Daca dragoste nu e nimic nu e (?!?)

Dar oare daca deloc compatibilitate nu e, mai ai vreo sansa?
Daca e vorba doar de doua planete foarte diferite, atat de diferite incat atunci cand vin pe planeta ta trebuie sa-mi pun costumul de cosmonaut, e ceva mai mult decat "nimic"?
Si daca traim retrasi in cochilia noastra mai mult ca sigur ca nu exista certuri dar altceva poate exista?

De acord ca ma pot uita la viata ta ca la un serial bun si nu ma plictisesc nici la al douazecelea sezon, totusi daca nu suntem compatibili, simt ca ceva lipseste. Sunt de partea cealalta a ecranului si daca imi vine sa intind mana dupa floarea pe care mi-o oferi cu atata grazie nu o pot prinde, mirosi sau replanta in gradina mea.

Poate ca e bine ca atunci cand apar astfel de intrebari sa-mi amintesc cum a fost cand am zis "da". Poti sa vizualizezi spatiul comun care se creease in momentul ala? Sau a fost numai "hei rup" - punem umarul si alte parti din trupurile noastre, mii de minute din timpurile noastre si  un vis comun, le fierbem muuult la foc mic si apoi asteptam sa se inchege piftia? Si nici asta nu ar fi rau - asa cum nimic nu e rau sau bun - ca doar toate au un inceput si pe undeva trebuie sa fie scris "start".
Totusi suntem bine in anii 2000. A trecut mult de la start. Asa ca, macar de pamplezir, ce ziceti sa stabilim ca vrem sa ne cunoastem compatibilitatile? Iar de va fi sa le gasim sa capitonam canapeaua din sufragerie cu ele ca sa devina cum ne-o inchipuiam cand eram copii.