Observ ca lumea virtuala nu a aparut odata cu internetul. Nu, nici pe departe. Pentru ca avem in noi gradini secrete, spatii virtuale unde aducem lucrurile pe care am ratat sa le facem si unde suntem ceea ce am ratat sa fim - noi insine.
Pe dinafara, in aceasta lume pe care o numim reala ne scaldam in prostie si imaturitate atat de mult inca oameni care se numesc "de stiinta" au ajuns la concluzia ca minunatiile construite acum mii de ani de unii ca noi (dar mai primitivi?!?) au fost clar facute de extraterestrii. Si spun asta cu convingere in mii de pagini tratate stiintific. Nici nu e de mirare cand vad cum noi, astia avansatii ne scaldam in prostie. Cand de fapt suntem cei mai inteligenti din Universul cunoscut.
Ca sa putem trai cu ratarile noastre ne construim interior lumi virtuale unde suntem ceea ce era menit sa fim. Nu ma credeti ca lumea reala este lumea in care ratam zilnic sa fim asa cum simtim intim ca am fi stralucit? Uitati-va in jurul vostru.
Eu ma uit si ce vad? Ca lasam sa iasa in exterior sclipiri din ceea ce cultivam in interior. De exemplu un prieten care a facut psihologia se declara sobar, un altul care are toate certificarile accesibile unui it-ist se declara coach de realtii interpersonale, eu - purchasing, tendering & QM manager asa cum scrie pe cartea mea de vizita - ma declar educatoare/invatatoare, un alt prieten foarte priceput in gestiuni declara ca ar fi trebuit sa fie preot. Un alt prieten declara ca vrea sa se casatoreasca cu femeia pe care o iubeste de 30 de ani si cu care a ratat pana acum (de doua ori!!!) sa fie impreuna.
Mai mult decat aceste declaratii, cand aceasta lume virtuala ne convinge indubitabil ca are sens aducem aceasta viata secreta in cotidian, fiecare cum putem si daca putem: scriem o carte, facem un blog, ne jucam in timpul liber sau inventam un spatiu unde sa fim impreuna cu cei pe care ii iubim cu adevarat. Facem ceva care sa fie mai aproape de ceea ce e numit "misiunea" noastra.
Dar daca am hotara ca de ACUM sa fim autentici? "Paaaaiiii, stai asa ca am un job, am niste credite, am o familie, am un sef de partid, am niste vecini, sunt incastrat intr-un sistem, sunt prins intr-o lume (si ce va zice lumea?!?). Nu, nu pot fi in realitate asa cum sunt." V-am auzit aceste ganduri. Suntem telepatici :).
Stiu ca ati decis sa pastram intr-o virtualitate accesibila numai fiintei noastre interioare aceasta autenticitate. Si sa o aducem in realitate numai ca o adiere cu miros de levantica..... Dar parca pierdem ceva, nu credeti?
Normal ca suntem telepatici,doar suntem croiti pe acelasi calapod.
RăspundețiȘtergereSi sigur ca pierdem,pierdem partea ce mai frumoasa din eu,timp, spatiu...pierdem suflet. De ce?
Ai dreptate,pentru ca nu e deloc usor.Pentru ca suntem obisniuti cu pierderile ,deoarece purtam pe umeri o balanta.O balanta pe care incercam s-o pastram in echilibru pentru toti cei din jurul nostru, renuntand voit la acea parte care ne confera autenticitate deplina.Asta nu inseamna ca viata reala ne e toata un fals, nu, e doar acoperita de o masca "de protectie".
Renuntam pentru ca...iubim intr-un fel sau altul.
Si ne multumim atunci cu parfumul.
Pana la urma ma gandesc ca important e sa nu ajungem ca regretele sa ne suprmine aceasta virtualitate, in care chiar putem fi noi insine, mai mult sau mai putin vizibil pentru ceilalti.Dar e tare frumos sa simti din cand in cand cate o adiere de levantica.
Cu drag,
Elena
poate - ma gandesc eu acum - putem diminua pierderea. daca nu o putem aduce in castig, macar 10-20% (procent de negociat!) sa facem din misiunea noastra. oricum faptul ca o stim e de 10 puncte si o bila alba.
RăspundețiȘtergereSigur ca putem diminua pierderea,si chiar transforma in castig,dar poate ca daca am sti ca maine e ultima zi, chiar am renunta la lumea reala,si ne-am trai curat gradina secreta. Dar cum nu stim , mai dam o sansa realitatii si maine, si poimaine, si tot asa.Pana intr-o zi cand nerealitatea nu ne mai incape si scapa pe la cusaturi.Si pentru ca tu intre timp ai invatat sa nu mai fi tacere, lasi sufletul sa tinda a-si implini misiunea si in real. Cat va reusi pana cusaturile vor fi intarite la loc? 10-20%? nu stiu, asta se negociaza intre real si suflet.
RăspundețiȘtergereElena