Asociem libertatea cu zborul.
Il vedem ca un simbol al eliberarii de toate.
Poate aceasta desprindere de Pamant, aceasta plutire, aceasta invingere a gravitatiei ne da sentimentul de libertate. Dar astazi ma gandesc ca e numai o iluzie. Acolo sus gravitatia nu dispare. Iar pasarea nu numai ca stie pe penele ei acest lucru dar il si accepta ca o realitate inevitabila. Si numai prin aceasta aceptare reuseste sa zboare. Pasarea invata zborul. Este un skill al ei, invatat si exersat din greu. Acolo sus are foarte multe constrangeri. Nu e nici pe departe libera. Este in mijlocul unor forte foarte puternice, reale si de neinvins.
Si totusi zboara... Cum face? Invata despre ele. Le studiaza pana le cunoaste in detaliile lor cele mai mici. Invata atat de mult despre ele incat ajunge sa le stapaneasca prin aceasta cunoastere. Apoi le foloseste. Le integreaza in metoda, le pune la lucru, le face instrumente de zbor si de echilibru.
Nu, pasarea nu se elibereaza ignorand ceea ce exista. Pasarea se elibereaza prin cunoasterea in amanunt a realitatii.
Acolo sus ea traieste periculos, asumandu-si toate riscurile in mod constient pentru ca stie cum functioneaza viata asta.
In zbor, pasarea nu e libera de gravitatie ci este calare pe ea. Gravitatia este cel mai bun prieten al pasarii. Mai ales pentru ca e neschimbata, constanta si permanent prezenta.
Si da, este o lectie de invatat in aceasta plutire. Nu are rost sa incerci sa faci ceva sa inceteze ca sa te simti liber. Mai ales sentimente profunde pe care le poti asimila cu gravitatia. Dar poti sa te pui in contact cu ele, sa inveti despre ele, sa le cunosti in profunzime si apoi sa le folosesti ca sa zbori. Si ele sunt cele mai bune prietene ale tale. Pentru ca sunt neschimbate, constante si prezente permanent. Toate celelalte se pot face muci, astea insa raman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu