Dar oare daca deloc compatibilitate nu e, mai ai vreo sansa?
Daca e vorba doar de doua planete foarte diferite, atat de diferite incat atunci cand vin pe planeta ta trebuie sa-mi pun costumul de cosmonaut, e ceva mai mult decat "nimic"?
Si daca traim retrasi in cochilia noastra mai mult ca sigur ca nu exista certuri dar altceva poate exista?
De acord ca ma pot uita la viata ta ca la un serial bun si nu ma plictisesc nici la al douazecelea sezon, totusi daca nu suntem compatibili, simt ca ceva lipseste. Sunt de partea cealalta a ecranului si daca imi vine sa intind mana dupa floarea pe care mi-o oferi cu atata grazie nu o pot prinde, mirosi sau replanta in gradina mea.
Poate ca e bine ca atunci cand apar astfel de intrebari sa-mi amintesc cum a fost cand am zis "da". Poti sa vizualizezi spatiul comun care se creease in momentul ala? Sau a fost numai "hei rup" - punem umarul si alte parti din trupurile noastre, mii de minute din timpurile noastre si un vis comun, le fierbem muuult la foc mic si apoi asteptam sa se inchege piftia? Si nici asta nu ar fi rau - asa cum nimic nu e rau sau bun - ca doar toate au un inceput si pe undeva trebuie sa fie scris "start".
Totusi suntem bine in anii 2000. A trecut mult de la start. Asa ca, macar de pamplezir, ce ziceti sa stabilim ca vrem sa ne cunoastem compatibilitatile? Iar de va fi sa le gasim sa capitonam canapeaua din sufragerie cu ele ca sa devina cum ne-o inchipuiam cand eram copii.
marți, 30 octombrie 2012
Tiramisu
4 galbenusuri
6 albusuri
6 linguri de zahar
250 g smantana pentru frisca
500 g mascarpone
48 piscoturi (3 randuri de cate 16)
250 ml cafea slaba
100 g cereale fulgi de cacao
Mod de preparare
Se bate smantana pentru frisca. Se bat albusurile spuma.
Se amesteca mascarpone cu zaharul si cu galbenusurile. Se adauga frisca si albusurile.
Se inmoaie (foarte putin) piscoturile in cafea si se monteaza prajitura ca in imagine.
Se zdrobesc putin cerealele si se presara pe deasupra.
Se tine la frigider cel putin 6 ore.
Reteta este luata de pe FB, o pagina italiana si am avut traducator autorizat. Incercati cu incredere dar nu transportati. :)
luni, 29 octombrie 2012
De la o sursa sigura :)
It’s all about sex!!!! Daca nu decizi (in sfarsit) altfel. Ce zici, te bagi?
http://www.scoala-de-psihologie.ro/psihologie_evolutionista_doze_puternice/
http://www.scoala-de-psihologie.ro/psihologie_evolutionista_doze_puternice/
sâmbătă, 27 octombrie 2012
Intrebari existentiale: ce faci cand nu-ti mai place ce faci?
Pare ca sunt confuza, nu? Inca din felul in care am pus intrebarea. Dar nu, nu sunt confuza. Sau mai bine zis: nu mai sunt confuza. Am un prieten care vad ca sta langa intrerupator si il mai aprinde si pentru mine din cand in cand.
Imi impart timpul - pe care l-am identificat de curand ca fiind cel mai pretios dar pe care il am - intre mai multe activitati. Una e principala, in sensul ca e jobul care imi plateste ratele si restul. Si e un job care imi place. Nu am avut probleme sa plec de la joburi care nu mi-au placut. Am schimbat si trei intr-un an. Dar sa plec de la un job care imi place, pentru ca nu-mi mai regasesc spatiul vital pentru orgoliul meu de expert in what ever oi fi expert si eu?
Oare doar asta era lucrul care imi placea: ca gasisem terenul de joc pentru tenis cu satisfactia recunoasterii sociale (in sensul ala: eu ti-o dau tie, tu da-mi-o mie)? Pai sa ma gandesc bine....Hmmmm.... Imi plac si alte lucruri la jobul asta. Si astea nu s-au schimbat.
Desigur ca nu se pune problema sa nu am ce sa fac. Ba unele dintre celelalte activitati mi-ar acapara toata atentia si clar ca nu m-as plictisi. Si imi plac si astea. Dar m-am intrebat daca nu cumva imi plac tocmai pentru ca au acest statut de "altele". Constelatia activitatilor pe care imi cheltui timpul este una aleasa de mine, din destule optiuni.
Cred ca e momentul sa fac ceea ce stiu, ma pricep bine si imi place cu alte scopuri decat pana acum. Cred ca nu am decat sa schimb putin perspectiva si apoi...... om mai vedea. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am dus-o pan' la inca o toamna :)
Imi impart timpul - pe care l-am identificat de curand ca fiind cel mai pretios dar pe care il am - intre mai multe activitati. Una e principala, in sensul ca e jobul care imi plateste ratele si restul. Si e un job care imi place. Nu am avut probleme sa plec de la joburi care nu mi-au placut. Am schimbat si trei intr-un an. Dar sa plec de la un job care imi place, pentru ca nu-mi mai regasesc spatiul vital pentru orgoliul meu de expert in what ever oi fi expert si eu?
Oare doar asta era lucrul care imi placea: ca gasisem terenul de joc pentru tenis cu satisfactia recunoasterii sociale (in sensul ala: eu ti-o dau tie, tu da-mi-o mie)? Pai sa ma gandesc bine....Hmmmm.... Imi plac si alte lucruri la jobul asta. Si astea nu s-au schimbat.
Desigur ca nu se pune problema sa nu am ce sa fac. Ba unele dintre celelalte activitati mi-ar acapara toata atentia si clar ca nu m-as plictisi. Si imi plac si astea. Dar m-am intrebat daca nu cumva imi plac tocmai pentru ca au acest statut de "altele". Constelatia activitatilor pe care imi cheltui timpul este una aleasa de mine, din destule optiuni.
Cred ca e momentul sa fac ceea ce stiu, ma pricep bine si imi place cu alte scopuri decat pana acum. Cred ca nu am decat sa schimb putin perspectiva si apoi...... om mai vedea. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am dus-o pan' la inca o toamna :)
Teoria nevoilor - altfel
Inspirata de: http://www.personalitatealfa.com/blog/de-ce-scriu-despre-sex-putere-si-bani/. Multumesc pentru inspiratie.
