Omizi

Am bafta sa lucrez intr-un birou aflat intr-o zona linistita, o strada cu pomi si vile. La coltul strazii un tei imens. E cotropit de omizi. Paroase, albe-gri, mari, multe, multe, multe... Am trecut pe sub crengile care nu mai au aproape nicio frunza si am auzit pentru prima data in viata rontaitul milioanelor de omizi. Cront, cront, cront, cront... Cu o frecventa de pickamer. Un zgomot demn de filmele lui Hitchcook. Simti cum te patrunde si iti da senzatia ca ai omizi pe spate. Omizi paroase, albe-gri, mari, multe, multe care ti se tarasc pe spate, iti intra in urechi, in nas, sub piele, te sufoca. Si crontane, crontane neincetat, devoreaza cu lacomie, lasand bale in urma, fiecare fibra verde, tot ce e viu in tine. Cront, cront, cront... Omizi paroase, albe-gri, mari, multe, multe...