Sambata, 13 octombrie 2012, se lanseaza proiectul “Suntem creatorii vietii noastre - Centru de dezvoltare personala” dedicat copiilor si tinerilor din centrul de plasament de stat de la Peris. Asociatia non-profit “Echipa Omenirii” alaturi de partenerii sai, membrii voluntari din cadrul comunitatii, vor lansa proiectul in sala de mese si festivitati a centrului de plasament de la Peris.
Proiectul isi propune sa completeze educatia copiilor si tinerilor din orfelinat cu activitati educative si de orientare profesionala, pentru a facilita incluziunea sociala si pe piata muncii a tinerilor la varsta parasirii orfelinatului.
Asociatia non-profit Echipa Omenirii, cu sprijinul financiar oferit prin programul de granturi Raiffeisen Comunitati si prin implicarea membrilor voluntari din comunitate, a deschis Centrul de dezvoltare personala, dedicat copiilor din centrul de plasament de la Peris. Educatia alternativa axata pe valori, implicarea copiilor in activitati care le dezvolta creativitatea si imaginatia, deschiderea perspectivelor catre viitor si a potentialului pe care-l pot atinge, sunt cateva dintre cele mai importante obiective pe care ni le-am propus.
Pentru a derula acest program, Asociatia a inchiriat un spatiu intr-o locatie centrala din Bucuresti, unde vor fi organizate intalnirile lunare cu cei 80 de copii din proiect. Activitatile care se vor desfasura in centru se adreseaza tuturor categoriilor de varsta: program de meditatii pentru invatarea scrisului si cititului, activitati lucrative in mai multe domenii, descoperirea si cultivarea talentelor native si orientarea profesionala.
Voluntarii implicati in acest proiect sunt profesori, psihologi, consilieri, terapeuti, specialisti in diverse meserii si mestesuguri.
Lansarea proiectului are loc sambata, 13 octombrie 2012,incepand cu ora 10,30 in centrul de plasament de la Peris si vor participa ziaristi precum si alti reprezentanti ai altor organizatii ce activeaza in sfera incluziunii sociale pentru categoriile defavorizate.
Centrul de dezvoltare personala “Suntem creatorii vietii noastre” face parte din proiectul “Aripi pentru Viitor” despre care puteti citi detalii AICI.
Pentru contact:
Monica Chiroiu – coordonator proiect
voluntar@humanitysteam.ro
Tel mobil: 0729 900775
Despre Asociatia Echipa Omenirii
Asociatia non-profit Echipa Omenirii a fost infiintata in 2010, este apolitica si neguvernamentala avand misiunea de a integra in societate tinerii proveniti din mediile devaforizate, programe de protectia mediului, promovarea unitatii intre oameni si apararea drepturilor omului. Prin proiectul “Aripi pentru viitor”, accentul asociatiei este pus pe oferirea de sanse egale tuturor tinerilor la a accesa o meserie si a se integra in societate si procesul muncii, asigurandu-se un statut demn si respectabil in societate.
marți, 9 octombrie 2012
Osho
Scuzati engleza dar e prea frumos spus ca sa traduc. Dar zice cam asa: Iubirea si meditatia trebuie sa mearga mana in mana. Cand esti indragostit nu uita sa meditezi. Tocmai pentru ca iubirea te aduce mai aproape de tine si poti sa vezi toata confuzia din capul tau. ( :)))))) mi-a placut asta). Iar daca meditezi nu te feri de iubire pentru ca ajuta: iti releva care sunt problemele asupra carora sa meditezi. Fara iubire ai crede ca tu nu ai probleme ("iar daca nu exista aici o oglinda asta nu inseamna ca nu ai fata.").
When you are in love, don't forget meditation. Love is not going to solve anything. Love is only going to show you who you are, where you are. And it is good that love makes you alert -- alert of the whole confusion and the chaos within you. Now is the time to meditate! If love and meditation go together, you will have both the wings, you will have a balance.
And the vice-versa also happens. When...ever a person starts moving deep in meditation, he starts avoiding love, because he thinks if he goes into love his meditation will be disturbed. That too is wrong. Meditation will not be disturbed, meditation will be helped. Why will it be helped? Because love will go on showing you where there are still problems, where they are. Without love, you will become unconscious of your problems. But becoming unconscious does not mean that you have solved them. If there is no mirror, that does not mean that you don't have any face.
Love and meditation should go hand in hand. That is one of the most essential messages that I would like to share with you: Love and meditation should go hand in hand. Love and meditate, meditate and love -- and slowly slowly you will see a new harmony arising in you. Only that harmony will make you contented.
Osho http://www.facebook.com/bodhi.sarango.new?fref=ts
When you are in love, don't forget meditation. Love is not going to solve anything. Love is only going to show you who you are, where you are. And it is good that love makes you alert -- alert of the whole confusion and the chaos within you. Now is the time to meditate! If love and meditation go together, you will have both the wings, you will have a balance.
And the vice-versa also happens. When...ever a person starts moving deep in meditation, he starts avoiding love, because he thinks if he goes into love his meditation will be disturbed. That too is wrong. Meditation will not be disturbed, meditation will be helped. Why will it be helped? Because love will go on showing you where there are still problems, where they are. Without love, you will become unconscious of your problems. But becoming unconscious does not mean that you have solved them. If there is no mirror, that does not mean that you don't have any face.
Love and meditation should go hand in hand. That is one of the most essential messages that I would like to share with you: Love and meditation should go hand in hand. Love and meditate, meditate and love -- and slowly slowly you will see a new harmony arising in you. Only that harmony will make you contented.
Osho http://www.facebook.com/bodhi.sarango.new?fref=ts
luni, 8 octombrie 2012
Sedusa de nonformal si never abandonata
 |
| pe tricouri scria: oricine poate invata |
 |
| echipa minunata |
 |
| cine sunt astia? ADCS... |
 |
| invatam in joaca |
 |
| imparatul Traian - in piatra dar si in spirit |
 |
| cercetasii |
 |
| transformati la comanda |
 |
| cantece de luna plina |
 |
| nu ne mai dadeam dusi... |
 |
| mingiuta din Harry Potter - cu aripi |
 |
| a doua zi inca aveam indemanare |
 |
| copii talentati |
 |
| care cu bicicleta, care pe role |
 |
| am invatat unii de la altii |
 |
| Deva - oras frumos |
 |
| fotografiam in delir... |
 |
| lupul scapat de la linsaj |
 |
| copii distrati=parinti relaxati |
 |
| dada, la km 0 |
 |
| am calificat un inginer de sunet |
 |
| cand iubesti sa dansezi |
 |
| a treia zi mai aveam energie cat sa calatorim 9 ore cu trenul |
Mircea Dinescu
Sunt tanar, Doamna
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
sâmbătă, 6 octombrie 2012
Prajitura - Arome de Craciun
9 oua
15 linguri de zahar (rase)
12 linguri de faina (rase)
1 plic cacao Dr Oetker
coaja de la o portocala
3 bete de scortisoara
3 linguri de stafide
500 ml lapte
3 linguri de ulei
Mod de preparare
Se bat albusurile spuma cu putina sare. Cand spuma este foarte tare se pune zahar dintr-o data si se bate in continuare, pana se topeste. Se adauga cu mixerul pornit cate un galbenus, pana le incorporam pe toate. Se pun 4 linguri de faina, cele trei linguri de ulei si apoi restul de faina.
Se imbraca tava mare de aragaz cu foaie de copt si se rastoarna compozitia. Se imprastie pe deasupra stafidele si coaja rasa de portocala. Se coace la foc mediu cam 30 de minute.
Intre timp se face un sirop din 500 ml lapte, un plic de cacao si trei linguri de zahar. Se da in cateva clocote pana cand nu mai sunt cocoloase. Se adauga scortisoara si se acopera.
Se scoate tava din cuptor cand iese paiul de incercare curat. Se taie in benzi de 2 cm pe lungime. Se insiropeaza cu siropul de cacao pe taieturi si se pune si putin pe deasupra, pana acoperim toata suprafata.
Se lasa la racit si se taie in patrate sau romburi cand s-a racit complet.
Se poate orna cu ciocolata alba rasa.
Despre rabdare de parinte
Cata sa ai? Poate v-ati intrebat si voi uneori.
Ei bine am aflat raspunsul dintr-o povestioara citita pe facebook. Povestea era despre o educatoare care vroia iarna sa scoata copiii din grupa sa se joace afara. Unul dintre ei nu reusea sa-si incalte cizmulitele si a rugat-o sa il ajute. O cizma era deja pusa asa ca a luat-o pe cealalta si cu chiu cu vai si cu transpiratie multa (ea se echipase deja pentru iesit afara si in gradinita era foarte cald) reuseste sa-l incalte pe baietel.
Se ridica din genunchi dar copilul ii spune: Sunt puse invers, Doamna! Se uita si da, asa era. In genunchi din nou si cu ceva chinuiala le scoate si le incalta cum trebuia.
Cand sa se ridice copilul spune: "Astea nu sunt ale mele." Of! Si se apuca sa le scoata. Pe cat erau de greu de incaltat pe atat erau de greu si de descaltat. Deja abia mai suporta caldura si se gandea sa-si dezbrace geaca groasa de iarna cand il aude pe copil spunand: "Azi mi le-a dat mama pe ale lui frate-miu ca ale mele erau ude de la joaca."
Ce!?! isi spune in gand si o ia de la capat cu incaltatul. Reuseste si se ridica uitandu-se dupa manusi. "Manusile unde sunt ca nu poti iesi fara ele?" "Sunt in cizme, zice copilul.Le-am pus bine sa nu le pierd!"
Deci cata rabdare sa ai?!?
Ei bine am aflat raspunsul dintr-o povestioara citita pe facebook. Povestea era despre o educatoare care vroia iarna sa scoata copiii din grupa sa se joace afara. Unul dintre ei nu reusea sa-si incalte cizmulitele si a rugat-o sa il ajute. O cizma era deja pusa asa ca a luat-o pe cealalta si cu chiu cu vai si cu transpiratie multa (ea se echipase deja pentru iesit afara si in gradinita era foarte cald) reuseste sa-l incalte pe baietel.
Se ridica din genunchi dar copilul ii spune: Sunt puse invers, Doamna! Se uita si da, asa era. In genunchi din nou si cu ceva chinuiala le scoate si le incalta cum trebuia.
Cand sa se ridice copilul spune: "Astea nu sunt ale mele." Of! Si se apuca sa le scoata. Pe cat erau de greu de incaltat pe atat erau de greu si de descaltat. Deja abia mai suporta caldura si se gandea sa-si dezbrace geaca groasa de iarna cand il aude pe copil spunand: "Azi mi le-a dat mama pe ale lui frate-miu ca ale mele erau ude de la joaca."
Ce!?! isi spune in gand si o ia de la capat cu incaltatul. Reuseste si se ridica uitandu-se dupa manusi. "Manusile unde sunt ca nu poti iesi fara ele?" "Sunt in cizme, zice copilul.Le-am pus bine sa nu le pierd!"
Deci cata rabdare sa ai?!?
miercuri, 3 octombrie 2012
Am si eu o dilema matinala
Merg cu autobuzul 300. Si ni se cere de niste angajati ai RATB care nu au auzit de bunele maniere, sa validam cardurile la urcarea in autobuz. Am abonament valid si stiu ca nu e necesar sa validez nimic la urcare in acest caz. Asa ca am reactionat la comportamentul lor politienesc si am refuzat. Au sarit evident pe mine si m-au obligat sa le arat cardul ca sa-l valideze ei insisi. Argumentul lor era: "Si ce daca ai abonament? Abonamentul nu e pe un an de zile." Deci fara nicio legatura cu situatia creata. Ca doar nu imi iau abonament pe viata - oferta care dealtfel nu este inclusa in serviciile RATB.
Ca au sarit acesti giboni pe mine - am reusit sa inteleg dar ceilalti calatori mi-au reprosat: "Haideti doamna ca ne deranjati!" Mi-am cerut scuze dar am ramas cu o dilema: am reactionat la o nedreptate si prin asta i-am deranjat pe ceilalti. Ar fi trebui sa nu reactionez?
Ca sa nu inghit totusi nedreptatea nemestecata am scris pe site-ul RATB care, jos palaria, are o zona de sesizari (http://www.ratb.ro/sesizari.php) un mesaj la care astept raspuns.
Situatia este creata tot de un om cu vreo functie la RATB - necajit tare saracul, toata compasiunea pentru el, care a gandit acest mod de control al platii calatoriei. Toti ceilalti care am jucat acesta sceneta matinala am fost niste actori care ne-am spus rolul cum am stiut mai bine.
Ca au sarit acesti giboni pe mine - am reusit sa inteleg dar ceilalti calatori mi-au reprosat: "Haideti doamna ca ne deranjati!" Mi-am cerut scuze dar am ramas cu o dilema: am reactionat la o nedreptate si prin asta i-am deranjat pe ceilalti. Ar fi trebui sa nu reactionez?
Ca sa nu inghit totusi nedreptatea nemestecata am scris pe site-ul RATB care, jos palaria, are o zona de sesizari (http://www.ratb.ro/sesizari.php) un mesaj la care astept raspuns.
Situatia este creata tot de un om cu vreo functie la RATB - necajit tare saracul, toata compasiunea pentru el, care a gandit acest mod de control al platii calatoriei. Toti ceilalti care am jucat acesta sceneta matinala am fost niste actori care ne-am spus rolul cum am stiut mai bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)