joi, 6 iunie 2013

Am pierdut

Am pierdut ceva ce n-am avut niciodata.
Ceva foarte pretios dar care a lipsit cu desavarsire.
Ceva care m-a facut sa traiesc numai cu umbra lui,
Care se intindea peste prag in casa,
Fara ca ultimul pas sa fie facut vreodata.

2 comentarii:

  1. Umplând încaperea si inima toata,
    barbatul veni de-afara, din zloata;
    glasul lui mare facu sa se sperie focul.
    Suduia lepadându-si cojocul.

    Parc-ar fi un stejar stufos,
    gândii în taina, dar era frumos.
    Se supara si-ndata râdea.
    Acum-am sa-l fac sa nu mai poata pleca.

    “Tu esti subtire si agera ca o nuia,
    îmi spunea uneori,
    esti plina de ghimpi si de flori;
    teme-te de mâna mea, c-ai sa mori…”

    Puterea izvora potolit,
    din bratele si pieptul lui dezgolit…

    Doamne, fa-ma ca Dalila, vicleana,
    când o da geana prin geana,
    sa-i aflu taina si sa-l robesc
    visului meu pamântesc.

    RăspundețiȘtergere