Iubiri obsesive

Iubirea te creste. Iti da aceea simfonie interioara in care te poti dezvolta, evolua spiritual, poti deveni.
Cateodata insa pasiuni obsesive le etichetam drept iubire. Vorbesc din amintiri dar nu din imaginatie. Asa ca stiu cum te simti intr-o astfel de groapa si ca in fiecare minut vrei sa scapi. Dar nu poti.....
Si atunci "Ce ne facem fetelor?", intreb si eu cu farmec ca in poezia lui Toparceanu.... Ei bine, exista solutie si e mai simpla decat cea pe care am folosit-o eu acum cativa ani cand am trecut prin asta.
Solutia vine din intelegerea ca experienta pe care o traim in vartejul acestei iubiri este una construita de noi pe o fundatie de sensuri si semnificatii atribuite celui/celei pe care ni s-a pus pata. Nu are nicio legatura cu omul acela. El e numai la momentul potrivit in locul potrivit. Asa ca solutia consta in identificarea si analizarea acestor sensuri si semnificatii. "Ce inseamna acest om pentru mine?" aceasta e intrebarea....
Nu am de gand sa ofer raspunsuri gata pregatite pentru ca nu ar avea nicio finalitate si solutia nu ar avea rezultat. Ar fi bine sa gasim de fiecare data raspunsul adevarat. E nevoie de ceva introspectie poate chiar de discutat cu un prieten sau cu un terapeut. Dar e de leac asa ca merita efortul.
Este nevoie sa-l eliberam pe celalalt de sensurile si semnificatiile pe care i le atarnam ca niste globuri in pomul de craciun. Asa, brad simplu cu mirosul lui adevarat, cu verdele lui natural, cu lumina lui interioara, cu sclipiciul lui firesc e muuult mai minunat. Despodobit putem alege chiar sa-l iubim cu adevarat!
Si daca tot am facut efortul asta, sa nu punem toate poboabele intr-o cutie pe care s-o purtam cu noi si la momentul potrivit sa ne apucam din nou de impodobit alt om care se nimereste in calea noastra. Daca tot simtim o emotie autentica, sa-i dam sansa de a fi limpede si minunata, aceea iubire adevarata de care vorbeam la inceput.