Pur si simplu m-am trezit cu intrebarea asta in fata ochilor, cand am deschis un mesaj astazi dimineata. Si parca mi s-a limpezit vinul, s-a ingrosat frumos crema de ciocolata si a crescut aluatul dospit peste marginile ligheanului...
Deci la asta am nevoie sa meditez, m-am gandit eu, uimita de senzatia de coerenta pe care am simtit-o imediat. Era ca si cum, ratacita intr-un oras strain, dau ori peste o fata cunoscuta ori peste un indicator bine facut ori peste o intersectie familiara.
Am inceput prost - cu o tigara, desi ma dau nefumatoare. Dar am de gand sa continui bine - cu meditatie si rugaciune.
Buna seara, Monica!
RăspundețiȘtergereInspirata de tine, m-am "gandit" toata ziua la aceasta intrebare.Deloc curios e faptul ca n-am fost in stare cu "gandul", sa gasesc cel mai elocvent raspuns , nici macar in acceptiunea mea, d-apai a altora.N-am putut sa fac o ierarhie:copilul, sotul,familia, ingerii,confortul,mai stiu eu ce!Intr-adevar toti si totul sunt la fel de importanti,dar fara Eu, cine sunt eu,cine sunt ei?
Si atunci am coborat treptele spre mine, si mi-am gasit un raspuns ce-mi este la fel de bine si-ntrebare: Sa fie Eu, cuprins in Tot- lucrul mai important in viata?!
Tu ai gasit raspunsul?
Cu drag,
Elena
Nu, nu inca... Eu am continuat prost. Dupa tigara cu o runda de munca frenetica si acasa cu o bere.
RăspundețiȘtergereTotusi stiu cu certitudine ca am raspunsul. Parca inoata in mine ca un delfin in ocean: sare deasupra valurilor, se insurubeaza in apa sau da repede din coada si inainteaza cu viteza aproape luminica (daca nu ar fi frecarea...). Cand incerc sa pun mana pe el imi aluneca printre degete dar cand accept ca il pot contempla numai de la distanta ma bucur imens de existenta lui. Am raspunsul, ies zilnic in larg ca sa-l pescuiesc si ma gandesc ca daca va musca ma voi gasi in aventura din "Batranul si marea" de Hemingway. Superba carte, nu?
ingerii mei imi trimit raspunsuri:
RăspundețiȘtergerehttp://ink4thought.com/2012/10/20/wake-up-call/
ce e mai important in viata, Doamne? ingaduie sa aflu inainte sa-l pierd.
cred ca am aflat raspunsul sau macar raspunsul de acum. si pana la urma acum conteaza, nu? mi-am adus aminte de o intamplare nu tocmai senina: la inmormantarea uneia dintre bunici au fost aduse pentru reinhumare si oasele unui unchi. pur si simplu erau puse intr-un sac, langa cosciugul mamei lui. in timpul slujbei, impresionata de toata aceasta situatie, imi defilau prin fata ochilor amintiri cu acest om deosebit, de care am fost foarte apropiata si care a murit de cancer, tanar, dupa o viata traita adeseori la limita. si astazi m-am gandit: ce era mai mult Ion - ce se afla in sac sau ce radea in amintirile mele? si mi-am dat seama ca timpul care ni s-a dat este cel mai pretios lucru din viata noastra. asta e mai important in viata: timpul in care suntem vii. probabil imbatranesc....
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=Ft7gwvmwUQI&feature=youtu.be
RăspundețiȘtergere