Am citit articolul si evident ca nu sunt de acord. Ba chiar cred ca putem mai mult de atat. Putem sa constientizam ca avem o perspectiva muuuult mai subtila si mult mai larga si mult mai luminoasa asupra vietii decat sa ne limitam la bani, sex si putere.
Plec de la simpla observatie ca cei care au astea din plin nu devin automat preocupati de o dezvoltare a lor mai mare ci isi doresc doar mai multi bani, mai multa putere, mai mult sex. Iar exemplul cu painea din articol cred ca e minunat de revelator pentru unul care stie ce e aia foame. Pentru ca daca iti este foame de ajuns il vei gasi pe Dumnezeu in painea aia.
Simplul act de a manca poate fi trait ca o experienta spirituala - mai ales cand ti-e foame. Ai sansa sa constientizezi recunostinta pentru aceasta planeta care ne hraneste. Poti sa ai toti banii din lume, daca esti pe Marte nu vei gasi nimic de mancare. Iar daca ti-e foame nu vei avea nevoie sa savurezi cea mai fina masa la ultimul etaj al acelui hotel de sapte stele din Dubai - va fi de ajuns sa ai o paine.
Iar despre sex...Daca esti indragostit de femeia aia nu te va interesa daca are pantofi de 3000 de euro si geanta de 5000. Si nici cel mai salbatic sex in cine stie ce insula hawaiana nu va avea efectul simplei atingeri a mainii femeii de care esti indragostit. Sexul cand esti indragostit are mari sanse sa devina o experienta spirituala si placeri mult mai mari decat cele fizice vor umple fiintele care se imbratiseaza. Chiar, indragostirea in ce chakra ati pus-o? Ca doar o putem simti si pe burta goala...
Va felicit domnule pentru alegerea apei ca fluid fizic de umplere a chakrelor. Apa este un mediu extraordinar. Imi imaginez ca imi mananc painea pe malul unui rau si constientizez ca prin mine circula viata cu aceeasi frenezie cu care curge apa intre acele maluri. Va asigur ca ma simt plina de putere - o putere mult mai mare decat cea pe care as putea-o simti zacand intr-o incapere din Cotroceni, dupa o masa copioasa, un sex indestulator si cel mai fin whiski (constat ca nu stiu cum se scrie numele acestei bauturi desi imi place la nebunie).
Mecanismele pe care le descrieti in articol sunt muult mai subtile decat simplul mecanism fizic al umplerii unor vase. Si puteti constata asta prin constientizarea celei mai de baza nevoi: aceea de a respira. E metoda care este recomandata pentru a intra in cele mai adanci meditatii si a trai cele mai inalte experiente spirituale.
Indemnul de a ne concentra asupra nevoii de bani, sex si putere il consider limitativ iar rezultatul dezamagitor. Va invit sa trecem mai departe si sa constietizam mai mult din ceea ce suntem. Iar ca nevoie de baza v-o propun pe cea a experimentarii - ca tot ma intreb in ultimul timp: "De ce nu mi-ai dat Doamne mintea de acum la 18 ani?"
Am citit articolul si evident ca nu sunt de acord. Ba chiar cred ca putem mai mult de atat. Putem sa constientizam ca avem o perspectiva muuuult mai subtila si mult mai larga si mult mai luminoasa asupra vietii decat sa ne limitam la bani, sex si putere.
Plec de la simpla observatie ca cei care au astea din plin nu devin automat preocupati de o dezvoltare a lor mai mare ci isi doresc doar mai multi bani, mai multa putere, mai mult sex. Iar exemplul cu painea din articol cred ca e minunat de revelator pentru unul care stie ce e aia foame. Pentru ca daca iti este foame de ajuns il vei gasi pe Dumnezeu in painea aia.
Simplul act de a manca poate fi trait ca o experienta spirituala - mai ales cand ti-e foame. Ai sansa sa constientizezi recunostinta pentru aceasta planeta care ne hraneste. Poti sa ai toti banii din lume, daca esti pe Marte nu vei gasi nimic de mancare. Iar daca ti-e foame nu vei avea nevoie sa savurezi cea mai fina masa la ultimul etaj al acelui hotel de sapte stele din Dubai - va fi de ajuns sa ai o paine.
Iar despre sex...Daca esti indragostit de femeia aia nu te va interesa daca are pantofi de 3000 de euro si geanta de 5000. Si nici cel mai salbatic sex in cine stie ce insula hawaiana nu va avea efectul simplei atingeri a mainii femeii de care esti indragostit. Sexul cand esti indragostit are mari sanse sa devina o experienta spirituala si placeri mult mai mari decat cele fizice vor umple fiintele care se imbratiseaza. Chiar, indragostirea in ce chakra ati pus-o? Ca doar o putem simti si pe burta goala...
Va felicit domnule pentru alegerea apei ca fluid fizic de umplere a chakrelor. Apa este un mediu extraordinar. Imi imaginez ca imi mananc painea pe malul unui rau si constientizez ca prin mine circula viata cu aceeasi frenezie cu care curge apa intre acele maluri. Va asigur ca ma simt plina de putere - o putere mult mai mare decat cea pe care as putea-o simti zacand intr-o incapere din Cotroceni, dupa o masa copioasa, un sex indestulator si cel mai fin whiski (constat ca nu stiu cum se scrie numele acestei bauturi desi imi place la nebunie).
Mecanismele pe care le descrieti in articol sunt muult mai subtile decat simplul mecanism fizic al umplerii unor vase. Si puteti constata asta prin constientizarea celei mai de baza nevoi: aceea de a respira. E metoda care este recomandata pentru a intra in cele mai adanci meditatii si a trai cele mai inalte experiente spirituale.
