Lumea nu e perfecta, dar macar e reala

Stiu - din experienta - ca putem trai ca intr-un desen animat.
Genul in care plantele o pot lua la fuga sarind din pamant si gonind cu radacinile transformate in picioruse. Genul in care personajele se opresc din ce fac si se apuca sa cante acompaniate de niste acorduri venite de niciunde. Genul in care obiectele prind viata si devin, pline de intelepciune, sfatuitori si protectori. Da, in desenele animate exista nenumarate metode de a deveni totul perfect. O perfectiune care aduce momente de exaltare.
Am trait astfel de momente. Si probabil, asa cum ma cunosc, voi mai trai. Momente desenate, fara substanta, miscate numai de iluzia optica data de imposibilitatea fizica de a percepe mai mult de nustiucate cadre pe secunda.
Astazi insa am avut un fel de stare de prezenta din care am putut sa parasesc desenul animat si sa revin direct in strada. Am perceput realitatea atat de puternic - ca pe un fel de revelatie sau chiar mai mult, un fel de "pune mana si vezi ca este". Nu, contururile nu mai sunt fluide, lucrurile si oamenii nu mai au aceeasi gratie, ce e in jurul meu zgaraie, frige, inteapa, taie, lucrurile se strica si se rup, pamantul e tare si te invineteste cand cazi. Dar cu atat mai minunate sunt toate cate stralucesc, ma mangaie, ma incurajeaza, ma fac fericita.
Da, lumea nu e perfecta. Dar e reala. Iar realitatea e frumoasa si vie.
Cred in continuare cu tarie ca suntem creatorii vietii noastre si ca ne-o putem face frumoasa. Dar aleg sa fac asta profitand cu recunostinta de ceea ce ne ofera realitatea din jurul nostru si nu prin infrumusetarea ei din pix.

Voluntariatul da sens vietii

Da, dragi prieteni. Voluntariatul este un mod de a da sens vietii. 
Aici, in Asociatie toti actionam ca voluntari. 
Nu oferim joburi. Oferim in schimb spatiul in care sa activati ca voluntari. 
Azi nu va vorbesc despre satisfactiile imense pe care le-am simtit in anul acesta de voluntariat cu Asociatia Echipa Omenirii. Nu mi-ar ajunge tot facebook-ul pentru a le impartasi. :)
Azi va invit alaturi de mine sa facem bine la doua centre de plasament, pentru peste 100 de copii.
La Peris vrem sa-i innvatam pe copii sa scrie si sa citeasca. Cica asta te-ar ajuta cu ceva in viata :).
La Centrul Ciresarii 2 din Ferentari amenajam curtea ca gradina de legume si spatiu de joaca. La fel, umbla niste zvonuri ca mediul ar avea nevoie de protectie si vrem sa-i invatam cum se face.
Inscrieti-va prin trimiterea unui email cu datele voastre de contact la monicachiroiu@gmail.com.
Puteti vedea activitatile noastre aici:
http://www.echipaomenirii.ro/

Hai, copilareste-te

Cu morala stau foarte prost

Iar la etica sunt un dezastru.
Insa cu libertatea sunt pe Himalaya. Sar intr-un picior si scandez:
FREEDOM!! FREEDOM!! POWER TO THE PEOPLE!!
Fantastic! Sunt o femeie libera! Stiam dar acum o simt la nivel molecular.
FREEDOM!! FREEDOM!! POWER TO THE PEOPLE!!
Nu sunt vinovata de suferintele nimanui. Nu sunt vinovata nici pentru ca m-am nascut. Nu sunt vinovata nici macar pentru ca Eva a muscat din mar - sa-i fie de bine!
FREEDOM!! FREEDOM!! POWER TO THE PEOPLE!!
Plutesc cu norii, zbor cu vantul si zbor atat de sus ca pot sa vad viitorul. Am pentru ce sa traiesc!

Solamente una vez

Placinta cu carne de vitel care te face sa zambesti

Ingrediente (pentru doua placinte):
1 pachet de foi de placinta (eu folosesc crude)
2 cepe mari
1 kg carne de vitel de buna calitate

4 oua
100 g branza dulce (eu folosesc Lacteea 0,2%)
100 g unt
2 legaturi de marar
sare, piper, cimbru verde

Mod de preparare:
Se toaca ceapa si carnea si se amesteca cu 2 oua si branza. Se adauga mararul tocat marunt si se condimenteaza.
Se imparte pachetul de foi in doua.
Se aseaza in tava in care am pus foaie de copt, jumatate din foile pentru prima placinta si se pun cateva bucatele de unt (le distribuim in asa fel incat sa ne ajunga 100 de grame pentru cele doua placinte). Daca foaia de placinta nu se potriveste perfect in tava se increteste, in asa fel incat sa se potriveasca. Daca faceti asa, puteti utiliza orice forma. Cea din imagine a fost ovala. Dupa ce asezam o jumatate din foile pentru prima placinta punem jumatate din umplutura si continuam cu celelate foi si unt. Deasupra se unge cu un ou batut. Se coace la 180 de grade, pana cand dedesubt este rumenita bine.

Va sfatuiesc sa faceti doua placinte - in primul rand pentru ca una nu ajunge si apoi pentru ca foile crude ramase se deterioareaza repede in frigider, chiar tinute in punga si nu mai pot fi folosite.
Se mananca foarte calda.

Tort major

Ingrediente:

Blat

1 blat rotund de cacao

1 pachet foi de pandispan de vanilie

Crema 1
100 ml lapte
100 g zahar
4 linguri de cacao
200 g unt
200 g nuci macinate fin
200 g biscuiti digestivi
Crema 2
250 g mascarpone
1 pahar de mure
4 linguri de zahar

Mod de preparare:
Se prepara crema 1: se incalzeste laptele cu zaharul si cu cacao pe foc la o temperatura cat sa se simta cald la degete. Se ia de pe foc si se adauga untul taiat cubulete, cate unul pe rand, mestecand continuu, pana se incorporeaza tot. Se adauga nuca si biscuitii macinati. Se lasa la racit.
Se prepara crema 2:  se zdrobesc murele, se amesteca cu mascarpone si zahar. Eu nu am pus nicio esenta. I-am lasat gustul rezultat din combinatia de branza cu mure. Cred ca ar fi mers cu o lingura de coniac.
Se da la frigider si crema 2 pentru cel putin 2 ore.

Se asambleaza tortul, punand crema 1 intre foile de pandispan si in blatul rotund (taiat pe jumatate).
Se intinde crema 2 peste construtia astfel obtinuta. Eu l-am ornat cu ciorchini mari de struguri, ca o urare de bine simbolica pentru copila mea: sa creasca ca o vie puternica si sa se invecheasca ca un vin bun.

Ce zic alti parinti

...ca eu parca am ramas fara cuvinte. :) Scrisoarea lui Alexandru Vlahuta pentru fiica sa Margareta Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fii fericita! Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea... al doilea, de! norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora, n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru El. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa. Cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti... atatia cati merita. A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora. Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina. Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: ”Uitati-va la mine!”. Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: "Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti". Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata. Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cincizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi! Te imbratisez cu drag, A. Vlahuta

O pisica mare torcea

Intr-o zi mergeam pe o strada. O strada plina de liniste. Linistea plina de vara. Trec prin fata unei librarii si vad prin vitrina o pisica care dormea. Dormea intinsa pe tejghea, lunga si nemiscata. Asa, lungita acolo si nemiscata, in libraria foarte mica, parea imensa. Capul, mare si el, i se odihnea pe o carte. Pisica torcea de se auzea din strada. Iar literele din carte ii intrau intr-o ureche si ieseau pe cealalta toarse. Toarse in fire rasucite, in trei si-n sapte, negre, cu mici guguloaie de la g, j si p.

Viziune asupra realitatii

Sunt intr-un Univers care ma contine,
Mai mic decat cel pe care il contin.

Ardei umpluti - dietetic

Ingrediente:
ardei gras - 12 buc
piept de pui dezosat - 800 g
ceapa - 2 buc mari
patrunjel verde - 1 legatura
franzela alba - 1/4
lapte - 1 cana
oua - 2 buc
suc de rosii - 1/2 l
cimbru verde
sare, piper, foi de dafin
Mod de preparare:
Se curata ardeii de codite si seminte. Se potrivesc intr-o oala mare adanca. La mine au incaput 12 buc.
Se toaca pieptul de pui si ceapa. Se inmoaie franzela cu o cana de lapte. Se amesteca puiul cu ceapa, franzela, ouale intregi, patrunjelul tocat marunt, cimbru tocat marunt, sare, piper.
Se umplu ardeii bine. Se toarna sucul de rosii in oala. Se pun printre ardei 5-6 foi de dafin si crengute de cimbru.
Se da la cuptor pentru doua ore oala acoperita cu o folie de aluminiu (sau cu capac).

Ce mai zice Maria

In parc, unde am ajuns dupa o plimbare de 40 de minute printr-un soare arzator, in una din cele mai proaste zile din viata mea.
Ma prabusesc pe o banca la umbra si simt cum in talpa piciorului stang incepe sa-mi creasca o basica: pulseaza de doua ori si se umfla putin, iar pulseaza de doua ori, iar se umfla si tot asa... Incerc sa-mi indrept spatele care protesta vehement (spatele asta inca nu a invatat si protestele nonviolente? sau cele gen petitie pe facebook?).
Maria topaie in jurul bancii, cu un cosulet in care a pus un pui de plus (venisem cu el din Berceni, trecusem cu el prin ploaie, mancasem cu el o pizza la Pizza Hut, cumparasem cu el o rochita si evident ajunsesem cu el in parc. sigur urma sa aparem la stiri...).
Scanez imprejurimile cu vigilenta. Spatiul era safe. Ridic piciorul stang ca sa las loc basicii sa-si faca de cap si ignor spatele. Intind mana dupa geanta, impinsa de un val de optimism care m-a facut sa cred ca ar fi posibil sa stau si sa citesc. Era liniste...
- Mami, hai sa ne jucam de-a Scufita Rosie! Eu sunt Scufita si tu restul personajelor....  

Are cine sa ne plateasca pensia

Veste buna, nu? Pe mine m-a uns pe suflet.
Cum am primit vestea asta? Pai cele doua fete mai mari ale mele m-au anuntat ca planurile lor de vacanta contin si munca. Amandoua si-au cautat un job si l-au si gasit. Asa ca va asigur ca generatia din spatele nostru are chef de treaba.

Totul tine de sincronizare

Am observat ca fiecare dintre noi avem nevoie de un timp de pregatire pentru a face diferite lucruri in viata noastra. Imprejurarile pot contine oportunitati absolut reale dar daca noi suntem abia in perioada de pregatire le vom lasa sa se stinga. Sincronizarea intre "sunt pregatit" si "acum este posibil" ne face sa actionam.
Cum e de fapt pregatirea asta? Cred ca e un fel de a stinge frica prin experienta acumulata, a noastra sau a altora. E un fel de a ne lua inima in dinti si de a o face si pe asta pentru ca simtim ca suntem in stare. Ne simtim pregatiti si lucruri care cu ceva timp inainte pareau imposibile devin la momentul lor accesibile sau macar abordabile.
Ce contine pregatirea asta? Cateodata e compusa din insusirea unor abilitati obtinute prin absolvirea unor cursuri. Alta data insa e de ajuns exemplul cuiva. Iar alta data tine numai de simpla dezvoltare fizica, inaintarea in varsta.
Am trait si cazuri pe care nu am reusit sa le incadrez in vreuna din felurile de pregatire de mai sus. Tineau poate de o rutina (de genul "m-am obisnuit cu ideea"), de o acceptare a unor riscuri sau de o incurajare de moment.

Dezamagirea

Aseara vorbeam cu prietenele si am aflat despre o carte in care autoarea sustine ca ceea ce ne enerveaza la ceilalti este ceea ce avem nevoie sa vindecam la noi insine ("Partea intunecata a cautatorilor de lumina" - Debbie Ford). Uite ca exista si un beneficiu in furie: ma invata despre mine.
Azi, cand sunt dezamagita de mine insumi pentru ca m-am infuriat intr-o imprejurare in care aveam si optiunea de a ramane calma, ma gandesc daca motivul care m-a afectat nu este tocmai din aceasta categorie: ceva ce am de rezolvat cu mine.
Este vorba despre faptul ca risipesc in loc sa fac economie. Ca nu reusesc sa gestionez niste venituri ok in asa fel incat sa-mi creez un spatiu de siguranta. Intr-un fel ma inteleg si stiu si explicatia fricii acesteia - dupa ani de saracie e normal sa ma feresc.
Stiu totusi din experienta ca imi trebuie foarte putin ca sa traiesc. Poate plecand de la aceasta evidenta voi reusi sa-mi construiesc relaxarea care sa-mi asigure calmul atunci cand ma confrunt cu subiectul asta.
Sunt insa ferm hotarata in Angajamentul meu pentru o viata buna. Si am hotarat ca acest concept contine si o siguranta financiara, pe care numai eu mi-o pot asigura.

Nichita Stanescu

Dimineaţă marină

O dungă roşie-n zări se iscase

şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins

cu umbrele lor melodioase

umerii încă dormind, mi i-au atins.

Mă ridicam din somn ca din mare,

scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,

sprâncenele cristalizate de sare,

abisele.

Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,

urcând un soare neobişnuit.

Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:

din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!

Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.

Apele se retrăgeau tăcute, geloase.

Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele

cu umbrele lor melodioase.