Intr-o perioada foarte inspirata din viata mea - inspirata pentru ca lucrurile se intamplau exact cum imi doream fara sa fac absolut nimic, am avut o idee frumoasa.
Am cumparat un lampion si am agatat pe el un biletel pe care era scris un vis drag. Apoi, in ziua de iarna cu cea mai deasa ceata pe care am vazut-o vreodata, l-am lansat catre acea putere mai mare decat mine care poate tot.
Eeeee, ce chestie desteapta si frumoasa am facut pana aici!
Ce a urmat a fost insa una dintre cele mai prostesti idei ale mele (iarta-ma Doamne ca imi mai trimit neuronii la plimbare din cand in cand). Ideea prosteasca era asa: "Cum se va implini acest vis?" Si aveam si un raspuns. Unul destul de rigid, de genul: "Asa si asa si asa si numai asa".
Acum, desigur, ca exista un motiv pentru care le cataloghez la prostii: nu ma simt bine cand ma gandesc la asta. Alt motiv mai bun nici nu-mi trebuie!
In schimb ma simt bine daca ma intorc cu gandul la clipa cand am aprins lampionul si l-am eliberat sa zboare. Ma umplu de bucurie cand retraiesc in amintire aceste clipe. Asa ca m-am gandit sa eliberez acest vis pana la capat. Si azi, intr-o zi de vara, ii dau voie sa se implineasca cum vrea el. Si ma bucur ca habar n-am cum va fi, ma simt bine ca nu mai e la mine in maini (pentru ca e in mainile acelei puteri mai mari) si ma simt incitata si curioasa sa traiesc pana in ziua cand il voi vedea implinit si voi putea contempla realitatea lui splendida, inflorita in viata noastra.
Visul este despre fericire si e liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu