba. Iar cand o lasa in urma ramane imbracat cu o piele noua, stralucitoare in care sta confortabil. Ii vine ca o manusa...din piele de sarpe....
Asa si noi in interiorul nostru. Ne dezvoltam, devenim - cum imi place mie sa spun - si atunci cand vechiul eu nu ne mai incape, sa-l lasam in urma fara prea mari dureri si convulsii. Si putem face asta pentru ca daca il abandonam pe cel vechi nu inseamna ca ramanem fara piele - noi avem de aratat o piele noua, stralucitoare, fantastic de proaspata si care ne vine bine, e pe masura. Asta pana cand, devenind continuu, crescand cu fiecare experienta, vom decide ca e timpul sa o aratam pe urmatoarea, la fel de proaspata si stralucitoare.
joi, 5 iulie 2012
Postarea nr. 500
 |
| http://www.facebook.com/#!/theodora.dessire |
"Am iertat greseli de neiertat, am incercat sa inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit persoane de neuitat.
Am actionat din impuls, am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam incapabili sa ma dezamageasca, insa am dezamagit si eu oameni.
Am tinut pe cate cineva in brate pentru a-l proteja.
Am ras cand nu trebuia.
Mi-am facut prieteni vesnici.
Am iubit si am raspuns iubirii, dar am fost si refuzat.
Am fost iubit si n-am stiut sa iubesc.
Am strigat si am sarit de atata fericire, am trait pentru dragoste si am facut promisiuni de vesnicie, dar mi-am frant inima de atatea ori!
Am plans ascultand muzica sau privind fotografii.
Am telefonat doar pentru a auzi un glas, m-am indragostit de un suras.
Am crezut ca mor de atata nostalgie.
Mi-a fost frica ca voi pierde un om deosebit (pe care in final l-am si pierdut)... dar am supravietuit. Si traiesc inca! Si viata nu mi-o irosesc... si nici tu nu trebuie sa ti-o irosesti.
Traieste!
Ceea ce este cu adevarat bine, este a te lupta cu convingere, a imbratisa viata si a trai cu pasiune, a pierde cu demnitate si a invinge cu indrazneala, pentru ca lumea apartine aceluia care indrazneste si viata inseamna prea mult pentru a fi insignifianta."
VIATA
CHARLES CHAPLIN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)