Jaluzele

Motto - "Cineva trage jaluzelele in mine"
http://unanotimpinberceni.blogspot.ro/2013/12/jar-pe-buzele-tale-si-in-islanda-vulcani.html


O zi de concediu, dimineata. Inca dorm. Se aude interfonul. Realizez tarziu despre ce e vorba. Inca nu m-am obisnuit cu sunetul asta, cumva metalic, invaziv, mult prea lung. Cand am ajuns sa raspund, deja suna probabil demult pentru ca vocea celui de jos trada enervarea.
"Da?"
"De la jaluzele."
"Greseala", zic si ma intorc catre pat. Era totusi prima si singura zi de concediu din anul asta.
Sunetul metalic ma prinde din urma si mi se aseaza pe spate, intre umeri, acolo unde tin frica. Imi dau brusc seama cat de rece e gresia. "Unde am pus papucii aia?!?" ma gandesc si ma intorc la interfon.
"Da?"
"De la jaluzele, domnita."
"Da' nu sunt eu. Ati gresit apartamentul!"
"Nu sunteti de la 10?"
"Ba da. Da' nu am jaluzele."
"Aveti da' nu stiti. Ca nu sunt trase. Da' le tragem noi acu'."
Vocea era parca ireala, ca zambetul pisicii din Alice in Tara Minunilor. Imi era imposibil sa asociez o persoana cu vocea aceea. Cumva amuzata, totusi mult prea soptita ca sa nu te puna pe ganduri.
"V-a trimis proprietara?"
"Normal", zice vocea si deja chicotea. Chicotea asa pe soptite...
Raceala gresiei era de departe mai usor de suportat ca cea dintre umeri. Frica...
"Nu merge interfonul" si simt o usurare la gandul ca am o scuza plauzibila sa mai aman deschiderea.
"Nu-i nimic. Asa cum tragem, putem sa si deschidem. Deschidem noi..."
Pacanituri si zgomote. Incerc sa inchid interfonul dar parca receptorul crescuse dintr-o data cu cel putin un centimentru si nu se mai potrivea in furca. Realizez ca de fapt imi tremura mana...
Pasi pe coridor. Sunt inca in pijamale. Alerg sa-mi pun halatul tau. "Unde am pus papucii aia?!?"
Butonul incuietorii de sus se rasuceste. Il privesc hipnotizata. Ma gandesc ca le-a dat proprietara cheia. "Ce nesimtita! Zicea ca nu are nimeni cheie de sus..." Urca o furie in mine care parca mai acopera din frica si ma sustine in picioare, cu toata senzatia de lesin. Usa se deschide si mai vad doar salopeta albastra cu galben, gen Distrigaz. Atat.

Ce doi intrara incet, metodic, pasind nesiguri ca la gravitatie mica, cu cizmele lor dielectrice.
"Deconectata sefu'!", zice cel mai scund, pipaind mana care strangea gulerul halatului. Isi stinge tigara pe gresie si incepe demontarea.
"Esti gata?" intreaba seful deschizand o cutie mica, metalica, asa cum erau odata cutiile pentru seringi.
"Gata, sefu! Doar stiti ca la mine e ca la formula 1. La secunda, sefu, la se-cun-da!"
Sefu privea in ochii gri-albastru-verzi si parca a simtit o oarecare tresarire vazandu-le profunzimea. Dar stia ca nu e loc de alegere. Jaluzele trebuiau trase. Fusesera ridicate o vreme pemtru a intra lumina, intunericul, umbra pasarilor... Dar acum gata, era momentul pentru odihna. Dispozitivul a scos un harait discret. Cateva secunde mai tarziu totul era montat la loc.

"Unde am pus papucii aia?!? Si ce caut in halatul tau?!? Frate... o zi de concediu am si eu si nici atunci nu pot dormi cat am chef." Ridic receptOrul interfonului. Nimeni...nimic... "Ce pizda ma-sii..." ma gandesc si calc repede spre pat ca sa evit gresia rece. Concediul asta trebuie sa fie de odihna...