marți, 8 iulie 2014

Piata

Am avut de curand o colega din Germania in vizita in Bucuresti. Am incercat sa o invit prin mai multe locuri - parcuri, lacuri, muzee, concerte dar dupa ce am terminat eu prezentarea ea mi-a spus: "Stii, daca ai putin timp si nu te deranjez, as vrea sa merg pana la piata."
Da, restul au destule si in Germania insa piata ca la noi, nu!
M-am gandit sa va scriu asta pentru ca poate nu stiati ca avem si noi ceva care impresioneaza Europa. Si daca avem deja ceva poate ca ar fi bine sa ne ingrijim de asta. Normal ca ar fi extrem de util sa aducem si altele din Europa, care sunt bune pe acolo si poate ca s-ar potrivi si la noi. Dar nu stim sigur pe cand ceea ce a inflorit la noi stim cu certitudine ca merge.
In schimb ce facem noi cu pietele? Le lasam sa fie terorizate de o adevarata mafie (ca definitie a crimei organizate). Supraveghetorii sunt de fapt o clica de nenorociti care dau ture sa stranga "dreptul". Cei care chiar cultiva ceea ce vand stau pe undeva pe trotuarele imputite de pe langa piete cu cateva sacosele, aduse cu greu prin microbuzele de la prima ora care fac naveta spre Bucuresti. Iar politia da tarcoale numai pe acolo si le confisca sacosele. Stiu ca ceea ce confisca duc la centrele de plasament - unde un copil are 8 lei pe zi alocatie de masa. Asa ca macar ajunge mancarea la cei care au nevoie.
Clar ca exista solutii simple de a pastra spiritul adevarat al pietelor - care va spun ca sunt admirate in Europa. Nici nu trebuie cautate aceste solutii. Se "cultiva" singure. Una pe care am vazut-o inflorind in Berceni langa Piata Sudului: langa o zona reabilitata de curand ca parc (foarte frumoasa si bine ingrijita - multumesc celor care au grija de asta), pe o aleea umbroasa care leaga Berceni de Soseaua Oltenitei, navetistii pietei isi aduc marfurile. Nu trebuie sa-i alinieze nimeni. Nu trebuie sa-i invete nimeni cum sa le expuna. Nu e nevoie sa faca vreo facultate ca sa stie cand si ce sa culeaga din gradina. Pur si simpli oamenii astia stiu. Nu stiu cum sa se descurce cu politia si nu inteleg (cum nu inteleg nici eu) de ce nu au voie sa vanda ceea ce altfel s-ar strica in gradina, in timp ce noi mancam chestii din supermarket.
Sunt sigura ca exista zone din astea prin toate cartierele. Nu e nevoie de bani europeni si nici de investitii uluitoare. Poate doar de respect pentru Soarele, Pamantul, Dumnezeu si oamenii care au muncit pentru mancare. Cu putin respect vom fi in stare sa simtim recunostinta pentru toate acestea si mancarea sa devina astfel hrana adevarata, pentru trup si pentru spirit.

Un comentariu:

  1. De mult nu ai vorbit cu tine,
    Te-ai rătăcit într-o pustie.
    Griji multe, bucurii puţine,
    N-ai mai citit o poezie…


    Nu ai să crezi câtă minune
    Mai ai păstrată-n amintire,
    Ce adevăruri poate spune,
    Câte trăiri poate să-nşire.

    Ca dintr-un vechi ungher de-odaie
    Să scoţi afară zestre bună:
    Un ritm răcoritor de ploaie,
    Un soare gata să apună,

    O dimineaţă-n ochi cu rouă,
    Un fir de iarbă ce se pleacă,
    Un înnoptat cu lună nouă
    Şi de pe deal, un zvon de toacă;

    Ori freamătul de ape-n luncă,
    Parfumul de frăguţă coaptă,
    O pasăre ce-n zbor se-aruncă,
    Un pom ce rodul şi-l aşteaptă;

    Toate le ai, îţi sunt aproape,
    Este de-ajuns un strop de pace,
    Ca sufletul să ţi se-adape
    Şi inima să ţi se-mbrace.

    E timpul să te-ntorci acasă,
    La locul tău de bucurie.
    Şi ziua ta cea mai frumoasă,
    Ca cele din copilărie."

    Versuri:: Casian Balabasciuc

    RăspundețiȘtergere