Citesc "Puterea prezentului" de Eckhart Tolle. Il admir si ma inspira.
M-a fascinat o fraza din povestea vietii lui: "Inainte sa-mi dau seama aveam din nou o identitate exterioara. Devenisem un invatator spiritual."
Fraza asta m-a facut sa ma gandesc la identitatile exterioare. Cred ca ne petrecem o mare parte din timp construind acest tip de identitati. Ba confundam sensul vietii noastre cu finalizarea acestei constructii. E ca si cum, daca avem o astfel de identitate, nu am trait degeaba.
Ei bine, chiar daca avem o superba identitate exterioara confirmata de toate autoritatile investite cu aceste atributii - scoala, universitate, angajatori, diferite organisme care dau medalii si distinctii, judecatori sau ofiterul starii civile tot nu suntem salvati de a simti golul interior. Pentru ca identitatea exterioara nu il umple. E numai o haina sociala pe care o imbracam.
Implinirea vine din umplerea acestui interior cu identitatea fiintei noastre, cu adevarul a ceea ce suntem, cu bucuria existentei manifestate (expresie tot a lui E.T.), cu emotiile experientelor traite si cu aceasta energie vitala care face ca degetul meu sa apese acum pe taste.
Dezbracati pentru o clipa identitatea exterioara, puneti-o frumos pe umeras ca sa nu se sifoneze si ramaneti in pielea voastra - asa cum sunteti de fapt. Senzatia data de autenticitatea acestei identitati e minunata. Iar linistea faptului ca nu ai nimic de demonstrat si nici nimic de aparat e odihnitoare. Asa cum esti, esti TU si esti minunat.
Multumesc degetelor tale pentru aceste cuvinte frumoase ca tine.
RăspundețiȘtergereCu drag,
Elena
degetele topaie bucuroase ca ti-au adus un dar: yuuuuupiiiiiii!!!!!!!! :)
RăspundețiȘtergerepup