Indemnul de a ne concentra asupra nevoii de bani, sex si putere il consider limitativ iar rezultatul dezamagitor. Va invit sa trecem mai departe si sa constietizam mai mult din ceea ce suntem. Iar ca nevoie de baza v-o propun pe cea a experimentarii - ca tot ma intreb in ultimul timp: "De ce nu mi-ai dat Doamne mintea de acum la 18 ani?"
joi, 25 octombrie 2012
Din ciclul: "poezii care imi plac"
http://ivcelnaiv.ro/2012/10/nemultumitului-din-tine/
nemulțumitului din tine
cu câtă poft-ar fi mușcat oricine
din mărul refuzat de tine
lacrimile tale, oh, toate lacrimile tale
puteau salva de la paragină hidrocentrale
mai știi cămașa pe care n-o suporți de loc?
ei bine, cineva ar considera-o rock!
părinții, că nici pe aștia nu-i alegi
ți i-ar adopta cineva pe loc, de vrei să îi renegi
iar job-ul pe care îl injuri în fiecare zi
ar fi o superjucarie pentru alți copii
câți oameni ar fi fost un tu atât de fericit
dacă aveau viața ta, domnule nemulțumit
"monica, ce e mai important in viata?"
Pur si simplu m-am trezit cu intrebarea asta in fata ochilor, cand am deschis un mesaj astazi dimineata. Si parca mi s-a limpezit vinul, s-a ingrosat frumos crema de ciocolata si a crescut aluatul dospit peste marginile ligheanului...
Deci la asta am nevoie sa meditez, m-am gandit eu, uimita de senzatia de coerenta pe care am simtit-o imediat. Era ca si cum, ratacita intr-un oras strain, dau ori peste o fata cunoscuta ori peste un indicator bine facut ori peste o intersectie familiara.
Am inceput prost - cu o tigara, desi ma dau nefumatoare. Dar am de gand sa continui bine - cu meditatie si rugaciune.
Deci la asta am nevoie sa meditez, m-am gandit eu, uimita de senzatia de coerenta pe care am simtit-o imediat. Era ca si cum, ratacita intr-un oras strain, dau ori peste o fata cunoscuta ori peste un indicator bine facut ori peste o intersectie familiara.
Am inceput prost - cu o tigara, desi ma dau nefumatoare. Dar am de gand sa continui bine - cu meditatie si rugaciune.
luni, 22 octombrie 2012
"Cum arata albastrul tau?"
 |
| http://www.facebook.com/?ref=tn_tnmn#!/djcristyear |
"Privim amandoi cerul si suntem de acord ca e albastru. Dar...poate ca retinele noastre nu au aceeasi sincronizare de lumina. Poate ca albastrul meu e mai mare,mai stangaci sau mai enigmatic. Asa ca spune-mi: Cum arata albastrul tau? " Nichita Stanescu
Poate in mod absurd am pretentia sa-i inteleg pe ceilalti.Poate ca ar fi mai simplu doar sa traiesc cu ei si sa-i iubesc. Si totusi, cu aceeasi compulsivitate cu care incerc sa ma inteleg pe mine, scormonesc dupa intelesul lor.
In lungile calatorii stelare prin Universul lor ma descopar in pielea unui explorator si vreau sa cunosc ceea ce iubesc. Nu-mi ajunge ca imi inspira aceasta emotie, ca ma topeste atingerea lor, ca ma bucura dansul lor, ca vibrez cu frecventa lor. Vreau sa-i si cunosc. Sa rezolv aceasta integrama care, privita din perspectiva mea, desi cunoscuta este indescifrabila - ca un cuvant care poate fi citit numai in oglinda.
Sa presupun prin absurd ca va veni o vreme in care as intelege. Cu ce ar schimba asta gustul vanilat al nedumeririi mele in fata viziunii lor? Ar schimba asta nuanta mea de albastru?
joi, 18 octombrie 2012
Despre cat de originala sunt
Pare ca manipulatorii cred ca suntem lipsiti de originalitate si au anumite tipare ca sa ne influenteze deciziile.
Exista teorii - in vanzari de pilda - care se bazeaza pe faptul ca reactionam toti la fel in anumite situatii.
Pare a fi adevarat cu rasul. Oamenii par a fi gadilati de aceleasi lucruri si pot rade in grupuri mari. N-am mai fost demult intr-o sala de cinema plina - chiar, de ce nu mai merge lumea la film? - dar imi amintesc perfect care e senzatia hohotului general.
La fel cu frica: ni se strange inima cam la aceleasi lucruri. Nici nu ma mir ca Hallowen a prins asa de bine desi ne desparte un ocean si o jumatate de Pamant de radacinile traditiei rasului de demoni.
Totusi, cred ca avem si noi partea noastra in care suntem originali. (Poate din cauza asta avem de infruntat riscul de a fi neintelesi?) De exemplu eu sunt originala in .... erotisme. Sunt cuvinte pe care daca le aud musai sa-mi schimb chilotii dar la care altii raman reci si moi. Sunt acorduri muzicale care ma preschimba in gheisa si sunt imagini care imi dau o tresarire in moalele...capului. Si totusi ar fi absurd sa am pretentia sa actioneze identic si la altii.
Mai stiu ceva care actioneaza universal: misterul... Asa ca nu o sa va dezvalui chiar tot... Las o mica voaleta mov sa cada peste un colt de ochi si o jumatate de frunte. Original, nu?
Exista teorii - in vanzari de pilda - care se bazeaza pe faptul ca reactionam toti la fel in anumite situatii.
Pare a fi adevarat cu rasul. Oamenii par a fi gadilati de aceleasi lucruri si pot rade in grupuri mari. N-am mai fost demult intr-o sala de cinema plina - chiar, de ce nu mai merge lumea la film? - dar imi amintesc perfect care e senzatia hohotului general.
La fel cu frica: ni se strange inima cam la aceleasi lucruri. Nici nu ma mir ca Hallowen a prins asa de bine desi ne desparte un ocean si o jumatate de Pamant de radacinile traditiei rasului de demoni.
Totusi, cred ca avem si noi partea noastra in care suntem originali. (Poate din cauza asta avem de infruntat riscul de a fi neintelesi?) De exemplu eu sunt originala in .... erotisme. Sunt cuvinte pe care daca le aud musai sa-mi schimb chilotii dar la care altii raman reci si moi. Sunt acorduri muzicale care ma preschimba in gheisa si sunt imagini care imi dau o tresarire in moalele...capului. Si totusi ar fi absurd sa am pretentia sa actioneze identic si la altii.
Mai stiu ceva care actioneaza universal: misterul... Asa ca nu o sa va dezvalui chiar tot... Las o mica voaleta mov sa cada peste un colt de ochi si o jumatate de frunte. Original, nu?
Sursa de motivare
http://startevo.com/de-ce-ne-place-noua-vorba-generalului-patton/?fb_comment_id=fbc_10150525965594171_309822320_10151204852484171
Deci vorba generalului: Ce daca nu sunt perfect? Imi permit sa exist asa cum sunt. Poate ca maine sunt mai bun sau mai prost. Si ce daca? Asta nu va impiedica Soarele sa rasara asa ca nu vad de ce m-ar impiedica pe mine sa traiesc.
Deci vorba generalului: Ce daca nu sunt perfect? Imi permit sa exist asa cum sunt. Poate ca maine sunt mai bun sau mai prost. Si ce daca? Asta nu va impiedica Soarele sa rasara asa ca nu vad de ce m-ar impiedica pe mine sa traiesc.
miercuri, 17 octombrie 2012
Briose de ciocolata
Mai negre decat negresele, mai gustoase decat ciocolata
Ingrediente
6 oua
10 linguri de zahar (rase)
4 linguri de faina
4 linguri cu varf de cacao (din pachet cu vapor - nu stiu cum se numeste dar mi-a placut tare)
1 praf de sare
2 linguri de ulei
o fiola de esenta de rom
100 g stafide
100 g nuca
1 praf de copt
hartie pt forma de briose
Mod de preparare (ies 18 bucati)
Se bat albusurile spuma cu un praf de sare. Se adauga zaharul si se bat pana se obtine o spuma f tare. Se adauga fiecare galbenus pe rand. Se pune esenta. Se pune cacao. Se pune faina in care s-a amestecat praful de copt. La sfarsit se pune uleiul.
Se pun hartiutile in forma de briose si se toarna compozitia fara sa se umple formele complet. Deasupra se pun nuci tocate mare si cateva stafide. Se coace 20 de minute.
marți, 16 octombrie 2012
Pandora
"Barbatii cati erau pe lume - erau pe-atunci numai barbati - s-au adunat langa Pandora, mirandu-se nespus de frumusetea ce-o avea, de gingasia, glasul ei si de dulceata ochilor.
Nu era unul sa nu vrea s-o vada la casa lui, sotie. Ba da, unul a fost, si-acela era titanul Prometeu. Desi era vrajit de fata, desi i-ar fi placut si lui s-o vada luminandu-i casa, Prometeu sta prevazator.
- Cand Zeus ne trimite daruri, oricat sunt de ispititoare, feriti-va de viclesug!.... a spus el catre muritori.
Barbatii s-au ferit in laturi, ascultandu-l pe Prometeu. Numai Epimeteu, titanul, frate bun al lui Prometeu, sedea cuprins de dragoste si nu facea un pas-napoi. In acea clipa, Afrodita s-a avantat catre pamant si l-a rugat pe micul Eros sa traga iute o sageata, tintindu-l pe Epimeteu in inima-i nechibzuita. Eros a tras. Epimeteu s-a clatinat si a-ntins bratele spre fata. Ea, ca un fulg, s-a indreptat catre Epimeteu, zambind. Si el a glasuit voios:
- Pandora o sa-mi fie soata! Voi v-ati ferit; dar eu o vreau.
- Iata, acesta este darul ce il trimite, pe pamant, prin mana mea, stapanul, Zeus, a glasuit frumoasa fata si i-a dat lui Epimeteu cutia inca zavorata, ce-o adusese din Olimp.
Epimeteu a luat cutia si-ncet i-a ridicat capacul. Credea ca-s daruri pretioase. Cand colo, din acea cutie s-au ridicat, zburand in cete, toate nenorocirile si relele pe care lumea le-a avut de atunci mereu. S-au raspandit minciuna, ura, grija, zavistia, necazul, durerea, suferinta, foamea si setea, molimele negre, ba chiar si moartea, hada moarte. Toate cu-nfatisari de spaima, inaripate, insa multe, s-au raspandit care-ncotro, umpland pamantul si facandu-si cuiburi in toate cele patru zari.
Vazand Epimeteu ca ies atatea rele din cutie a si trantit la loc capacul. Dar prea tarziu se desteptase. Napastele se inaltasera si lumea le purta in carca. Mai ramasese in cutie numai o aratare mica, firava si cu aripi slabe. Ea n-apucase sa mai zboare si purta numele: Speranta.
Asta a fost zestrea pe care Zeus o daruise fetei, ca s-o aduca pe pamant: rele, nenorociri si boale.
Numai speranta cea firava avea sa fie langa oameni, sa le-ncolteasca-n cugete, in ceasuri grele, in restristi."
fragment din Legendele olimpului - Al. Mitru
Nu era unul sa nu vrea s-o vada la casa lui, sotie. Ba da, unul a fost, si-acela era titanul Prometeu. Desi era vrajit de fata, desi i-ar fi placut si lui s-o vada luminandu-i casa, Prometeu sta prevazator.
- Cand Zeus ne trimite daruri, oricat sunt de ispititoare, feriti-va de viclesug!.... a spus el catre muritori.
Barbatii s-au ferit in laturi, ascultandu-l pe Prometeu. Numai Epimeteu, titanul, frate bun al lui Prometeu, sedea cuprins de dragoste si nu facea un pas-napoi. In acea clipa, Afrodita s-a avantat catre pamant si l-a rugat pe micul Eros sa traga iute o sageata, tintindu-l pe Epimeteu in inima-i nechibzuita. Eros a tras. Epimeteu s-a clatinat si a-ntins bratele spre fata. Ea, ca un fulg, s-a indreptat catre Epimeteu, zambind. Si el a glasuit voios:
- Pandora o sa-mi fie soata! Voi v-ati ferit; dar eu o vreau.
- Iata, acesta este darul ce il trimite, pe pamant, prin mana mea, stapanul, Zeus, a glasuit frumoasa fata si i-a dat lui Epimeteu cutia inca zavorata, ce-o adusese din Olimp.
Epimeteu a luat cutia si-ncet i-a ridicat capacul. Credea ca-s daruri pretioase. Cand colo, din acea cutie s-au ridicat, zburand in cete, toate nenorocirile si relele pe care lumea le-a avut de atunci mereu. S-au raspandit minciuna, ura, grija, zavistia, necazul, durerea, suferinta, foamea si setea, molimele negre, ba chiar si moartea, hada moarte. Toate cu-nfatisari de spaima, inaripate, insa multe, s-au raspandit care-ncotro, umpland pamantul si facandu-si cuiburi in toate cele patru zari.
Vazand Epimeteu ca ies atatea rele din cutie a si trantit la loc capacul. Dar prea tarziu se desteptase. Napastele se inaltasera si lumea le purta in carca. Mai ramasese in cutie numai o aratare mica, firava si cu aripi slabe. Ea n-apucase sa mai zboare si purta numele: Speranta.
Asta a fost zestrea pe care Zeus o daruise fetei, ca s-o aduca pe pamant: rele, nenorociri si boale.
Numai speranta cea firava avea sa fie langa oameni, sa le-ncolteasca-n cugete, in ceasuri grele, in restristi."
fragment din Legendele olimpului - Al. Mitru
vineri, 12 octombrie 2012
Osho: "Stai undeva linistit...."
http://www.facebook.com/groups/oshoromania/permalink/10151279867140229/
"Daca stai o vreme in Himalaya,dupa care te intorci la ses,iti dai imediat seama cat de grele si urate sunt vibratiile de aici.Acum ai un criteriu de comparatie.Ai baut din apa pura de izvor,rece si curata ca un cristal,iar acum esti nevoit sa bei apa potabila a municipalitatii.Diferenta iti sare imediat in ochi.Toti cei care mediteaza stiu ca aceasta lume este bolnava,ca totul functioneaza pe dos in ea.De aceea,atunci cand se inconjoara de oameni,ei resimt mult mai plenar praful celor din jur decat omul obisnuit,care si-a pierdut complet sensibilitatea.
Voi ati uitat ca sunteti niste oglinzi!La ora actuala sunteti convinsi ca nu sunteti altceva decat niste aspiratoare de praf.Numai iluminatii stiu ca ei sunt oglinzi.
De aceea,Isus se retragea frecvent in varf de munte.Dimineata devreme s-a intors la templu,iar oamenii au venit sa-l vada.Nu poti intra cu inima curata intr-un templu decat daca ai fost in munti.Aceasta ascensiune nu trebuie sa se produca neaparat in plan fizic.Eu nu ma refer aici la un fenomen exterior.Adevaratul munte este in interiorul tau.Daca te poti scufunda in solitudine,daca poti uita pentru cateva clipe de lumea exterioara,iti vei regasi imediat prospetimea.Abia atunci te poti duce la un templu cu inima curata,caci ai devenit tu insuti un templu.
[...]
Meditatia este o stare de claritate,nu o stare mentala.Natura mintii este prin excelenta confuzia.Ea nu poate intelege ce inseamna claritatea.Nici nu ar avea cum.Gandurile sunt ca niste nori pe cer.Ei acopera cerul senin si intuneca atmosfera.Astfel,claritatea dispare.Cand mintea se goleste de ganduri,tot ce ramane este cerul senin.Privirea poate ajunge pana foarte departe,chiar pana la sfrsitul existentei.In plus ea devine foarte penetranta,putand patrunde pana in esenta ultima a lucrurilor.
Asta inseamna meditatia:o claritate perfecta a vederii.Ea nu are nimic de-a face cu gandirea.Aceasta nu poate decat s-o impiedice.Tot ce trebuie sa faci e sa stai undeva linistit,sa te relaxezi,sa te abandonezi,sa nu faci nici cel mai mic efort.Este un fel de somn lucid.Corpul adoarme,fiinta ramane insa treaza.In cele din urma gandurile se linistesc singure.
[...]Mintea flecareste continuu.Daca iti poti face mintea sa taca ,fie si pentru o singura clipa,poti trai un crampei din starea non-mentala.Acesta este obiectul meditatiei.Starea non-mentala este starea naturala a fiintei."OSHO in "Omul care iubea pescarusii"
"Daca stai o vreme in Himalaya,dupa care te intorci la ses,iti dai imediat seama cat de grele si urate sunt vibratiile de aici.Acum ai un criteriu de comparatie.Ai baut din apa pura de izvor,rece si curata ca un cristal,iar acum esti nevoit sa bei apa potabila a municipalitatii.Diferenta iti sare imediat in ochi.Toti cei care mediteaza stiu ca aceasta lume este bolnava,ca totul functioneaza pe dos in ea.De aceea,atunci cand se inconjoara de oameni,ei resimt mult mai plenar praful celor din jur decat omul obisnuit,care si-a pierdut complet sensibilitatea.
Voi ati uitat ca sunteti niste oglinzi!La ora actuala sunteti convinsi ca nu sunteti altceva decat niste aspiratoare de praf.Numai iluminatii stiu ca ei sunt oglinzi.
De aceea,Isus se retragea frecvent in varf de munte.Dimineata devreme s-a intors la templu,iar oamenii au venit sa-l vada.Nu poti intra cu inima curata intr-un templu decat daca ai fost in munti.Aceasta ascensiune nu trebuie sa se produca neaparat in plan fizic.Eu nu ma refer aici la un fenomen exterior.Adevaratul munte este in interiorul tau.Daca te poti scufunda in solitudine,daca poti uita pentru cateva clipe de lumea exterioara,iti vei regasi imediat prospetimea.Abia atunci te poti duce la un templu cu inima curata,caci ai devenit tu insuti un templu.
[...]
Meditatia este o stare de claritate,nu o stare mentala.Natura mintii este prin excelenta confuzia.Ea nu poate intelege ce inseamna claritatea.Nici nu ar avea cum.Gandurile sunt ca niste nori pe cer.Ei acopera cerul senin si intuneca atmosfera.Astfel,claritatea dispare.Cand mintea se goleste de ganduri,tot ce ramane este cerul senin.Privirea poate ajunge pana foarte departe,chiar pana la sfrsitul existentei.In plus ea devine foarte penetranta,putand patrunde pana in esenta ultima a lucrurilor.
Asta inseamna meditatia:o claritate perfecta a vederii.Ea nu are nimic de-a face cu gandirea.Aceasta nu poate decat s-o impiedice.Tot ce trebuie sa faci e sa stai undeva linistit,sa te relaxezi,sa te abandonezi,sa nu faci nici cel mai mic efort.Este un fel de somn lucid.Corpul adoarme,fiinta ramane insa treaza.In cele din urma gandurile se linistesc singure.
[...]Mintea flecareste continuu.Daca iti poti face mintea sa taca ,fie si pentru o singura clipa,poti trai un crampei din starea non-mentala.Acesta este obiectul meditatiei.Starea non-mentala este starea naturala a fiintei."OSHO in "Omul care iubea pescarusii"
marți, 9 octombrie 2012
Status proiect - NASTEREA :)
Sambata, 13 octombrie 2012, se lanseaza proiectul “Suntem creatorii vietii noastre - Centru de dezvoltare personala” dedicat copiilor si tinerilor din centrul de plasament de stat de la Peris. Asociatia non-profit “Echipa Omenirii” alaturi de partenerii sai, membrii voluntari din cadrul comunitatii, vor lansa proiectul in sala de mese si festivitati a centrului de plasament de la Peris.
Proiectul isi propune sa completeze educatia copiilor si tinerilor din orfelinat cu activitati educative si de orientare profesionala, pentru a facilita incluziunea sociala si pe piata muncii a tinerilor la varsta parasirii orfelinatului.
Asociatia non-profit Echipa Omenirii, cu sprijinul financiar oferit prin programul de granturi Raiffeisen Comunitati si prin implicarea membrilor voluntari din comunitate, a deschis Centrul de dezvoltare personala, dedicat copiilor din centrul de plasament de la Peris. Educatia alternativa axata pe valori, implicarea copiilor in activitati care le dezvolta creativitatea si imaginatia, deschiderea perspectivelor catre viitor si a potentialului pe care-l pot atinge, sunt cateva dintre cele mai importante obiective pe care ni le-am propus.
Pentru a derula acest program, Asociatia a inchiriat un spatiu intr-o locatie centrala din Bucuresti, unde vor fi organizate intalnirile lunare cu cei 80 de copii din proiect. Activitatile care se vor desfasura in centru se adreseaza tuturor categoriilor de varsta: program de meditatii pentru invatarea scrisului si cititului, activitati lucrative in mai multe domenii, descoperirea si cultivarea talentelor native si orientarea profesionala.
Voluntarii implicati in acest proiect sunt profesori, psihologi, consilieri, terapeuti, specialisti in diverse meserii si mestesuguri.
Lansarea proiectului are loc sambata, 13 octombrie 2012,incepand cu ora 10,30 in centrul de plasament de la Peris si vor participa ziaristi precum si alti reprezentanti ai altor organizatii ce activeaza in sfera incluziunii sociale pentru categoriile defavorizate.
Centrul de dezvoltare personala “Suntem creatorii vietii noastre” face parte din proiectul “Aripi pentru Viitor” despre care puteti citi detalii AICI.
Pentru contact:
Monica Chiroiu – coordonator proiect
voluntar@humanitysteam.ro
Tel mobil: 0729 900775
Despre Asociatia Echipa Omenirii
Asociatia non-profit Echipa Omenirii a fost infiintata in 2010, este apolitica si neguvernamentala avand misiunea de a integra in societate tinerii proveniti din mediile devaforizate, programe de protectia mediului, promovarea unitatii intre oameni si apararea drepturilor omului. Prin proiectul “Aripi pentru viitor”, accentul asociatiei este pus pe oferirea de sanse egale tuturor tinerilor la a accesa o meserie si a se integra in societate si procesul muncii, asigurandu-se un statut demn si respectabil in societate.
Proiectul isi propune sa completeze educatia copiilor si tinerilor din orfelinat cu activitati educative si de orientare profesionala, pentru a facilita incluziunea sociala si pe piata muncii a tinerilor la varsta parasirii orfelinatului.
Asociatia non-profit Echipa Omenirii, cu sprijinul financiar oferit prin programul de granturi Raiffeisen Comunitati si prin implicarea membrilor voluntari din comunitate, a deschis Centrul de dezvoltare personala, dedicat copiilor din centrul de plasament de la Peris. Educatia alternativa axata pe valori, implicarea copiilor in activitati care le dezvolta creativitatea si imaginatia, deschiderea perspectivelor catre viitor si a potentialului pe care-l pot atinge, sunt cateva dintre cele mai importante obiective pe care ni le-am propus.
Pentru a derula acest program, Asociatia a inchiriat un spatiu intr-o locatie centrala din Bucuresti, unde vor fi organizate intalnirile lunare cu cei 80 de copii din proiect. Activitatile care se vor desfasura in centru se adreseaza tuturor categoriilor de varsta: program de meditatii pentru invatarea scrisului si cititului, activitati lucrative in mai multe domenii, descoperirea si cultivarea talentelor native si orientarea profesionala.
Voluntarii implicati in acest proiect sunt profesori, psihologi, consilieri, terapeuti, specialisti in diverse meserii si mestesuguri.
Lansarea proiectului are loc sambata, 13 octombrie 2012,incepand cu ora 10,30 in centrul de plasament de la Peris si vor participa ziaristi precum si alti reprezentanti ai altor organizatii ce activeaza in sfera incluziunii sociale pentru categoriile defavorizate.
Centrul de dezvoltare personala “Suntem creatorii vietii noastre” face parte din proiectul “Aripi pentru Viitor” despre care puteti citi detalii AICI.
Pentru contact:
Monica Chiroiu – coordonator proiect
voluntar@humanitysteam.ro
Tel mobil: 0729 900775
Despre Asociatia Echipa Omenirii
Asociatia non-profit Echipa Omenirii a fost infiintata in 2010, este apolitica si neguvernamentala avand misiunea de a integra in societate tinerii proveniti din mediile devaforizate, programe de protectia mediului, promovarea unitatii intre oameni si apararea drepturilor omului. Prin proiectul “Aripi pentru viitor”, accentul asociatiei este pus pe oferirea de sanse egale tuturor tinerilor la a accesa o meserie si a se integra in societate si procesul muncii, asigurandu-se un statut demn si respectabil in societate.
Osho
Scuzati engleza dar e prea frumos spus ca sa traduc. Dar zice cam asa: Iubirea si meditatia trebuie sa mearga mana in mana. Cand esti indragostit nu uita sa meditezi. Tocmai pentru ca iubirea te aduce mai aproape de tine si poti sa vezi toata confuzia din capul tau. ( :)))))) mi-a placut asta). Iar daca meditezi nu te feri de iubire pentru ca ajuta: iti releva care sunt problemele asupra carora sa meditezi. Fara iubire ai crede ca tu nu ai probleme ("iar daca nu exista aici o oglinda asta nu inseamna ca nu ai fata.").
When you are in love, don't forget meditation. Love is not going to solve anything. Love is only going to show you who you are, where you are. And it is good that love makes you alert -- alert of the whole confusion and the chaos within you. Now is the time to meditate! If love and meditation go together, you will have both the wings, you will have a balance.
And the vice-versa also happens. When...ever a person starts moving deep in meditation, he starts avoiding love, because he thinks if he goes into love his meditation will be disturbed. That too is wrong. Meditation will not be disturbed, meditation will be helped. Why will it be helped? Because love will go on showing you where there are still problems, where they are. Without love, you will become unconscious of your problems. But becoming unconscious does not mean that you have solved them. If there is no mirror, that does not mean that you don't have any face.
Love and meditation should go hand in hand. That is one of the most essential messages that I would like to share with you: Love and meditation should go hand in hand. Love and meditate, meditate and love -- and slowly slowly you will see a new harmony arising in you. Only that harmony will make you contented.
Osho http://www.facebook.com/bodhi.sarango.new?fref=ts
When you are in love, don't forget meditation. Love is not going to solve anything. Love is only going to show you who you are, where you are. And it is good that love makes you alert -- alert of the whole confusion and the chaos within you. Now is the time to meditate! If love and meditation go together, you will have both the wings, you will have a balance.
And the vice-versa also happens. When...ever a person starts moving deep in meditation, he starts avoiding love, because he thinks if he goes into love his meditation will be disturbed. That too is wrong. Meditation will not be disturbed, meditation will be helped. Why will it be helped? Because love will go on showing you where there are still problems, where they are. Without love, you will become unconscious of your problems. But becoming unconscious does not mean that you have solved them. If there is no mirror, that does not mean that you don't have any face.
Love and meditation should go hand in hand. That is one of the most essential messages that I would like to share with you: Love and meditation should go hand in hand. Love and meditate, meditate and love -- and slowly slowly you will see a new harmony arising in you. Only that harmony will make you contented.
Osho http://www.facebook.com/bodhi.sarango.new?fref=ts
luni, 8 octombrie 2012
Sedusa de nonformal si never abandonata
 |
| pe tricouri scria: oricine poate invata |
 |
| echipa minunata |
 |
| cine sunt astia? ADCS... |
 |
| invatam in joaca |
 |
| imparatul Traian - in piatra dar si in spirit |
 |
| cercetasii |
 |
| transformati la comanda |
 |
| cantece de luna plina |
 |
| nu ne mai dadeam dusi... |
 |
| mingiuta din Harry Potter - cu aripi |
 |
| a doua zi inca aveam indemanare |
 |
| copii talentati |
 |
| care cu bicicleta, care pe role |
 |
| am invatat unii de la altii |
 |
| Deva - oras frumos |
 |
| fotografiam in delir... |
 |
| lupul scapat de la linsaj |
 |
| copii distrati=parinti relaxati |
 |
| dada, la km 0 |
 |
| am calificat un inginer de sunet |
 |
| cand iubesti sa dansezi |
 |
| a treia zi mai aveam energie cat sa calatorim 9 ore cu trenul |
Mircea Dinescu
Sunt tanar, Doamna
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
sâmbătă, 6 octombrie 2012
Prajitura - Arome de Craciun
9 oua
15 linguri de zahar (rase)
12 linguri de faina (rase)
1 plic cacao Dr Oetker
coaja de la o portocala
3 bete de scortisoara
3 linguri de stafide
500 ml lapte
3 linguri de ulei
Mod de preparare
Se bat albusurile spuma cu putina sare. Cand spuma este foarte tare se pune zahar dintr-o data si se bate in continuare, pana se topeste. Se adauga cu mixerul pornit cate un galbenus, pana le incorporam pe toate. Se pun 4 linguri de faina, cele trei linguri de ulei si apoi restul de faina.
Se imbraca tava mare de aragaz cu foaie de copt si se rastoarna compozitia. Se imprastie pe deasupra stafidele si coaja rasa de portocala. Se coace la foc mediu cam 30 de minute.
Intre timp se face un sirop din 500 ml lapte, un plic de cacao si trei linguri de zahar. Se da in cateva clocote pana cand nu mai sunt cocoloase. Se adauga scortisoara si se acopera.
Se scoate tava din cuptor cand iese paiul de incercare curat. Se taie in benzi de 2 cm pe lungime. Se insiropeaza cu siropul de cacao pe taieturi si se pune si putin pe deasupra, pana acoperim toata suprafata.
Se lasa la racit si se taie in patrate sau romburi cand s-a racit complet.
Se poate orna cu ciocolata alba rasa.
Despre rabdare de parinte
Cata sa ai? Poate v-ati intrebat si voi uneori.
Ei bine am aflat raspunsul dintr-o povestioara citita pe facebook. Povestea era despre o educatoare care vroia iarna sa scoata copiii din grupa sa se joace afara. Unul dintre ei nu reusea sa-si incalte cizmulitele si a rugat-o sa il ajute. O cizma era deja pusa asa ca a luat-o pe cealalta si cu chiu cu vai si cu transpiratie multa (ea se echipase deja pentru iesit afara si in gradinita era foarte cald) reuseste sa-l incalte pe baietel.
Se ridica din genunchi dar copilul ii spune: Sunt puse invers, Doamna! Se uita si da, asa era. In genunchi din nou si cu ceva chinuiala le scoate si le incalta cum trebuia.
Cand sa se ridice copilul spune: "Astea nu sunt ale mele." Of! Si se apuca sa le scoata. Pe cat erau de greu de incaltat pe atat erau de greu si de descaltat. Deja abia mai suporta caldura si se gandea sa-si dezbrace geaca groasa de iarna cand il aude pe copil spunand: "Azi mi le-a dat mama pe ale lui frate-miu ca ale mele erau ude de la joaca."
Ce!?! isi spune in gand si o ia de la capat cu incaltatul. Reuseste si se ridica uitandu-se dupa manusi. "Manusile unde sunt ca nu poti iesi fara ele?" "Sunt in cizme, zice copilul.Le-am pus bine sa nu le pierd!"
Deci cata rabdare sa ai?!?
Ei bine am aflat raspunsul dintr-o povestioara citita pe facebook. Povestea era despre o educatoare care vroia iarna sa scoata copiii din grupa sa se joace afara. Unul dintre ei nu reusea sa-si incalte cizmulitele si a rugat-o sa il ajute. O cizma era deja pusa asa ca a luat-o pe cealalta si cu chiu cu vai si cu transpiratie multa (ea se echipase deja pentru iesit afara si in gradinita era foarte cald) reuseste sa-l incalte pe baietel.
