luni, 3 februarie 2014

Doamne, iarta-ma pentru nemultumirile mele




Seneca
https://www.facebook.com/pages/Seneca-Lucius-Annaeus/137102913125333

"Nu trebuie să ajungem la ceartă sau la conflict. Paşii să ne poarte departe şi, orice ne-or face oamenii fără judecată (numai cei lipsiţi de judecată le pot face), să nu îi dăm importanţă şi să punem laolaltă şi cinstirile şi nedreptăţile pe care ni le face multimea.
Nu trebuie nici să suferim din cauza lor, nici să ne bucurăm. Altminteri, din teama de insulte sau din dezgust, vom renunţa la îndatoririle publice şi private – care sînt necesare; vom ajunge să nu ne mai îngrijim nici măcar de binefacerile noastre, cîtă vreme inima ni se strînge de frica asta femeiască de a nu auzi ceva împotrivă-ne.
Alteori, orbiţi de mînie, şi cu vorbe prea libere, ne vom dezvălui patima aceasta în faţa celor puternici.

Libertatea însă nu înseamnă să fii intolerant, în această privinţă ne înşelăm; libertatea înseamnă să-ţi înalţi sufletul deasupra nedreptăţilor şi să-l modelezi astfel ca toate cele care îi pot aduce bucurie să izvorască din el, iar cele exterioare să le ţină departe de sine, ca să nu ducă viaţa neliniştită a celui care se teme de rîsul şi de vorba oricui. De fapt, cine nu poate să aducă o insultă, dacă un oarecare este în stare? Înţeleptul şi cel care aspiră la înţelepciune vor folosi remedii diferite. Pentru cei care nu au ajuns la inteleptione şi care încă se călăuzesc după judecata publică le propun următorul leac: ar trebui să se expună nedreptăţilor şi insultelor, căci toate acestea sînt mai uşoare pentru cei care se aşteaptă la ele.

Cu cît este mai respectabil cineva – prin origine, reputaţie sau avere –, cu atît mai curajos să se comporte, amintindu-şi că în prima linie de bătaie stau cei din clasele nobile. Să îndure insultele, calomniile, vorbele de ruşine şi orice terfelire de parcă ar îndura strigătul de luptă al duşmanilor, suliţele lor lungi şi pietrele ce vîjîie pe lîngă coifuri fără să îi atingă. Să ţină piept nedreptăţilor ca unor lovituri – unele împlîntate în arme, altele în piept – fără să se clatine, fără să se mişte cu un pas din locul său. Chiar dacă eşti urmărit cu înverşunare şi strîns de-aproape, tot este o ruşine să cedezi.
Păzeşte-ţi locul pe care natura ţi l-a sortit. Vrei să ştii care este? Este locul omului adevarat.

Iar pentru înţelept, ajutorul va fi altul, contrar acestuia; căci voi vă desfăşuraţi faptele, în timp ce acela a dobîndit deja victoria.

Nu luptati împotriva propriului vostru bine şi, pînă ajungeţi la adevăr, hrăniţi-vă această speranţă în suflete, primiţi de bună voie ce este mai bun şi sporiţi-l prin judecata şi rugăciunea voastră. Faptul că există ceva de neînvins şi că există cineva, asupra căruia soarta nu are nici o putere, face parte din rînduiala neamului omenesc.
Ramîi cu bine."

2 comentarii: