Am citit la un prieten (multumesc prietene!) ca unul dintre scopurile lui in viata este guvernat de verbul "to add". Si m-am gandit la ce ramane dupa noi. Am vazut o piatra de mormant intr-un loc insorit/umbrit, linistit, foarte linistit, verde. Ce m-am straduit sa vad este ce scrie pe piatra. Si mi-am dat seama ca pe piatra mea inca nu e scris nimic. Inca mai am de lucru la cateva variante.
Una dintre variante ar fi: "Monica - a facut ce a trebuit". Poate ca aia de vor citi acest epitaf ar fi mandri de mine. Poate ca ar inspira chiar respect si admiratie. Poate chiar ca s-ar constitui intr-un model pe care colectivitatea sa-l arate si altora. Dar mie la ce mi-ar folosi? Care ar mai putea fi beneficiul meu? Cu ce ar mai putea sa ma mai incalzeasca asta? Cu nimic.
O alta varianta ar fi: "Monica - a fost fericita si a trait asa cum a simtit". Parca nu mai are nimic din mirosul de martiraj al primei variante, dar evident ca spune ceva despre mine si viata mea. Ba chiar ca simti ca am avut o viata.
Si eu nu sunt si nici nu vreau sa fiu "om cumsecade". Eu vreau sa fiu "om cumseinalta" pentru ca stiu ca am o esenta divina in mine, aceeasi care e in toti si in toate. Esenta aceasta divina a mea se pregateste de inviere.
Ma gandesc ca nu au trecut decat 4 luni de cand am spus ca pentru anul asta imi doresc sa "gandesc cu simturile" si iata ca imi iese. Aaaaaaariiiigaaaaatoooooo!!!!!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu