Sa am ce imi doresc mai mult pe lumea asta. Si sunt avertizata, pe deplin constienta, fara nici o urma de iluzionare ca e o dorinta imposibila. Si totusi vreau!!!!!!!!!!!!! Faptul ca o dorinta este imposibila nu o face mai putin dorita. Deci vreau! Vreau sa am, sa mi se intample, sa imi dea Dumnezeu, sa ajung sa traiesc ziua aceea, sa existe timpul acela, "sa treaca toti anii si"....
Astazi sunt pretentioasa si ma dau cu curul de pamant ca un copil care nu poate intelege de ce i se refuza tocmai ce isi doreste mai mult si mai mult. Am de toate dar imi lipseste asta. Si culmea nu pot trai fara sa mi se implineasca aceasta dorinta imposibila. Am de toate. Doar atat imi mai lipseste. Dar lipsa asta anuleaza pe toate celelalte. Am fost avertizata ca puteam sa am si am refuzat. Dar nu, stiu sigur ca nu am putut sa am niciodata. Intotdeauna a fost o dorinta imposibila. Poate m-am apropiat mai mult sau mai putin de imprejurarile ideale care ar face sa existe o probabilitate diferita de zero barat ca sa se intample, dar mai mult de atat nu am avut niciodata.
Dorinta mea imposibila... ah cum te mai doresc.........
Cum sa traiesti cu asa ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu