Era inceputul lui 2007.
Maria implinise 1 an. Eram toti la Valea Mare intr-o camera mica (dar totusi cea mai mare din casa) asezati pe cele doua paturi ale fetelor (pe care le-am ales trainice desi erau mici cand le-am amenajat camera, dar au fost proiectate sa le tina cel putin pana isi incep viata sexuala). Maria, in picioare, cam nesigura, era foarte atenta la ce vorbim. Si...intr-o clipa magica si-a desprina manutele de pe unul dintre paturi si a alergat, parca speriata si ea de curajul pe care il simtea catre celalalt. Am prins-o in brate si dupa un moment de surpiza am incept toti sa batem din palme. Incurajata a luat-o la fuga invers. Si noi, tot asa, razand in hohote, tot aplaudam. Am inceput sa le povestesc fetelor cum au fost primii lor pasi si cateva secunde nu am mai fost atenti la ea. A dat inca o tura si vazand ca nu o mai aplaudam a inceput sa bata singura din palme. Asa si-a inceput Maria drumul de biped prin viata: alergand, in aplauzele publicului extaziat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu