miercuri, 22 ianuarie 2014

Marin Sorescu

Mergând spre bine


E bine, Doamne,
Ca te-ai gândit la mine
si nu l-ai ales pe altul
Pentru delicata, înfricosata
Ta experienta.
Eram si cel mai bun de tavaleala
si ma laudam
Ca am în mine
O energie inepuizabila.
Am cazut în pacatul trufiei,
Iarta-mi-l mie,
E uman
Ia-ti ochii si de la celelalte pacate.
Am crezut ca viata care mi s-a dat
E chiar a mea
si ca eu sunt chiar eu,
Uitând poate uneori de Tine.
Acum, merg spre bine,
Cum spun cei care ma vad,
Calc pe poala ta de curcubeie
si, la toata înfricosarea asta,
Adaug nestemata umilintei
si aduc ziditorului lumii
Lauda mea de preamarire si slava.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu