Despre binefaceri
Între multele rătăciri de tot felul ale celor care trăiesc la întîmplare şi nechibzuit, aş spune, prea bunul meu prieten, că sînt două care aproape nu se pot deosebi, şi anume că nu ştim nici să dăruim, nici să primim. Una decurge din cealaltă, încît binefacerile rău plasate aduc rele îndatoriri şi, dacă nu sînt date îndărăt, e prea tîrziu să ne mai plîngem: s-au transformat în pierderi în momentul în care au fost date.
Nici nu e de mirare că între păcatele cele mari şi multe ale sufletului, nu este vreunul mai des întîlnit decît nerecunoştinţa. Faptul acesta, cred eu, se datorează mai multor cauze. Cea dintîi este că nu alegem oamenii care să merite binefacerile noastre. În schimb, cercetăm cu scrupulozitate patrimoniul şi viaţa unui debitor cînd ne pregătim să-i deschidem creanţe, iar seminţele nu le împrăştiem pe un pămînt sleit şi sterp: binefacerile mai degrabă le azvîrlim decît le dăm, fără să stăm să cumpănim.
Nu ...mi-ar fi uşor să spun nici ce se acoperă mai mult de ruşine: să tăgăduieşti o binefacere sau să o revendici. Căci aşa este natura acestui credit, din care numai atît se poate primi cît e dat fără constrîngere; iar falimentul este cu totul înjositor tocmai pentru că nu are nevoie de fonduri ca să se achite, ci doar de un gînd: cel care ştie că este dator a răsplătit binefacerea.
Dar, după cum îşi au partea lor de vină şi cei care sînt recunoscători fără să o mărturisească totuşi, o vină avem şi noi. Avem de-a face cu mulţi nerecunoscători, pe şi mai mulţi încă îi facem noi aşa, căci le arătăm cu degetul binele făcut şi ne reclamăm mulţumirile datorate, ba cu asprime, ba cu uşurinţă şi simţind un regret imediat după ce am făcut un dar, uneori plîngîndu-ne şi gata de şicane pentru un fleac. Stricăm orice sentiment de recunoştinţă nu doar după ce am împlinit o binefacere, ci chiar în timp ce o facem. Ramîi cu bine.
Seneca.
"Secretul acestei stări extrem de profunde de recunoştinţă este relaxarea. Ori de câte ori constaţi că opui rezistenţă în faţa unui aspect al vieţii (oricare ar fi acesta), că manifeşti un anumit nivel de rigiditate în faţa unei situaţii sau a unei persoane, şi cu atât mai mult dacă un eveniment ţi se pare dureros şi trist, este foarte important să urmăreşti să devii relaxat. De cele mai multe ori, atunci când devin conştienţi de astfel de situaţii, majoritatea oamenilor se crispează şi mai tare, devenind tensionaţi, stresaţi, iritaţi, furioşi sau temători.
RăspundețiȘtergereDe aceea, ori de câte ori devii conştient de una din aceste reacţii, spune-ţi în sinea ta: „Ceea ce trebuie să fac acum este să mă relaxez”. Desigur, este posibil ca simpla repetare a acestei afirmaţii să nu funcţioneze. De aceea, te poţi adresa sufletului tău, rugându-l să se relaxeze şi să îţi ofere o binecuvântare.
Oricare ar fi metoda pe care te decizi să o aplici, important este ca de îndată ce devii conştient de o stare de spirit negativă, de respingere sau de opoziţie, să îţi aduci aminte instantaneu că ceea ce trebuie să faci este să te relaxezi. Aceasta este cheia care deschide poarta recunoştinţei, iar recunoştinţa este singura cheie care deschide poarta transformării.
Dacă vei practica recunoştinţa, vei constata că vei începe să manifeşti într-o mai mare măsură emoţiile pozitive, cum sunt blândeţea, flexibilitatea, umorul şi bucuria. Aceste emoţii reprezintă daruri minunate, care îţi pot schimba calitatea vieţii de zi cu zi, dar şi calitatea şi frecvenţa de vibraţie a călătoriei sufletului tău, şi chiar nivelul tău de conştiinţă. Nu trebuie să uiţi că schimbările vieţii de zi cu zi sunt direct asociate şi interconectate cu cele ale călătoriei sufletului tău. Practic, cele două aspecte se influenţează reciproc.
Zhi Gang Sha"
http://www.totulpentrunoi.com/2013/10/intelepciunea-sufletului/