Bisericuta mea

Am fost acum doi ani cred (asa de mult sa fi trecut totusi?) la un recital de orga care s-a tinut la Biserica Italiana - http://timp-liber.acasa.ro/unde-iesim/ce-vizitam-azi-biserica-italiana-din-bucuresti-14107.html
Cred ca o stiti. Afara m-a impresionat o fresca de pe un balcon al unei constructii anexe bisericii: o coarda de vie care pare plina de seva si parca vezi cum creste. In interior insa m-a fascinat fresca din altar - nu stiu daca asa se numeste la o biserica catolica partea unde se oficiaza slujba. Oricum s-ar numi cred ca intelegeti la ce ma refer. Fresca asta ocupa tot acel perete. E imensa. Sunt reprezentati oameni care poarta in maini biserici pe care le ofera unui personaj central care cred ca e Isus. La inceput privirea mi-a fost atrasa de acest personaj principal care pur si simplu stia cum sa primeasca: avea o atitudine care sugera aceasta deschidere spre a primi. Se simtea bucuria cu care primea toate acele biserici care i se daruiau. In apropierea Lui erau zugraviti prelati in haine extrem de complicate, de ceremonie, cu fantastice desene si ornamentatii. Acestia purtau in maini biserici mari, bogat impodobite, sculptate si cu o arhitectura complicata. Pe masura ce te departai de centrul frescei oamenii deveneau din ce in ce mai mici, mai modest imbracati si aduceau catre Isus, pentru a le darui, biserici mai mici si mai simple. Am privit tot timpul aceasta fresca, cred ca in jur de o ora si jumatate, cat a durat concertul. Culorile sunt superbe, ornamentatiile florale mediteraneene te transpun intr-o zona solara, de bucurie.
Spre final s-a produs descoperirea mea: in coltul stang, jos, cea mai departata si cea mai mica, venea spre Isus o femeie: imbracata in haine normale de birou, office dar fara o eleganta deosebita purta si ea o biserica foarte mica, extrem de simpla, fara nicio ornamentatie inafara de cruce. Isus o primea si pe ea cu aceeasi bucurie. M-am regasit in aceasta femeie a vremurilor noastre, care construieste, asa cum poate, dupa umilele ei puteri de a intelege, o bisericuta simpla in sufletul ei si desi vine de departe, nu isi pierde speranta pentru ca vede pe Isus care o asteapta cu darul ei si vede ca darul ei e la fel de bine primit.