Mi-ar fi placut sa pot scrie deja postarea cu titlul "O parte din Univers" dar inca nu i-a venit randul. Cum bine m-a invatat cineva, fiecare lucru are "un rand" al lui.
Astazi insa i-a venit randul unei noi cote pe Everest: sunt in contact cu lucrurile care ma inconjoara. Cum m-am prins ca am cucerit cota asta? Pai vad mai mult si mai in amanunt. De exemplu culorile. Si trebuie sa fiti de acord cu mine ca in perioada asta chiar am ce culori sa admir. Le vad in plinatatea nuantelor lor, in multele lor straluciri. Vad si mai in amanunt: am vazut sambata dimineata picaturi mici de roua pe frunzele de pe peluza din spatele casei. Am vazut intai una. Apoi le-am cuprins pe toate cu privirea: mici picaturi, sfere perfecte de apa asezate la varful firelor mici de iarba. Am vazut saptamana trecuta cerul atat de instelat cum nu l-am mai vazut vreodata. Sunt sigura ca nimic neobisnuit nu se intamplase in atmosfera, niciun eveniment cosmic iesit din comun nu se intamplase. Pur si simplu de data asta am vazut toate stelele care se puteau vedea. Ieri am vazut penele de pe burtica unei pasari mici care topaia de pe o ramura pe alta a caisului din gradina: doua dungi rosii verticale.
Vad! Multumesc Doamne!
Mi-a venit ideea ca daca tot vad sa ma privesc in interiorul meu. Si ... ma privesc, si ma privesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu