(fragment)
"Fiecare dintre noi avem un singur loc despre care spunem "acasa" si cel mai adesea, pentru cateva bune milioane de romani, acest loc se afla intr-un sat pe care nu-l mai locuim de mult. In imaginatia noastra, satul acesta pierdut in campie, ascuns intre viile dealului sau resfirat de-a lungul unui rau de munte, pastreaza aura de mister pe care o avea, atunci cand eram copii si traiam acolo, intreaga lume. El este pentru noi imaginea cu care incepe lumea.
Se intampla sa-ti amintesti in cele mai neasteptate conditii ale noii tale vieti de un zgomot anume, de un chip de batran, de o casa sau de un iaz, de o intamplare sau de o poveste, de un incident sau de o iubire nedescifrate atunci, in copilarie si poate nici azi, de un sens al tuturor lucrurilor necunoscut celor care nu sunt din acelasi sat cu tine.
Un acord dintr-o rapsodie a unui compozitor roman de renume european, un tablou sau o sculptura despre care se spune ca a avut mare succes tocmai la Paris sau New York, o poezie pentru care autorului ei i se recunoaste accesul la universalitate, toate acestea se dovedesc pentru tine neasteptat de simple daca, auzindu-le sau vazandu-le, gandul tau le insoteste (le imperecheaza) cu acel sens primar al lucrurilor.
Exista ceva, nu stiu daca sa o numesc imagine sau stare, ceva ce concureaza cele mai miscatoare realizari artistice, ceva ce pune in umbra toate adevarurile permanente sau aparente inlocuindu-le cu un fel de sentiment al eternitatii: exista, deci, senzatia aceea pe care o incerci atunci cand cobori din tren, din autobuz sau din Dacia in apropierea locului tau natal, privesti in juru-ti si-ti vine sa spui ca miroase a primavara.
Miroase a primavara in preajma locului tau natal? Atunci sigur ca nu ai de ce te teme! Lumea intreaga e de partea ta. Tu esti egalul tuturor oamenilor. Personalitatea ta e totusi inconfundabila.
Oricand dupa aceea, la auzul numelui satului tau, gandul tau, ca o lacrima de mandrie, tresare." (pag.206)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu