Inundatie

Stateam la tara, undeva la 80 de km de Bucuresti si eram mai tanara (afirmatie relevanta) cand am trecut prin singura inundatie din experienta mea.
Ploua de vreo saptamana, doua. Ploua incet, nici prea mult, nici prea putin doar constant. Si intr-o zi pamantul parea ca gata s-a saturat de apa.
Era imbibat atat de mult incat intre dealuri incepuse sa se formeze o mare - deocamdata cu apa dulce. La inceput un centimetru - cat sa iti intre in pantofi. Apoi doi, cat sa-ti intre si in adidasi. Cand a trecut de adidasi - si nu aveai ce sa faci ca nu mai existau locuri uscate - lucrurile au inceput sa se precipite (nu in sens chimic ci doar brownian). Era dupa-amiaza devreme si nu aveam ce face decat sa ne uitam pe geam si sa ne rugam.
La un moment dat mi-am dat seama ca ne va intra in casa. M-am dus la usa si pentru prima data am contabilizat treptele: trei si un prag. Dupa o ora trecuse de prima treapta. Am sarit sa ajutam niste vecini care aveam casa pe un teren mai jos si li se innecau animalele. Cand ne-am intors trecuse de a doua treapta. Nu ploua tare, doar metodic. Am ridicat capacele la canalizarea din strada si ne-am dus sa ne uitam la Potop - paraul care trece la un kilometru de casa. Mai avea putin si deveneam vecini. Se umflase si se revarsase. Dar ceea ce m-a impresionat foarte tare era zgomotul: amenintator, un vuiet, un vaiet, un strigat de durere continua. Oamenii sateau de paza si se rugau.
A trecut o noapte. Vuietul se auzea limpede, peste orice alt zgomot, amplificat de dealuri. Stiam ca oamenii stateau de paza dar tot n-am putut sa dorm. Mi se parea inutila observarea unei asemenea forte. De fapt era ca si cum ne-am fi uitat la un zeu: cu respect.
Dimineata apa in curte ajunsese la a treia treapta. Si ploua.... 3 cm ma mai desparteau de marea dintre dealuri. M-am gandit sa ridic covoarele. Dar parca nu mai aveam vlaga.... Orice actiune mi se parea complet lipsita de semnificatie. Totusi mi-am tarsait picioarele pana in dormitor ai am inceput sa trag de mobile. Dar nu a fost nevoie sa strang nimic: s-a oprit ploaia. Marea urma sa se nasca alta data, in alta epoca geologica....