Se ridica din genunchi dar copilul ii spune: Sunt puse invers, Doamna! Se uita si da, asa era. In genunchi din nou si cu ceva chinuiala le scoate si le incalta cum trebuia.
Cand sa se ridice copilul spune: "Astea nu sunt ale mele." Of! Si se apuca sa le scoata. Pe cat erau de greu de incaltat pe atat erau de greu si de descaltat. Deja abia mai suporta caldura si se gandea sa-si dezbrace geaca groasa de iarna cand il aude pe copil spunand: "Azi mi le-a dat mama pe ale lui frate-miu ca ale mele erau ude de la joaca."
Ce!?! isi spune in gand si o ia de la capat cu incaltatul. Reuseste si se ridica uitandu-se dupa manusi. "Manusile unde sunt ca nu poti iesi fara ele?" "Sunt in cizme, zice copilul.Le-am pus bine sa nu le pierd!"
Deci cata rabdare sa ai?!?
miercuri, 3 octombrie 2012
Am si eu o dilema matinala
Merg cu autobuzul 300. Si ni se cere de niste angajati ai RATB care nu au auzit de bunele maniere, sa validam cardurile la urcarea in autobuz. Am abonament valid si stiu ca nu e necesar sa validez nimic la urcare in acest caz. Asa ca am reactionat la comportamentul lor politienesc si am refuzat. Au sarit evident pe mine si m-au obligat sa le arat cardul ca sa-l valideze ei insisi. Argumentul lor era: "Si ce daca ai abonament? Abonamentul nu e pe un an de zile." Deci fara nicio legatura cu situatia creata. Ca doar nu imi iau abonament pe viata - oferta care dealtfel nu este inclusa in serviciile RATB.
Ca au sarit acesti giboni pe mine - am reusit sa inteleg dar ceilalti calatori mi-au reprosat: "Haideti doamna ca ne deranjati!" Mi-am cerut scuze dar am ramas cu o dilema: am reactionat la o nedreptate si prin asta i-am deranjat pe ceilalti. Ar fi trebui sa nu reactionez?
Ca sa nu inghit totusi nedreptatea nemestecata am scris pe site-ul RATB care, jos palaria, are o zona de sesizari (http://www.ratb.ro/sesizari.php) un mesaj la care astept raspuns.
Situatia este creata tot de un om cu vreo functie la RATB - necajit tare saracul, toata compasiunea pentru el, care a gandit acest mod de control al platii calatoriei. Toti ceilalti care am jucat acesta sceneta matinala am fost niste actori care ne-am spus rolul cum am stiut mai bine.
Ca au sarit acesti giboni pe mine - am reusit sa inteleg dar ceilalti calatori mi-au reprosat: "Haideti doamna ca ne deranjati!" Mi-am cerut scuze dar am ramas cu o dilema: am reactionat la o nedreptate si prin asta i-am deranjat pe ceilalti. Ar fi trebui sa nu reactionez?
Ca sa nu inghit totusi nedreptatea nemestecata am scris pe site-ul RATB care, jos palaria, are o zona de sesizari (http://www.ratb.ro/sesizari.php) un mesaj la care astept raspuns.
Situatia este creata tot de un om cu vreo functie la RATB - necajit tare saracul, toata compasiunea pentru el, care a gandit acest mod de control al platii calatoriei. Toti ceilalti care am jucat acesta sceneta matinala am fost niste actori care ne-am spus rolul cum am stiut mai bine.
marți, 2 octombrie 2012
Sa lasam si pentru pasarile cerului
Toamna asta ma simt si eu ca un ogor cules de recolta. E necesara aceasta pauza de rodire? Cred ca da, daca exista in mod natural si merii nu incep imediat sa infloreasca in locul unde rupi marul copt. E necesar sa adorm sevele pentru ceva timp si sa iubesc numai potential, ca o promisiune infinita: "doar lumina - atat imi trebuie ca sa ma indragostesc iar si sa fac spice tinere mustind de bine".
Arta dramatica
Ai chef sa te certi? Sunt disponibila! Si stiu sa fiu dramatica. Voi tipa isteric, te voi trage de par si te voi invinui de tot ce mi se intampla. Te voi da afara din casa, iti voi spune ca habar n-ai sa ma futi, ca ma ingrozeste gandul ca voi imbatrani langa tine. Iti voi arunca bombe cu ceas in subconstientul tau si te voi tortura in toate punctele tale vulnerabile daca le marchezi cu un X mare si rosu. Te voi ura profund. Iti voi demonstra cu argumente de o logica imbatabila ca ma nedreptatesti continuu, ca nu ma respecti si ca nu m-ai iubit niciodata. Iti voi desena daca nu intelegi cat ma sacrific pentru tine si cum puteam fi altfel si cum mi-am nenorocit viata din cauza ta. Iti voi trage un picior in gura cand in genunchi imi vei cere iertare.
Ai nevoie de o drama in viata ta? Uite, ti-o ofer pe tava! S-ar putea sa nu apari la stiri pentru ca va fi muuuuult peste dramatismul pe care il poate suporta un reporter tv. Petele de sange de pe un topor vor parea de ketchup pe langa ranile profunde ale sufletului tau - cangrenate, colcaind de viermi si dureroase, dureroase, dureroase. Vei avea senzatia de mlastina imputita de cate ori te vei uita in interior si da, garantez ca vei suferi in toate vietile pe care le mai ai de trait. O noua karma ti se va lipi pe frunte: Cristos pe cruce in forma de racheta.
Esti convins ca ai nevoie sa suferi?
Ai nevoie de o drama in viata ta? Uite, ti-o ofer pe tava! S-ar putea sa nu apari la stiri pentru ca va fi muuuuult peste dramatismul pe care il poate suporta un reporter tv. Petele de sange de pe un topor vor parea de ketchup pe langa ranile profunde ale sufletului tau - cangrenate, colcaind de viermi si dureroase, dureroase, dureroase. Vei avea senzatia de mlastina imputita de cate ori te vei uita in interior si da, garantez ca vei suferi in toate vietile pe care le mai ai de trait. O noua karma ti se va lipi pe frunte: Cristos pe cruce in forma de racheta.
Esti convins ca ai nevoie sa suferi?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)